Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

miercuri, 25 mai 2011

Danger! Nu vă uitați sub fustele scoțienilor!

Hulpavi privitori pe gaura cheii, dacă tot ați făcut imprudența să nu ascultați sfatul și apoi să dați în gât ceea ce ați găsit, luați de cetiți ceea ce era cenzurat!
Hai noroc și pe powlă să vă-ntorc!
Să mă poupați în kour prin powlă!
Băga-mi-ați mâna-n sân la koaie!
Să vă dea domnul ăla al vostru un frate și un fiu!
(cu simultaneitate și unicitate - adică să vă iubiți incestuos mămicuța !)

Review : Pirates of the Caribbean- tetralogy

De-atâta timp nu ne dădurăm seama că suntem o națiune de tâlhari cinstiți ghidându-se după Codul Omertei. Revăzui trilogia plus ultimul episod rippuit și netitrat (știu, rușinică! dar voi tinerii din TSD și OTPDL care aveți more money să fiți cuminți cum glăsuie statutul și să achiziționați filmul legal!)
O neliniștitoare senzație de eveniment anteprodus – deja vu cum ar spune traiț-ar franțuzoaica conașule dă la baba o pițulă. Muică dar noi jucarăm toți în filmul acesta și nu furăm plătiți!
1. The Curse of the Black Pearl – 1990-1992 - movie trailer și 1992-1996 – lansarea oficială; perla neagră poate fi asimilată cu mărgăritarul de pe basca neagră de politruc a lui taica ILICI aruncată pe țambalul aurorei boreale a solstițiului de iarnă. Cu certitudine că a fost ( și este) blestemată.
2. Dead Man’s Chest – 1996 –2000 – Omul mort cu barbă de țap care a fost înfrânt și mai mult de către system. De parcă nu știa că e mort încă de când la uns Corneliu purtător de tabacheră.
3. At World’s End – 2000 – 2004 – ajunserăm muică ultimii din Oiropa. Capătul lumii! Dincolo de noi CHAOS-ul! Dar ne luară și așa neică! Ca să aibă și Oiropa de cine râde!
4. On stranger tides – 2004 – today (who knows if not tomorrow and always; Amin! Ptiu, ptiu în sân, ceasul rău pisica 13 usturoiul vineri) – „HĂ! HĂ! HĂ! Ce ape tulburi! Cu ce fluxuri și refluxuri v-am fundarisit pe Sulaina Cianel”.
Citate:  „Mola parâma câini de mare ce sunteți!”; „Munciți ca și cum ați primi simbrie pentru asta!”; „ - Dacă hotărăști doar tu singur(ă) cum pot avea încredere în tine? - Nu poți!”
5. Walt Disney Pictures vă rugăm noi muuult, trimiteți-ne pe mail subiectul următorului episod. Să știm ce ne așteaptă, să strîngem trinca și vela mare, să închidem bocaporții, stingem lămpile și plecăm dracului cu barcazul în lumea civilizată.

Erată: „sistem” - deșteptul ăsta de Office crăcuit se crede buricul pământului (dar voi, tinerii din TSD și OTPDL, să fiți cuminți și șă achizitionați software licențiat!) „l-a uns” - nu mai bate cratima; măi ăștia din TSD și OTPDL care aveți de dat o tastatură de pomană? ”On Stranger Tides” - așa de-al naibii că doar denumirea e în ingliș.

vineri, 13 mai 2011

Lord give as the King!

Hâc! măi prieteni, azi la calenda (oops!) lu’ florar,  văleat 21 de la marea loviluție socialistă din decembrie, la jumătatea navetei de bere propulsoare a micilor armindenești mișcați uniform accelerat cu coeficient de frecare negativ pe gâtlej, din grija Domnului alter-ego cu care monologhez de ceva vreme (băi ceilalții pe care vă văz, ia v-aliniați în coloană câte unul!) printr-o revelație divină scoborîtă de la  Irimia românul obicinuit cu oiștea-n gard și cu largul concurs a lu’ Toma valahul cel naiv da’ îndărătnic de încăpățânat, am găsit SOLUȚIA: daca tot s-a măritat ăsta micu a lui Windsor adică William ce s-o cositorit cu Katinca lui, și cum șoptesc gurile rele ca pe tac-su îl cam sare rândul de la încornorare (uăi nu încornorare cu coarne de cerb ci încoronare cu coroană, așa ca la ambreiaj), eu zic sa ni-l dea nouă pe Charles ca și așa îi place lui wind-ul din Romanica. Îi facem castel la aer curat sub pădure la Sighișoara sau unde o vrea el să-și priponească Cămilla și ne-am scos pentru următorii 1000 de ani. Ca să fie mulțumit îi punem acolo de toate: o morișcă da nu dintr-aia origami ci originală din șindrilă românească ca să se zuruie tare cânt bate Vânti-șorul și să-i mai treacă de dorul casei natale și a locurilor de mlaștină (baștină uăi, bețivane!). Apoi ca să aibă unde să cutreiere păduri ca tot băietanul îi facem primpregiurul casei un Park-er mare mare și uite-așa o să aibă omul unde se ascunde de muieri-sa atunci când e luna în primul pătrar. Apoi decorăm parcul cu tot ce spune prostul acela de google translator ca să fie all rigt political correctness : Bowle, (stai uăi că nu te-am înjurat!) bile, castroane, lighene, holy graal- cupa campionilor palestinieni, globuri sparte, cioburi de farfurii de la miciurini și strachini găurite de-ale noaste. Avantaje berechet: una la mână că un castel nou-nouț îi mai ieftin decât bugetul Camerei Depupaților. Punem mână de la mână, shoulder to shoulder și picior de la picior și îi trântim o căsoaie regală ca decupată din Neckermann și ne-am scos de la făcut căsoaie hapsânilor flămânzi odată la fiecare an bisect. Apoi băietu’ acesta s-o văzut că e finuț de felul lui și n-are cheltuieli mari că mănâncă așa mai pe sponci și numai buruieni eco. Alelalte cheltuieli care or mai fi cu protocolu’ oricum îs mai mici decât cheltuielile primilor noștri  cinci parlamentari ulițarnici așa că iar ne-am scos, da ne-am scos fain de tot că o să-i iasă ochii din cap ca la melc lu’ Jefri Franc când o vedea bugetul de stat dublu. Apoi alt avantaj e că intrăm chiuind în Commonwealth și putem să ne cîcăm în ea Uniune Europeana care ne tot da cu rigla peste dește ca domnișoara aia bătrână și urâtă de ne-o fost dirigintă în școala generală că cică-i datoria pu lică mare (publică uăi!).
Apoi dacă nu mai putem trece la moneda euro în 2015 - ete pvla trecem direct la bancnota sterlină. Să vezi atuncea bucurie pe neguțători si șpăgari care și-or rupe urechile în pounds, sovereign-i, penny și pence. N-or mai ști să-și calculeze „corect” evaziunea sau paraîndărătul! Noi om merge la market cu 4 lire, radem jumătate din standuri, încărcăm un tir de cumpărături și primim de la domnițele de la casă pe lângă zâmbetul aferent și restul adică 9 lire și ceva firfirici – bani de coniac de la gura copiilor. Uite așa se face averea și uite așa crește nivelul de trai în mod real și nu numai pe hârtia celor de la statistică. Folosim apoi incii si picioarele la măsurarea autostrăzilor construite și intrăm și noi în rândul lumii cilivizate așa cu câteva zeci de mii de etaloane construite, să moară nemții de ciudă. Băgăm apoi milele pe kilometrajele de la beamveuri și uite așa n-o să ne mai tragă pe dreapta melițienii cu sete de o votcă și o ciorbă de burtă – unde vezi tu bădie că am depășit viteza! Nu am avut decât 70 mph. Marsh la muncă puturosule nu la întins mâna! La chapterul cunoașterea limbii stăm well, no problem că doară tot cocalarul plimbă prin gură toata ziua-bunăziua targeturi, focusări, jobuiri, accounturi sau shopinguri la paris si milano pe banii lui iri. Cu utilizarea limbii stăm excepțional de bine, nomber one acros the europe, loc obținut prin strădaniile lucrătorilor din mijloacele mass-media (oops!), analiști politici reontologizați până la sfântul chetru și trei stații mai sus de el, consultanți, economiști, lingviști, limbiști, coriști, guriști, curiști și pupincuriști, ce mai știe să tragă românașul o limbă de te înfiori de plăcere.
Alt avantaj ar fi că dacă s-or percepe, pricepe, concepe (hai că mi-a ieșit din trei încercări permise de peștișorul de aur) niscai vlăstare regale apoi alea e bistoș că n-au voie să mai muncească. Așa că n-o să mai fim nevoiți să ne întoarcem cu spatele la urnă ca să nu fim jenați de măsluiala trimiterii vlăstarului la muncă silnică la brusell.
Ar mai fi ele more advantages ale răsucelii dar trebe să mai tac că m-a strigat mama lui Ștefan cel Mare să-mi spună că au năvălit tâlharii peste grillă, se bat turcii la gura lor și fac prăpăd. Mă duc să apăr cutumele strămoșilor strămoșilor noștri ca doară grătarul și naveta n-a fost niciodată a lor, nu e a lor și nu va fi a nepoților lor în veacul vecilor.
Hai la lupta cea mare, Hâc! Stand up damned of the earth, hâc!