Nu e deloc bine, Duoamna...

Nu e deloc bine, Duoamna Neghinița!

'practica unitara', 'defavorizat', 'aprecierea judecatorului', 'jurisprudential', 'criterii'.

Așadar, avem de-a face cu un grup de construcții lexicale, închise între ghilimele.

Mai cunoscute sub denumirea de semnele citării, acestea, pe lângă rolul lor consacrat, mai au menirea de a exprima ironia faţă de cel care foloseşte cuvântul sau grupul de cuvinte reprodus, sau de a conferi o tentă ironică față de sensul unei sintagme, subliniind ideea utilizării unui alt sens al acestor sintagme, altele decât cel consacrat. Așadar, avem ironic formulate aprecieri despre practica unitară, despre aprecierea judelui, despre jurisprudență, despre criterii.

Și între aceste ironii spilcuite, ca de obraz supțire, hodoronc-tronc un ”nedreptățit” care vine să creioneze, subliminal, tendința generală de dispreț la adresa populimii, tendință manifestată instinctual de secta Cyborgilor și Androizilor judiciari.

Adică, în opinia Neghiniței, un justițiabil cu capul spart și cu dreptatea în mâini, al cărui destin a fost ucis de vreun dement în robă, ce-și clamează jelaniile pe sub zidurile palatelor de injustiție , este doar un sărman subiect de ironie supțire, glumiță de bordură stuchită prin strungăreața incisivilor de însuși un reprezentant al puterii învestite cu autoritatea aflării adevărului și tragerii la răspundere.

Acum, ce-i drept, că respectiva aroganță de șantier a fost formulată în cadru restrâns, pe profilul FB al alodoxafobei și exantropei Neghinițe. Motiv pentru care nu ne putem declara chiar atât de ultragiați, că doar se știe că obrazul supțire, lista de frienji și faloueri cu glumițe mizantrope se ține.

Dar, nu e deloc bine, Duoamna Neghinița.

Căci amărâtul acela de nedreptățit, pus între ghilimele, este exact sensul primordial al unei maxime infailibile, enunțate de Sir William Blackstone:

„It is better that ten guilty persons escape than that one innocent suffer".

Sir Blackstone își onorează blazonul cu substantivul neechivoc – „inocent = nevinovat”.

Judele arogant și infatuat al Rromânicii neosecuriste îl denumește pe acel singular inocent cu expresia  „nedreptățit”. Iar ghilimele utilizate în nota stilistică a întregii scrieri nu au alt efect decât sublinierea, again, again and over again, a imensului decalaj social și comportamental dintre plebea justițiabililor și Secta Semizeilor Judiciari, sălășluitori într-un Olimp diafan și aseptic. O involuntară eboșă a caracterului și atitudinii disprețuitoare pe care le manifestă magiștrii țării la adresa NEDREPTĂȚIȚILOR din batista cărora și din al căror chimir bortilit se zmulg cu anasâna impunerii acele sute de milioane de lei vechi ce constituie sinecura Cyborgilor și Androizilor disprețuitori.

Nu e deloc bine, Duoamna Neghinița, nu e deloc acătării o asemenea exprimare!