Tâlmăciri din Dominus Dei - Napoleonașul, Anxietatea și Trădarea

Buey, az’ cică-i cea mai cool dintre Dominus Dei. Zâua ceea de la care se-ncep oaminii a se salute cu formula esoterică „Paraditul* a Înviat!” (*nota: e grăire adicătelea de primul și cel mai celebru Paradit din întreaga historie incrementă și decrementă a Lumii, de la Facerea ei și până la fărâmițarea ei în praf și pulbere de stele.). Fiind Zi atât de importantă, se poate grăi slöbod pe sait la LuJu fiindcă… nu-i prezentă lumea. Nu-i prezentă din doo motive: primul la mânuță ar fi că oaminii și oamenele sunt cam mahmuri, după guleaiul bahic ce s-o deszlănțuit ast-noapte, imediat după ce poapa-basiliscul o ișât din basilică ș-o poruncit la popülime ca să vie ca să-și aprinză Feștila de Paște. Unii enoriași cu descendență din Setilă, cu gâtlejul aricit,  n-o mai avut răbdare ș-o sucit ordinea firească a lucrurilor îndătinate: prima dată trebile de-ale sufletului, apoi cele de-ale gurii  și abia la urmă cele de-ale gâtlejului. (mai era aici o continuare, da’ nu poate fi zâsă neaoș că se-mbujorează de iemoție duoamnele și duomnișuoarele. Adicătelea mai erau și „trebi de-ale p**ii”) Boon! Deci lumea NU-I pe LuJu fiindcă-i beată ciolan și sforăie pe ea ca un pork mistreț pleonastiq.

Apoi, al doilea motiv pentru care nu-i lumea pe sait, e cauzat de starea de accentuată oboseală, instaurată după deschiderea oficială a sezonului de vânătoare la pisicuțe, motănei, cocoșei, veverițe et ejusdem farinae. Adicătelea e grăire că s-o dat startul la vânătoarea ludico-erotică a tot felul de animăluri fabuloase, despre care bunichii lăchini șăguiau cu tâlc adânc: „Post coitum omne animal triste est sive gallus et mulier”.

Așadar, lumea nu-i pe LuJu fiindcă-i bată sau ostenită, așa că se poate grăi aiurea, oricât, oricum și despre orice. (crecă și adminu’ paginii e ori beat, ori ostenit!)

Trebuie de menționat faptul că singura omuleață care face excepție de la una din situațiile anterior explicate este Vestala Florșica, ce nu poate fi încadrată tipologic în vreuna din situațiile de mai sus. Adicătelea ea nu e nici beată, nici obosită, ci-i numai oleacă amețită de la linsul dopurilor de la dămigenele din pimniță, amețeală însumată cu starea ei de nativă abulie. Așa că Madam Florșica nu sforăie ca o mistreață, nu-i obosită de la ciufuleală și motăneală, (că n-o avut cine-o ciufuli!), ci iea-i numai oleacă amețită, stă cu playerul dat la maxim rulând hitul Deliei – „Da, mamă!”. În acest răstimp bântuie prin cuhnie ca o strigoaică, ținând dinaintea ochilor poza color * a jenerălașului de carton ondulat, căreia îi declamă cântări de admirație împletite cu ode de liubov platoniq. Și privind și sărutând poza jenerălașului-nevropat, plânge Cocoana Florșica mai ceva ca un hidrant stradal peste care o dat o beizadea cu Beamweul și l-o rupt din țâțâni.

(* nota: pictura iconică la care se-nchină Cocoana Florșica e cea clasic consacrată de arta pictografică a Îngerilor decăzuți în Adâncul Gheenei: pictura bust a jenerălașului, surprinzând alura, frizura și privirea rătăcită, ca de Napoleonaș de Crevedia, înstruțat în uniformă gri-petrol de Neo-Securist, cu toate șnururile de la draperiile din Casa Poporului petrecute pe după umăr și după gât, iar pe peptu-i de aramă atârnate toate tinichelele care au aparținut lui Muammar Gaddafi și pe care i le-au donat Cocoșăii Galici în semn de recunoaștere a meritelor Napoleonașului de carton ondulat, în promovarea intereselor Franței în Orientul Mijlociu).

Booon! După așa „succintă” introducere, să trecem la esplicațiile de rigoare.

Prima la mânuță, deși ultima în ordinea cronologiei expozeului delirant, ar fi reiterarea parabolei cu Iuda.

Ce nu știe microNapoleonașul de Dâmbovița despre conjunctura socială a Apostolilor ține de logica mucalită, dar de o evidență indubitabilă, capabilă de a emite sentințe surprinzătoare: „Nu este câtuși de puțin valabilă maxima „Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!”. Uite, de exemplu, Iuda avea niște tovarăși excepționali!”. 
Carevasăzică, înainte de a evoca pilda celei mai celebre Vânzări și Trădări din istorie, jenerălașul ar putea să mediteze la calitatea tovărășiilor ce i-au nuanțat destinul și cariera, sau ar putea să se introspecteze pe sine însuși, să vază dacă nu cumva se răstoarnă întregul eșafodaj analitic, în sensul că, poate, ceilalți tovarăși ai săi de prin SRI „nu ar fi meritat” un tovarăș de talia și calibrul jenerălașului. „E grele” de tot cu Pilda Iscarioteanului. E mai grele decât carnea de pork, poate de asta de Paști se face crăpelniță din mel și ied.

Revenind la mesajul șocant și stupefiant al satrapului neosecurist mioritic.

A curs multă apă pe Istru și multe fluvii de cerneală în Presa cu Lanț Zgardă și Botniță, dar toată tinta condeielor și zațurilor a fost irosită în van. Numai pruostii și gogomănii s-au scornit, una mai mândră și mai falnică decât alta. La capitolul „Gura mea vorbește mult, prost și fără rost”, de departe Campion Național a devenit Hăhăilă Întâiul cel Groaznik, fost Leader Planetar, actualmente Matroz Universal și Călăfătuitor Galactic.

Auzi la el prostie scornită: că amenințarea nevropatului rezervist are ca țintă pe Ghiță – escapat pe-o serbian portiță. ZEXE! CANCI! CIU-CIU!

E la fel de evident ca Marele Zid din Chitai, privit din stratospheră, că mesajul jenerălașului de tinichea NU ESTE UN MESAJ OFENSIV, ci este o ATITUDINE PUR-DEFENSIVĂ, exprimată de un individ surescitat de ANXIETATE și ANGOASĂ. Da, acestea sunt slovele potrivite pentru a descrie prestația jenerălașului de tinichea: UN OM CU PRIVIRI DE ANIMAL HĂITUIT, PANICAT.

Ceea ce s-a derulat în conferința de presă este expresia certă a ANXIETĂȚII ce s-a cuibărit în suflițălul satrapului decăzut în Ghena dezonoarei.

Iar pentru a desluși CORECT SENSUL MESAJULUI HAOTIC enunțat de despotul securist, putem lua drept reper definițiile și semnificația termenilor de „ANXIETATE”, „ANGOASĂ”, „FRICĂ” – „PANICĂ”. Așadar, din ceea ce s-a devoalat în conferința de presă, atât la nivelul comunicării orale, cât și la nivelul comunicării nonverbale, se poate deduce cu certitudine starea de ANXIETATE pe care o resimte jenerălașul. Lui nu-i este frică organică față de un fapt, un element sau un eveniment concret,  real, care să justifice o eventuală stare de frică. Starea de frică a fost depășită de jenerălaș, încă de la consumarea evenimentelor determinate de dezvăluirile lui Ghiță și decăderea Tiranului neo-securist. Acelea au fost elementele, certe, reale, față de care jenerălașul își putea autoinduce frica.

Sau acele elemente certe, dar care la un moment dat nefiind întru totul conștientizate obiectiv, putea produce panica microdictatorului de mucava. Ori, în ceea ce s-a văzut în conferința de presă a fost imaginea etalon a ANXIOSULUI, a persoanei stăpânită de AGOASĂ. Toate elementele și toți indicii rezultați din spiciul golanului securist trădează existența unei stări emoționale de neliniște, stare afectivă manifestată față de UN PERICOL ANTICIPAT, POTENȚIAL, dar fără a se putea defini natura pericolului ce generează acea sâcâitoare stare de insecuritate.

În fine, grăirea e lungă și alții sunt îndrituiți să disece în patru firul psihanalitic.

Revenim la prezumtivul destinatar al mesajului amenințător, proferat de tiranul SRI-st: NU ESTE GHIȚĂ DESTINATARUL ACELUI MESAJ. Evenimentele Ghiță sunt de ordinul temporal al trecutului, sunt cu caracter CERT, sunt CUNOSCUTE (conștientizate) în profunzime, evenimentele S-AU PETRECUT iar consecințele lor sunt de asemenea CUNOSCUTE.

Jenerălașul NU ARE MOTIV să se adreseze amenințător la adresa lui Ghiță, atâta timp cât „evenimentele Ghiță” sunt istorie, sunt trecut, fără nici un fel de consecințe suplimentare în viitorul apropiat.

Așadar, revenim la anxietatea autocratorului de rit neo-securist: care ar fi acel element nebulos, învăluit în mister și ceață, de factură nepredictibilă asupra conținutului, formei de manifestare sau a timpului de producere?

DRAGOMIR? Eeee, parcă mai venim de acasă! Abia Daniel Dragomir poate contura acel impuls afectiv de natură să-l înnebunească pe jenerălaș, să-i facă nervii franjuri și să-i priponească mintea în pioneze.

Așadar, ca o opinie personală, mesajul dictatorului lipovan cred că are, ATENȚIE, dublu destinatar.

Primul dintre ei este DRAGOMIR. Stabilind destinația amenințării asupra lui Dragomir, se justifică, în mod logico-elementar, și parabola Trădării. Ori nu poate trăda CINEVA CARE ANTERIOR NU A APARȚINUT GRUPULUI CONSIDERAT TRĂDAT.

Ghiță, pe care l-am catalogat a fi SIE, NU ARE CUM TRĂDA SRI din cel mai simplu motiv: GHIȚĂ NU A FOST ÎN SRI. Ori, Dragomir A FOST! Deci, cu preponderență, mesajul satrapului-nevropat se adresează lui Daniel Dragomir. Iar prin extinderea calității necesare și suficiente pentru realizarea actului de „Trădare”, cea de implicită apartenență organizațională, mesajul Napoleonașului de Colentina se adresează CELOR CARE ACTUALMENTE MAI SUNT ÎN SRI. Nu chiar în totalitatea lor numerică, ci mai ales acelei facțiuni disidente din SRI care s-a dezis, a cârtit și a cârâit împotriva AUTORITARISMULUI jenerălașului încă din vremea dominației acestuia autocratice.

Ca o concluzie: Autocratul reșapat Ngbentu Florea Waza Zbanga este posedat de ANXIETATE, este sub semnul funest al ANGOASEI. NU știe ce anume (i) se va produce în viitor, nu știe cine va fi factorul generator al acelor evenimente, dar o stare generală de insecuritate  a pus stăpânire pe el, otrăvindu-i viața și făcându-i traiul un calvar.

În atare condiții, mesajul amenințător al lui Coldea e un kaka-maka cu moț, adresat lui Dragomir sau foștilor săi subordonați din SRI. Mesajul este expresia unei disperări anxioase, este echivalentul degetului la nas, arătat în manieră tipic mafiotică de Miss Hellen Woodrea. Mesajul conferinței de presă a jenerălașului de lut și bălegar este un îndemn milogit, adresat foștilor săi colegi. „VĂ ROG SĂ NU MĂ TRĂDAȚI OPINIEI PUBLICE!” căci „TRĂDAREA” departe de sensul ei generic, se referă strict la persoana augustă a jenerălașului. Față de el trebuie interpretat actul unei / unor ipotetice trădări. Încheind tot cu parabola Iscarioteanului, rezultă fără putință de tăgadă că… microNapoleonașul decăzut își conferă sie însuși o evidentă anvergură mesianică. Lume, lume, HAI LA CIRC! COLDEA SE CREDE DUMNEZEU! 

Până acum ceva vreme, se creda ÎNSUȘI STATUL!

Acum a intrat în faza terminală, crezându-se DEMIURG! 
STOP JOC! Madam Florșica, ai legătura! Întinde Cortul Întâlnirii, pătrunde în Sfânta Sfintelor, desfă Chivotul Legământului, pune peste el pictura idolului tău psihopat și nevropat și… cu lăcrămi de fierbinte  pioșenie… BAGĂ „CÂNTAREA LUI SOLOMON” („Cântarea Cântărilor”). 

( Între timp noi om pleca la băut și la f***t, că și așa e DOMINUS DEI!)

Paraditul a-nviat!

========================================================================

update 10 apr.

HA, HA, HA, HA, HA!
cum grăiești de „lucruri sfinte” în Absurdistanul neosecurist Rrumânesc, cum sare pe tine alerta stalkerilor de la Centrul de Surse Deschise din SRI.
 

Ce anume este csdinfo poate fi citit aici:  

Vaileu! M-o luat la ochi SRI-ul(#belimiarpuladinplăsele!) 

Apăi dacă-i așa, să nu-i dezamăgim pe cotonogarii și ciomăgarii de la SRI și să le mai postăm 2 calupuri, referitoare la IUDA ce a închinat Serviciul de Informații și Țara întreagă la Stăpânii de Sclavi de peste Ocean. 

Iaca poznă ce de-a laicuri dă poporul la pastișe despre nevropatul securist: