(Matei
19.14 parafrazat de … Eugenius din Cezareea în lucrarea sa de căpătâi
„Praeparatio psihedelica”)
LOC: (nemaiîntâlnit)
Evident
Bortilenii de Cîmpie, Fâșia Gaza, lângă județul Bocovina de Gios, Rromânica
securisto-colhoznică
TIMP: (excepțional)
„Svetlîi utrom … noiabria,
Fructî ne sabiraiut v siola,
Uletaiut liudi za Italia,
I zakrîlasi școla!” [1]
PERSONAGII: (de legendă)
Banalitatea non-incrementală a ruralității reflectată-n caracterologia eroilor
narativi: vro douăjdouă babe, douăștrii de moșnegi, niște țânci școlari, mucoși
și întârziați, care vâslesc eroic prin noroiul dostoievskian, îmbrăcați în
mantalele din WW II ale străbunicilor lor, întoarse pe dos, croite și cusute de
croitorul satului.
Câini maidanezi cu nemiluita șezând depresivi pe labele din spate și privind la
Zorii Aurii cu ochi turbați de nemâncare și urlet lunatic.
Câteva miliarde de IMM-uri locale - cârciumi aliniate de-a lungul uliței
principale, toate deschise încă de la ora 06.00 GMT și toate aglomerate de
mutanți etilici.
Taine gnoseologice și mistere ancestrale plutind în ceața înghețată și
înșelătoare, aidoma unui marasm postatomic
Câteva ozeneuri abandonate, parcate anapoda în fața Sfatului Popular, purtând
îndemnul șugubăț, scrijelit de samsarii de neferoase: „SPALĂMĂ!”;
Câteva totemuri și stâlpi de amintire la răscrucile potecilor și toate
sculptate de-un ironic cronicar c-o infernală dar celebră inscripție:
„LASCIATE OGNI SPERANZA, VOI CHE… VIVETE QUI! ”
ACȚIUNE: (incredibilă)
Ce acțiune să mai fie în acest colț al imobilității în care până și Domnul Zeu
și-a cenzurat buna-intenție a gândurilor creative?
În capătul acesta de lume nu s-a întâmplat nimic din Precambrian și n-o să
se-ntâmple nimic până la ’Pocalipsă. [2]
Dar
stai!
„Brrrrm, brrrrm, ti-ta ti-ta! Vrrrrm! Ti-ti! Ni-na, nia, ni-na, nia”
Zgomot, vuiet, zarvă mare. Flashuri luminoase, girofaruri și stroboscoape.
Claxoane și alarme. Periscoape de submarine și colimatoare artilerești.
Apare desantul! Numeros. Impresionat. Copleșitor. Dezarmant!
Plajele Sword, Juno, Gold, Omaha și Utah din Normandia anului ’45 par treabă de
copchil de țâță pe lângă desfășurarea de forțe electorale. Dacă n-ar fi fost
atâta pâclă și Soarele s-ar fi oprit în loc uluit de-atâta măreție, de-atâta
fast și opulent ceremonial.
Sumedenie de autobuze de transport desant. Sute de microbuze de debarcare din
ale căror trape debarcă „les Enfants de la Terre” echipați cu fesuri și veste
antiglonț roșii, având inscripționat numele „jeneralului” lor, nume ce coincide
neîntâmplător și premonitoriu cu cel folcloric înscris pe toate gardurile.
Toți tineri, toți de-o ingenuitate dezarmantă.
Băieți și
fete.
Inocenți. De vârsta facultății, de liceu, de gimnaziu. De grădiniță. De creșă
sau de incubator. Nu contează. Toți debarcă într-o disciplină tactică
excepțională și, în ritmurile Internaționalei ☭socialiste intonată la megafoane, se
desfășoară în lanț de trăgători pe aliniamentul dintre Sfatul popular și piața
din localitate. [3]
Apare un aborigen, unu’
Vasile a lui Rotaru, care aleargă numai în izmene, desculț și cu părul vâlvoi,
să tragă, în buna tradiție familială, cu dinții de funia de la sirena
antiaeriană.
Sirena mugește peste dealurile și văile Bortilenilor.
Din Sfatul Popular dă năvală primarul, c-o mână ștergându-și spuma de pe
jumătatea nerasă a bărbii iar cu cealaltă mână încheindu-se la pantaloni;
Și
funcționărimea dă buluc care de pe unde era – unul încălțându-și din fugă ciubotele
de-acum patru ani, purtând basorelieful triunghiular „pesede minus pece egal
love”, alta, scărmănată cu daracul, cu
fusta îmbrăcată invers, încheindu-și strâmb nasturii
de la cămașa vecinului.
Alții vreo doi funcționari
sar pe gemurile de la crâșmă și aleargă
disperați, cu chiștocul în colțul gurii și berea într-o mână, să nu piardă
inopinatul apel de dimineață.
Un altul, mititel și rotunjor ca un popândău, din specia celor pe care mai
bine-i sari decât să-i ocolești, se opintește pe turnantă să intre în ultima
linie dreaptă a maratonului funcționăresc. Conștientizându-și zădărnicia
efortului fizic desfășurat sub deviza olimpică „Un pas înainte și doi înapoi”,
începe să se rostogolească uniform accelerat. Trece linia de sosire delimitată
de punctul de stație al notabilităților locale, îi seceră într-un carambol
popicăresc generalizat, face țăndări ușa de acces în Sfatul Popular și se
oprește în debaraua cu mături a instituției.
Cu ultimele puteri își scoate o găleată de pe cap și urlă „Prezent la Datorie!
Servesc Patria și Jeneralu’ Suprem!” după care leșină pe el.
Apare iute și
popa blestemând și suduind aidoma confratelui Nedejde la Otopeni [n.a.]; își
deschide drum printre popülime croindu-le șuturi în cur, coate în gură și
cădelnițe peste cap. Ajunge în rândul notabilităților locale unde se plasează
în flancul drept, se aliniază cu pași mărunți și repezi, prezintă onorul
mânuind crucifixul în poziție regulamentară și încremenește cu mâna stângă
întinsă în poziție de cerșetorie a unui ALT miliard filantropic, atât de
stringent enoriei și cu care să-și isprăvească ctitoria lumească a hotelului
proprietate personală.
Sunet
de trâmbițe apocaliptice – ti-tiiiii-tiiiiiii!
Răpăit de bakulele pe ritm african: ta-tam-ta-tam,! Take two bananas!
ta-tam-ta-tam!
„- Ai se eu te pego!” – urlă dușmanul de clasă – un bețivan ieșind în patru
labe și de-a-ndărătelea dintr-o bodegă.
Melițianul, echipat intempestiv în
șlapi, gogoșari, cravată, cașchetă și încins cu pistol la elasticul chiloților,
îl neutralizează oportun, prin mijloace specifice: îi îndeasă un țuhal gol pe
cap, rupe o ostreață din gardul primăriei și atâta-l croiește pe obraznicul
tulburător al ordinii și armoniei sociale, până nu i se mai aude nici ticăitul
ceasului de la mâna fracturată.
Apare Nava Amiral a convoiului electoral, navă reprezentată de un gipan To**ta
de Neam-Prost, achiziționată prin contract de leasing (ciu-ciu! Nani-nani
ANI!))
Din gipanul de Neam-Prost apare, evident, [Neamul- P...] pardon, apare
„Jeneralu’ ” corpului expediționar. Teofania htonică se produce
gradual-ascendent: prima dată apare, prin întredeschiderea portierei, un
râtuleț bordurat amușinând din nările priponite cu piercing din sârmă zincată
dublă. Apoi apar două fălcuțe bolfoase ce încadrează doi ochișori suini. O gușă
supraobeză încadrată lateral de urechiușe ascuțite c-ale lui Yoda [4].
Finalitatea paroxistică materializându-se în etalarea frizurii gen
Bercea-Mondial. Frizură ce vrea să sublinieze vitalitatea energizantă.
Tinerețea. Virilitatea. Nesimțirea superlativizată și tupeul inimaginabil al
celui mai iubit dintre regățeni.
Cât timp se desfășoară mediatic quintalele „Jeneralului”, mulțimea
notabilităților, cei 45 de pensionari, țâncii mucoși și javrele maidaneze
amuțesc de uimire și
îngenunchează sau se aruncă în țărână care pe unde poate. ( care nu execută
mișcarea în barem este stimulat perceptiv cu ostreața melițianului!)
Se
lasă asupra mulțimii o liniște mormântală, tulburată doar de binecuvântarea
popii – „Hristosul mă-tii de nenorocită, dă-te mai încolo!” – dublat de-o
cădelniță
pragmatic croită-n capul unei babe
chioare și
surde care se-mpingea să străpungă cordoanele notabilităților întrebând
dezinvolt „Ce se dă, maică, aicea? Se dă țucăr sau oloi?”
Jeneralissimul se scoboară cu copituțele pe glia așa-zis natală, se răscracănă
în sfert de șpagat cât îi permite obezitatea șuncilor parlamentare și urlă din
toți bojogii:
„- Lăsați copiii să vină … CU mine!”
Căci a lor este
plata zilierului atât de dorită de
săraca
tinerime USV-istă.”
Copii se supun
fără crâcnire și se încolonează în procesiune de marș către oborul din sat,
procesiune funestă desfășurată-n tăcere, nu de alta, dar
era un frig de-ngheța apa la genunchi și o ceață rece și pătrunzătoare, motiv
pentru care băietanii încep să păcătuiască social-democratic gândindu-se la
erezia apetisantă a unei duble de Alexandrion, iar fetele meditau visătoare la
beneficiile homeopate ale unei sticle cu apă călduță plasată-n
locuri tainice.
Însă
desantul electoral pierde avantajul factorului surpriză și, în
intervalul temporal alocat epifaniei
catindatului, oamenii locului pun fără zăbavă în aplicare acele învățături
cutumiare care le-au permis să moștenească sezinar înțelepciunea și să străbată
prin zeci de secoli de cotropiri. Adică, mai pe-nțelesul unui
IQ submedian, sar gardurile și o rup la fugă care cum văd ochilor prin păduri
și prin curți, otrăvesc fântânile, dau foc buruienilor și priponesc în ușiorii
porților pietrele celea de moară de erau odată la moara lui Iordache – fruntaș
al comunității acelor vremuri și care, din cauza unor derbedei ruteni (venetici
și bolșevici, malefici și sovietici), a sfârșit în ocnă și îngropat
marxist-necreștinește fără lumânare și loc de pomenire. [5]
Procesiunea se desfășoară sugestiv de-a lungul întregului aliniament stradal,
prin desfășurare la intervale egale și distanțe mărite între rânduri, pentru ca
efectul sugestiv impus
ochilor iscoditori pitulați îndărătul geamurilor să fie unul de amplitudine a
susținerii afective a candidatului, sprijin (pecuniar condiționat) venit din
partea tinerei generații. Din partea acelor copii zgribuliți de frig.
Ajungerea cortegiului în piață este marcată distinctiv de un țipăt prelung și
sfâșietor:
„- Fugiiiiți, vin [tâlharii] pardon, politrucii!” îndemn alarmant la care alți
45 de moșnegi și babe o iau la fugă peste coclauri, se pitesc îndărătul
tarabelor sau pe sub tejghelele târgoveților.
Jeneralul Bo privește cu calm [impertinent] pardon, imperturbabil fuga
disperată a popülimii panicate:
„-
Nici o șansă, alegătorii mei cei mulți și pro... fesioniști,” căci „dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu!” –
murmură concluzional după care dă un ordin de luptă ca tinerimea să pornească
în urmărirea fugarilor electorali. Ordin pus în aplicare întocmai și la timp de
tinerimea mercenară care începe să alerge după milogii cei lași agitând nagaica
și naganul căzăcești, pixul, bricheta și calendarul. [6]
Acțiune inutilă, sortită eșecului întrucât pensionarii ceia erau mai zdraveni
decât preconizase candidatul și prin urmare alergau pe dealuri și săreau pâraie
și pârleazuri cu o viteză ce l-ar fi făcut să-i dispară zâmbetul lui Usain
Bolt.
„ - Retragerea!”
ordonă „Jeneralul” convocându-și centurionii la o ședință de stat major în care
au hotărât în unanimitate să schimbe radical tactica de luptă. Motiv pentru
care batalioanele de copii s-au organizat pe grupe de câte 2-3 luptători care
să acționeze asemenea unor echipe de Panzerfaustjagers. Adică unde văd o babă
în zare, unul dintre combatanți pleacă într-o misiune de cercetare, învăluie pe
unul din flancuri baba, se aține în spatele ei, loc în care se pitește capră.
Atunci al doilea și al treilea membru al comandoului îi face un brânci pe
spate, cu intenția de a violenta cu premeditare baba de pământul patriei. Dar
nu cu finalitate vătămătoare întrucât, la ultima zecime a secundei de dinaintea
dezastrului frângerii gâtului, apare SALVATOR candidatul „Jeneral” care prinde
baba în brațe ș-o îmbrățișează. Apoi o țucă rusește de trei ori pe obraji și o
dată pe gura știrbă, îi înfige sub nări picsul, bricheta și călindarul după
care îi ordonă pe un ton ce nu lasă loc de interpretare:
„- Mamaie, să vii pe 9 la vot să mă footezi că am nevoie de footul matele ca să
mă realeg. Dacă nu mă footezi, să știi că-ți taie băsăscu și pensia și
subvenția la pârloagă.”
Alte
comandouri, alcătuite mai mult din fetele celea înghețate până-n rărunchii
trompelor și care nu dispuneau de suficientă forță fizică, procedează oarecum
asemănător: iau în colimator vreun moșneag ticăit, suficient de imprudent ca să
se apropie la mai puțin de 100 de yarzi de teatrul de operațiuni electorale.
Atunci formează un
tandem ofensiv de 2 fătuțe zgribulite, care se preumblă pe la tarabe ținându-se
de-a brațeta și ascunzându-și intențiile și nasurile roșii dedesubtul fularelor
înghețate. Când ajung în dreptul moșneguțului se separă pe flancuri, una
întinde piciorul silfidic ca să pună piedică iar a doua îi face moșneagului un
brânci. Pe față de astă dată, ca să
nu fie acuzați de tratament discriminatoriu – babele rostogolite pe spate și
moșnegii în freză.
Dar nici moșneagul nu este sortit pieirii întrucât la momentul oportun … apare
Mesia-salvatorul omenirii în persoana „Jeneralului”- comandant. Care îl
cuprinde pe moșu’ în strânsoarea de fier a tentaculelor și-ncepe să-l strângă
de gât; moșu’, sufocat, cască gura cu disperare în căutarea inspirației
salvatoare; „Jeneralu” îi îndeasă în gură calendarul, îi bagă-n nări picsul ca
la un sălbatic african și-i agită prin fața ochilor bricheta, amenințându-l:
„- Moșule, musai să vii pe 9 decembrie că să mă footezi! Căci…”
„ … vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit în
…colegiul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi... între fruntașii
politici... Vreau... mandatul de deputat, iată ce vreau: nimic altceva! nimic!
nimic! Mi se cuvine!... Te rog!... Nu mă combate... Susține-mă... Alege-mă.”
[7]
***
SNUAU 112 ***
Sărim peste episodul sosirii în piață a pompierilor de la descarcerare care să
elibereze, din tentaculele catindatului, moșnegii paralizați de frică, sau
convoiul imens de ambulanțe SMURD dotate cu echipament complet de resuscitare a
băbuțelor leșinate de frică, cu hipertensiune, AVC sau intrate în moarte
clinică.
Asemenea episod reprobabil nu se cuvine să fie relatat într-o cronică de
campanie (ne)serioasă, astfel încât singurul amănunt demn de consemnat fiind
participarea la acțiune inclusiv a ambulanței recent intrată în dotarea
centrului de la Siret.
Dată fiind întreruperea manifestației electorale prin plasarea strategică a
unor cordoane de mascați între desantul electoral al „jeneralului” și amărâții
locuitori ai Bortileniului, politkomisarul-candidat dispune pe dată puștimii
militante retragerea cu torțe și fascii de
trandașiri care să fie puse la ușiorii caselor, în colții
maidanezilor, în programele orare ale crâșmelor, în mâinile, buzunarele sau
plasele trecătorilor. [8]
La atingerea punctului terminus al expediției electoral-cuceritoare, adică tot
în față la Sfatul Popular, se intonează Imnul de Stat adică tot Internaționala ☭tătucului Iliescu
„Jeneralu’ ” primește onorul notabilităților puturos-bugetate, ovaționat fiind
de corul iobagilor amploiați preferențial prin ucazul 416, slugi de conjunctură
pe la casele ciocoilor și veneticilor, sau
maimuțe propagandist-alpiniste prin copacii patriei și stâlpii E-ON-ului [9]
Jeneralul
vede că tinerimea de sub comanda sa cam nu prea scandau cu entuziasm, fiind mai
degrabă ocupați cu ronțăiala unui corn, unui biscuite, unui baton sau unei
scobitori apucate în fugă din vreuna din infinitatea aceea de IMM-uri locale
(achiziția făcându-se din banii personali ai copiilor, chitrosule miliardar de
mucava!)
Atunci meditează la reflexivitatea parafrazată a îndemnului biblic „Lăsați
copiii să fie CA mine!” și, ca să fie în asonanță cu puștimea congelată, scoate
și el o duzină de biscuiți EUGENIA [10] de pe vremea lui împușcătoiul,
mucegăiți și roși de hârți, pe care-i prezintă empatic mulțimii „neștiutoare”:
„- Biscuiți, copiii mei!”
La care răspund în sincron și tinerimea polară, dar și notabilimea puturos-bugetară:
„- Biscuim, Înălțimea Ta!
Să ne trăiești, Măria Ta!”
(urmează urale, ovații și
aplauze prelungite întrerupte pe alocuri doar de afuriseniile popii care-i
șterge o cădelniță peste broboadă
la încă o
babă nonagenară care încerca să străpungă primele rânduri, ațintindu-l
c-o privire ludică pe catindat și murmurând melancolică:
„- Dar violul, maică, violul?”)
„Jeneralul” se suie în gipanul de Neam Prost care demarează cu turboreactare
intercooler, călcând doi motani portocalii și vreo trei moșnegi imprudent de orbi,
care veniseră să-și facă analizele gratuite la ochi.
Puștimea se îmbarcă în Landkraftwagenurile transportoare și se cărăbănesc cu
toții către o nouă piață, târg sau obor din Colegiul Fâșia Gaza.
Notabilitățile satului, cu fericirea extatic întipărită pe față, o șterg în
haită la Sfatul Popular unde dă primaru’ un guleaiu mic de mulțamire.
Mulțimea
milogilor răsuflă ușurați, eliberați de supravegherea cerberilor de ☭partid exclamă cu năduf nedisimulat:
„- Ia mai dă-l în [beep]-a [beep]-sii de nesimțit ordinar! Are zeci de miliarde
avere [11] și vine să ne ceară nouă votul!” - după care se disimulează fiecare
pe la casa lui, pe la cârciuma lui, pe la amanta lui … etcaetera.
Singurii care mai adăstează nedumeriți sunt milioanele alea de maidanezi care
se așează iarăși pe labele din spate și-ncep să-și urle fura câinească față de
rezultatul nutritiv dezamăgitor al recent încheiatei manifestări electorale,
frustrare determinată de lipsa consacraților covrigi înșirați în cozile
proprietate personală.
Iar în prim planul peisajului se detașează solitudinea unei băbătii nonagenare,
matușca Tinca, veritabil monument al inconștienței civice, care murmură privind
cu melancolie la urma driftuită a gipanului de Neam-Prost:
„- Da’ violul maică, violul…?”
============
NOTE
ȘI ESPLICAȚII:
[1] Traducere pentru cei născuți după 1989, care n-au mai prins un manual de
Limba rusă:
„Dimineață luminoasă de noiembrie …
… Roade se mai culeg ciu-ciu prin sate…
( fiindcă în Fâșia Gaza acum doi ani au fost inundații iar anul acesta a fost
și secetă dar și două reprize de grindină cumplită)
… Pleacă în zbor (low cost) oamenii spre Italia, Spania, Germania, Britannia,
Australia, …
(scârbiți de ȚARA LOR, în căutarea acelui trai decent – constituțional
consfințit)
… Și se-nchid școlile.
( pentru că nu mai sunt suficienți școlari sau fonduri și pentru a se construi,
în contrapartidă, Pușcării și Catedrale mântuitoare.)
[2] Un banc pe Net spunea că cine vrea să fenteze pentru o perioadă sfârșitul
lumii să vină în Rromânica. Fiindcă Rromânica e cu 50 de ani în urmă față de
restul lumii.
Parafrazând, s-ar putea spune că cine vrea să scape de tot de ’Pocalipsă, poate
să vie să lăcuiască în Bortileni. C-aici nu se-ntâmplă nimic și nici măcar
Doamna ’Pocalipsă nu consideră c-ar fi util să-i onoreze cu prezența pe
amărâții locali.
[3] uitai,
de zăpăcit, să spui că era zi de piață în Bortileni. Altminteri nu s-ar fi
justificat alegerea oportună a Zilei – „Z” a debarcării decât în zi de târg,
piață sau obor, zi în care electorii îndărătnici,
ultrascârbiți de clasa politică, pot fi mai lesne faultați, împiedicați,
molestați sau prinși cu arcanul.
[n.a.] Pe Youtube cuvinte cheie de căutare
„Preotul care înjură tot ce mișcă – aeroportul Otopeni”
[4]
Yoda
acela din Noul Testament, nu acela din Star Trek.
[5] Doar „prietenii” știu ce vrea să-nsemne astă
☭ nemernicie
moralmente imprescriptibilă! Știe și Sandu dar tace chitic, ca porkul senior în popșoi.
fragment din procesul-verbal întocmit în anul 1947, de plutonierul de jandarmi Chima Ilie, la postul de jandarmi Zamostea
Oooooo! Ce „titulatură” demnă de memoria posterității: INFORMATORUL !
[6]
de parcă n-ar fi știut oamenii locului proverbul acela cu „să nu iei daruri de
la greci și nici de la zgârciobarii miliardari candidați în alegeri again,
again and over again. Pixurile alea aveau pasta gelificată și biluța din vârful
metalic sărită; brichetele erau încărcate cu substanțe toxice de luptă
neuroparalitice ale discernământului electiv iar calendarele nu erau bune de
nimic întrucât rememorau cronologia anului 1989, mai puțin luna lui Undrea.
În fapt vina amprentei austere a milosteniei electorale poate fi reținută și în
sarcina Autorității Electorale Permanente care a limitat, prin Hotărâre,
valoarea efectelor ce pot fi oferite popülimii. Astfel au fost eliminate din
lista propusă inițial de jeneralu-miliardar o altă categorie de produse
promoționale familiare din punct de vedere profesional, alcătuită din ace, brice și carice, lame și chiloți de
dame, cu toate numărate și depozitate la magazia cu chiloți și izmene cazone.
[7] citat din Ion Luca Caragiale – „O candidatură pierdută”
[8] Așa de multe tufe de
trandașiri o fost „distribuite” cu anasâna că, o babă mai înțeleaptă, ca să nu
se irosească aiurea, i-o strâns pe toți de pe jos, i-o scuturat de țărână, i-o
spălat ș-o făcut vreo 20 de kile de dulceață de petale ca să le trimită la
nepoții iia din Australia cu urări de sănătate la toți și îndemnul părintesc de
a fi oameni cumpătați și cu capul pe umeri și să
nu pună botul la aburelile și vrăjelile
miliardarilor de mucava ce pozează în copii sărmani, numai să se realeagă încă
o dată într-un coledzi imunizant penal, civil, administrativ sau fiscal.
[9] Oare ce e o bandă albă, mai mult lungă decât lată și cu imaginea unui pork
pe ea?
Cred că e eticheta de la o conservă Pork-Meat … „palestiniană”!
[10]
Eugenie – Teorie care preconizează ameliorarea patrimoniului genetic al
grupurilor umane. Ansamblul metodelor prin care se aplică această teorie. [DEX]
Vezi și Legile rasiale de la Nürnberg, 1935.
[11] Conform declarației PUBLICE de avere, înregistrată cu numărul 193 din
14.06.2012 și aflată pe site-ul Camerei Deputaților.
-----------
Post scriptum 1:
Jurnalul TVRi ora 20.00, Titlu:
„Românii din Fâșia Gaza trăiesc clipe de groază.”
Naca poznă!
