Așa-i, uăi!
C-am fost Io* ieri la Capitala informală a Părții de Sus a Giumătății de Gios a Bokowinei. *
Ș-apăi am uitat să mă scobor la timp din microbuz, în stația care trebuie, fincă eram introbăgat pe sub scaune ca să-mi cat telefonul – care o căzut la hurducătura când microbuzu’ o dat în primul șanț antitanc, apoi să-mi mai caut bolintinul de identitate care l-am scăpat din mânuri când microbuzu’ o icnit din tăte tablele când s-o prăvălit în a doua lucrarea de artă militară de pe străzile Rădăuțiului și apoi să-mi caut cei doi dinți din față de HAUR, care mi-o căzut când microbuzu’ s-o priponit de-a binelea într-un gropalău mare cât craterul meteorului Tungusk.
Da’ norocu’ meu că s-o opintit microbuzu’ în crateru’ ceala, c-altminteri Io* nu opservam că trecusem de stanția de destinație și agiungeam draaqului pe la Marginea ca să cumpăr ceava oale de lut negru.
Buun!
Am făcut Io* o juma de oră de instrucție de front și instrucție tactică, printre obstacole, gropi, tranșee, sârmă ghimpată și puncte obligate de trecere, ** până am agiuns la Parchetul de pe lângă Lege. Ce-am fackut aclo îi numai treaba me, interesant în iconomia poveștii e că la ișâre din dugheana ceea scorojâtă, împuțâtă și dărăpănată ce are pretenția să se denumească PARCHET, ieream așa dus pe gânduri față de parșivenia nedisimulată pe care mi-o arătat-o Greuceanu Mucea-Sebastian, încât am impresia că grăiam sângur, dimpreună cu ilustrul și augustul meu alter-ego.
Pe cale de consecință, n-am fost atent când am dat cu vârful botinei din chiciorul drept într-o buză de groapă, tăioasă aidoma aisbergului de o transformat Taitanicul în submarin.
soundtrack: My heart will go on! – șî tot așa îngânam și eu cân' am văzut că mi s-o decupat talpa botinei de la vârf și până aproape de toc.
Cum nu cunosc pi niminea în Rădăuți decât câteva persoane la care nu pot să le cer agiutor: Lola Cicci di Tormenta, Greuceanu Vaniușa-Gică, Greuceanu Mucea-Sebastian, n-am avut ce să fack decât să cer o buca de ață de rafie, de la un pâcălici care erea cocoțat pe un stâlp și lega cu sfoară fibra optică de la NETul celor de la Cromtel.
Cu sfoara aceea am învălătucit cobză talpa să steie oleacă lângă bocanc, ș-am luat-o agale, șontâc, după un model stereotipal implementat de Peneș Curcanul, dar care însă cânta un cânticel din First Uorld Uar:
„Pack Up Your Troubles in Your Old Kit-Bag, and Smile, Smile, Smile”.
Acesta cânticel îl cântam așa de rușâne, ca să pot trece pe ștrasse printe domnițele celea simandicöite, boite, botoxate și liposucționate, înțolite ca niște paparude de marasm nuclear, sau printre craii, becherii și boiarii ceia țâfnoși și orgolioși din urbea Rădăuczilor, care-ș masturbau gomoșenia egomaniei la purtător răsucindu-și-o după stilul mustăților Oberleutnanților Husari.
Șî cucoanele, și cuconii se uitau urât la mine și mă ocărau de-a valma cu sudalme nemeritate: MILOGULE! IOBAGULE! MARȘ și cumpără-ți opinci, CALICULE!
Inga așa m-am strecurat Io* până napoi la microbuz, care fusese scos cu macaraua din gropelnița în care-o căzut, iară șoferul, înainte de a pleca în cursă, se chinuia să-i prindă cu pocnituri tablele de la aripi și cu scotch bara de protecție și farurile.
Când o pornit microbuzu’ să plece din Rădăuți, am fackut ††† trii cruci mari și regulamentare (de la păr la păr) și am pornit cu îndemn ferm scrâșnit printre dinți:
MĂKAKÎN RĂDĂUȚUVOST!
-----
* Am fo’ la Parchetul de pe lângă Lege ca să-i tai moțul la dosărelul meu penal, că s-o făcut băițăl mare, de 1 an de zile în sfânta și nesimțita nelucrare, iară asăminea prilejuri festive musai trebuiesc celebrate după regulile lu' 488^1 - 488^6 din Noul Cod de Procedură penală.
Prevederi pe care nu le-o citit mulț’ dintre cei stipendiați de-a-m-proasta de la bugetul de stat cu sume anuale ale remunerării alcătuite din 6 cifre, dintre care ultimele 5 sau 4 sunt zerouri, motiv pentru care în numai ultima lună CSM a sancționat un număr de 2 judecători și un procuror pentru întârzâieri repetate în soluționarea lucrărilor sau de redactare a hotărârilor.
** Cu câtă melalcoolie îmi amintesc de vremurile de aur ale scripturilor rumâne când mergeam la Rădăuți cu bicicleta! Era o splendoare.
Acuma CIU-CIU! Nici Montană de enduro să ai și tot nu te încumeți să străbați no-man’s-landul de pe străzile din Rădăuți.
Las că data aviatoare când merg, o să cer de la vicepremierul pentru securitate națională, ministrul Afacerilor Interne – căpitan izmenar gabriel oprea să-mi vândă, de la fostul M.Ap.N, un tanc T55-100. Cică amu’s ieftine de tot, se dau la promoție de tipul 3 la 10 lei.
Să vezi ce țâfliș o să mă plimb Io* cu Tancul prin Rădăuți când o să merg la Judecăcătorie ca să soluționez cererea de accelerare a procesului penal! Uiha! Abe aștept!
la mânuță, este vorbire despre
perioada friguroasă a anului, perioadă îndeobște îndătinată număratului
banilor, beutului vinului, bârfitului la gura sobei sau atrăgătoarei
activități de ludică motăneală întru perpetuarea spiței dinastice a
fiecărei familii.
Fiindcă soba era mai rece ca scheletul unui mamut siberian descoperit în craterul exploziei meteorului de la Tunguska;
– Canci!
La ce biruri, censuri și foncieri au pus Țarul Tătar & Co. pe capul iobagilor truditori, cui mamuța șeitanului i-a mai rămas pe afundul
chimirului vreun crăițar disponibil numărătorii contabile de tip etno?
+ 
= 
