(sau incapacitatea
rozătoarelor de magistratură de a se autoanaliza obiectiv)
(zilele
astea fiind aceste zile de anestezie a conștiinței civice, răgaz bahic în care
se promovează și se desfășoară o uriașă campanie de manipulare și diversiune la
adresa Ordinului Rodentia cu Bavețică.)
Așadar,
ce spunea acest jude care, dacă altă dată era un lider de opinie respectat și
apreciat, de această dată observ că reacția sa a fost primită cu multă răceală,
dezaprobare sau chiar cu mânie.
Păi,
declama în tonuri patetice și cu lăcrămi crocodilești aceeași placă de vinil
zgâriată de-atâta utilizare argumentativă: „Nu toți magistrații sunt la fel”
O
fi, mey!
Numai
că surprinzător, reacția opiniei publice nu a mai fost așa de convingătoare în
ceea ce privește percepția empatică a mesajului judelui smiorcăit.
De
ce oare?
Fiindcă
sătulă de-atâta ipocrizie și impostură câtă a fost nevoită să suporte din partea Ordinului
Rozătoarelor de Lux, AGORA s-a autoimunizat față de asemenea
spiciuri lacrimogen-zaharisite.
Opinia
publică nu mai are nevoie să CREADĂ ceva atâta timp cât ȘTIE că acest cor de
lamentări ale magistraților nu poate fi altceva decât dovada propriei neputințe
a magistraților de a se autoanaliza obiectiv.
Când
vine vorba de necinste, de corupție, de ticăloșie, FIECARE, dar absolut FIECARE
magistrat se pitulează iute la adăpostul confortabil al unui automatism:
Nu
EU SUNT CEL corupt / ticălos / neom ci CELĂLALT ESTE NELEGIUITUL.
Fiecare
magistrat se crede pe el Sfânt și deviază automat incidența acuzei către cel de
lângă el.
Iar
cel de lângă el se crede aidomă de neprihănit și arată cu deștul către
următorul de după el.
NIMENI
NU-ȘI ASUMĂ STATUTUL DE NELEGIUIT ARĂTÂND NECONDIȚIONAT CĂTRE MEGIEȘUL
PROFESIEI.
Până
la urma urmei situația e de un haz involuntar, aidoma unei goelete aflată în
plină furtună, navigând amețitor pe ape tulburi și învolburate.
Singura
șansă de salvare a goeletei este coborârea velelor cele mai din susul arborilor.
Atunci,
căpitanul goeletei, pe jumătate beat de însemnătatea funcției, cu ochii ațintiți în habitaclul busolei înnebunite de
panică, își scoate din gură pipa din chihlimbar dominican, întoarce capul și
ordonă secundului:
„- Jos rândunica și zburătorul mare”
Secundul
ia act de ordinul primit, confirmă c-un stereotip „Ai, ai, sir!” , pune palma-n cur și se întoarce către următorul după el în ierarhia echipajului: ofițerul de
cart, căruia-i ordonă:
„- Jos rândunica și zburătorul mare”
(ofițerul de
cart): „Ai, ai, sir!”
(cu palma-n cur, întorcându-se
către boțman (șeful de echipaj):
„- Jos rândunica și zburătorul mare”
(boțmanul): „Ai, ai,
sir!”
(aidoma, scărpinându-se în cur, întorcându-se
către un sailor:
„- Jos rândunica și zburătorul mare”
(sailorul): „Ai,
ai, sir!”
(scăpinându-se cu lene în partea dorsală, se întoarce
către un mus cu muci la naș și caș la gură, atât de zdrențăros și rahitic încât
sigur l-ar fi măturat vreun val peste bord dacă nu s-ar fi legat c-o parâmă de
balustradă) :
„- Bă Mucea, țuști pe arborele mare și coboară rândunica și zburătorul mare”
(musul):
„Ai, ai, sir!”
Musul nu mai avea cum să se scarpine-n cur fiindcă fiind subțire ca o trestie, risca să-și taie buricele degetelor în ascuțișul dosului.
Totuși dă
să se întoarcă și musul ca să paseze RESPONSABILITATEA EXECUTĂRII COMENZII și
când colo… ciu-ciu!
După
el NU MAI ERA NIMENI CARE SĂ ASCULTE COMANDA.
Dincolo de musul pricăjit nu mai erau decât Chaosul în plan îndepărtat iar în plan apropiat doar Oceanul și talazurile sale prăpăstioase, rostogolind mânia zeului Poseidon față de promiscuitatea ce domnea pe mândra goeletă a cumnatei Themis.
Astfel
încât caricatura aia de mus a fost singurul care a trebuit să se cocoațe pe gabier,
până-n înălțimile amețitoare ale velei rândunică, întru executarea ordinului
ierarhic salvator al goeletei și, implicit, AL ÎNTREGULUI ECHIPAJ.
Ei,
cam așa ceva e și cu asumarea Ticăloșiei și Nelegiuirii judiciare:
Dacă
le pui într-un șir pe toate aceste subordine, infraordine, suprafamilii și
familii din Ordinul Rodentia Magistrata, or să înceapă juzii de contencios să
arate către colegii civiliști.
Aceștia
la rândul lor vor aține deștul acuzator către colegii penaliști.
Penaliștii,
cei mai infecți șobolani ai întregului ordin, firește că vor arăta către porcii
spinoși din prokuratură.
Aceștia,
porci spinoși, firește că-i va durea fics în p**ă de acuza juzilor penaliști și
vor arăta mai departe către grefieri.
Grefierii
la rândul lor vor face pe-a nizaniul în cor și vor pasa acuza către aprozi și
agenții procedurali.
I
tak dalee, i tak dalee, aprozii vor azvârli culpa către șoferi, șoferii către
cărăuși iar cărăușii către… portarul
Păun.
Portar
Păun care și el va fi tentat să privească în spatele lui, în tentativa
disperată de a pasa anatema Promiscuității judiciare.
Dar
cum în spatele Portarului Păun se afla o populație egală numeric cu cea din
spatele musului de pe goeletă, n-a avut ce face și a pus privirea în pământ, rușinat
de ÎNTREGUL CANCER ale cărui metastaze au cuprins întreg sistemul judiciar.
Odată
identificat VINOVATUL pentru starea deplorabilă a systemului judiciar wallach,
celelalte rozătoare ale ordinului pe loc o vor pune de un tribunal popular, cu
participarea întreg șeptelului Ordinului Rodentia, frenetic scărpinându-se în cur.
Tribunal
popular care îl va înfiera cu mânie proletară pe portarul Păun, hotărând drept
pedeapsă diminuarea remunerației acestuia cu suma de 2 lei și 45 de bani, pe o
perioadă de 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile.
-----------
Atâta-i
povestea. Fără epilog!
Niciodată
povestea systemului judiciar românesc n-o să aibă dezlegare sau izbăvire!
în
loc de morală:
JOS RÂNDUNICA ȘI
ZBURĂTORUL MARE!
-----
ex libris:
în mod cu totul imaginar, se poate deduce că goeleta asta a rozătoarelor din magistratură e o superbă navă, cu linii excepțional de elegante, ca parcă desenate de-un Da Vinci în zi de inspirație stimulată cu ayahuasca.
Arborii navei erau cei mai înalți arbori (etici) care existau pe fața Pământului.
Velatura goeletei era de-un alb imaculat, divin, asemenea neprihănirii Adevărului Adevărat.
La prova goeleta avea drept talisman un berbece de coliziune reprezentând-o pe Zeița Themis, având privirea acoperită c-o mască piraterească, cu capul înainte, despicând valurile cu țâțele rubensiene întrezărindu-se din decolteul generos deranjat, ținând balanța pitulată în spate și ațintind înspre înainte un colț de narval matusalemic, pe post de Sabie a Dreptății.
Însă, ce păcat că goeleta „Goddess Themis” nu avea deloc echipaj UMAN ci... ERA POPULATĂ DOAR DE ȘOBOLANI, ȘOARECI, HÂRCIOGI, POPÂNDĂI, PORCI SPINOȘI și tot felul de alte rozătoare.
Spurcăciuni chițăite, cu incisivi nesătui care, prin însăși conformația lor morfo-biologică, nu puteau avea deprinderile și aptitudinile necesare cățărării pe arboradă în vederea coborârii rândunicii mari și a zburătorului mare.
Tot ce știau să facă rozătoarele iresponsabile era să stea pitulate în cală și în cambuză în vreme de cumplită furtună și să ronțăie proviziile goeletei.
Chiar și proviziile cotei de încredere publică și de bună-notorietate.
============================================================
nota autorului:
Stimați duomni magistrați, (băi rozătoarelor), faceți-vă
singuri curățenie pe goeletă!
Agora nu poate să vă rânească vouă mizeriile.
Nici măcar nu poate discuta public despre jegul și
harababura de pe goeleta „Goddess Themis” că se chitesc vreo câteva rozătoare
ciumate care să ne manufactureze dosare penale pentru „ultraj judiciar” și
„hărțuire” comise… prin postări pe paginile online ale ziarelor ( fără pic de
relaționare directă și fără pic de mijlocire prin ceea ce e consacrat de
practica unitară anterioară a fi un „mijloc de comunicare direct”).
Pe urmă,
după ce-și efectuează închisoarea nemeritată, plebea trebuie
să umble iarna prin omeți, pe la CCR, să pună în discuție constituționalitatea de facto a
articolului 206, cu implicație asupra lui 279 Cod Penal.
Nu mai bine vă râniți voi singuri rahatul, vă îmbăiați, vă
parfumați, vă îmbrăcați în haine noi, de sărbătoare și APOI veniți în fața
agorei?
Părerea mea!
