Prima dată au realizat americanii seria umoristică Stan și Bran.
Geloși nevoie foc pe succesul acestor personaje, Comitetul Central al PCUS a trasat sarcină culturnicilor sovietici să realizeze și ei o producție asemănătoare.
Culturnicii sovietici, fiind majoritatea ofițeri undercoveri, au îndeplinit această sarcină în modalitatea „manu militari”. Prima dată au tradus titlul schimbând topica acestuia: Бран и Стан (Bran i Stan).
Apoi s-au apucat să toarne serialele.
Afgan i Stan
Pak i Stan
Turmen i Stan
Tadjik i Stan
Uzbek i Stan.
După arhetipul patriarhilor sovietelor supreme, și tavarișciul Nistor Tartar* Tartarovici s-a gândit el cum să facă să se ridice la anvergura tătucilor ideologici. Fiind de notorietate universală faptul că modul de viață al kominternistului sovietic presupune ieșirea din viața publică doar pe năsălie, cu picioarele înainte, cu vată în nas și păpuci lăcuiți, după modelul arhetipal al lui Stalin, Brejnev, Andropov sau Cernenko, și tovarășul Tartar a constatat că nici el nu se simte prea bine și ar fi timpul să realizeze O GRANDIOASĂ CTITORIE bolșevikă.
Astfel încât, inspirându-se din arhetipul culturnicilor sovietici, s-a gândit Tovarășul să realizeze un nou episod al seriei umoristice muscălești. „Ce să ctitorească el, ce să ctitorească?” se frăsuia de zor tovarășul Tartar în biroul lui de la „Împilări Comunale” în zilele în care aștepta să primească știrea minunată a intrării în cont a restanțelor** Primăriei către „Împilări Comunale”.
Revelația divină, materializată de celebra expresie „Evreika”, i s-a pogorât exact în același moment în care contabilul-sef al „Împilărilor Comunale” i-a comunicat faptul că molâii și papagalii din Primărie iar au pus botul la șobolăneala sifonării fondurilor județene.
Așadar, tavarișciul Tătar s-a gândit… să creeze în Rottacenum o zonă Metropolitană, pe care să o denumească Tartar i Stan ***.
A căutat iute un șervețel de masă (ca să-i cinstească memoria Tătucului Stalin, calchiindu-i stilul de la Conferința de la Yalta), a zmult dermatograful din mâna acelei babornițe nonagenare, (ce moțăia pe scaunul secretarei în așteptarea meetingului cu Doamna Cositoare Încappuciată) și s-a apucat să traseze dungi pe Magna Charta Bukowineana:
Evident Kremlinul Tartaristanului fiind stabilit la Rottacenum-Tortuga****. Apoi a început să adauge de-a hurta la Imperiul lui, localitățile megieșe. A anexat Țarul Tătar ***** taman așa cum îi era „Pohta ce-o pohtea, Bădeuțiul, Marginea și toată Țara Horodnicească.
Acuma, dacă tot a anexat Marginea ca un teritoriu vasal, n-ar avea nici un motiv pentru care să nu anexeze și Arbore, iar dacă a anexat Arborea, până la Milișăuți nu mai rămăsese decât Iaslovăț, care a căzut și el pohtelor megalomanice ale Țarului Roșu cel Groaznic. ******
Ș-uite așa s-a zămislit pe Charta Părții de Sus a Bokowinei de Gios încă un imperiu, după modelul satrapic al Titanilor socialismului științific.
Acum, Țarul Tătar I cel Groaznic mai are de îndeplinit o singură formalitate: cea din 5 iunie 2016, dată care va consfinți transformarea Părții de Sus a Bukowinei de Jos în Imperiul Pravoslavnik de Rit Vechi al Țarului Tartar I.
Imperiu denumit TARTARISTAN.
-----
* Tartar fiind o formă alambicată, rezultată din mixarea patronimului palitrukului din Rottacenum și denumirea acordată de mitologia greacă acelui tărâm atât de întunecat încât se situează mult sub afundurile pământului, chiar și tărâmul morților – Hades, aflându-se mult mai la suprafață decât Tartarul.
În atare condiții Tartaristanul vrea să desemneze o fundătură ultimativă a lăcașurilor htonice, alta decât cele două definite de Alighieri – Purgatoriul și Iadul.
Tartatistanul reprezintă ceva neînchipuit de întunecat și afundat
** Restanțe care, yestestvenno, că au fost onorate din cota defalcată de la Bugetul Județean, prin amabilitatea ilustrului său alter-ego – consilierul județean Tartar
*** În deplină conformitate cu regulile de formare a toponimelor după metoda generării acestor toponime din patronime și eponime, metodă specifică muscalilor de dincolo de Buceac.
**** aici trebuie de precizat momentul de slăbiciune sufletească al tartarului, care a ezitat preț de vreo soroc minute, între Rottacenum și Bădeuți. Până la urmă s-a sacrificat pe sine, așa cum stă bine unui Om de Stat (Degeaba) și și-a înfrânat pornirile copchilăresc sentimentale în avantajul intereselor strategice.
***** că uitai să menționez că deja dăduse dispoziție baborniței nonagenare de la secretariat să-i schimbe titulatura din documentele administrative ale „Împilărilor Fiscale” din tovarășul director Nistor Tartar Tartarovici în titulatura
ȚARUL TARTAR I CEL GROAZNIC.
Chiar a convocat și tâmplarul societății căruia i-a pus în vedere să-i confecționeze, până la apusul soarelui, o duzină de Ouă Faberge din lemn de frasin, boite cu farbă chindrus de culoare roșu troțkist și ornate cu satanice steluțe aurite în cinci colțuri.
****** după stereotipul tiranic al tătucului Putin, care, dacă a luat Krîmul, n-avea rost să nu ia moca și Donețkul și Luganskul. Păi, se poate, tovarăși?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu