Este foarte greu de mers la punctul inițiatic al răului. Și la fel de dificil este de pus punctul pe i și de enunțat teze care acum par utopice și hazardate. Hai să argumentez iute de ce am ajuns la răscrucea în care se impune reformarea sistemului constituțional și aruncare la Lada de gunoi a Istoriei a acelei excrescențe de pe corpul democrației române. Pentru că această devenită anacronică și desuetă Curte Constituțională suplinește și substituie rolul TĂTUCULUI de sorginte sovietică. CRR satisface nevoia de Tătuc a românului.
Căci,
pe lângă clasicele nevoi de Sacru și de Profan ale oricărei ființe umane,
românului i s-a zămislit în minte, în cei 45 de ani de comunism pavlovian, o
nouă necesitate: NEVOIA DE TĂTUC. Acel tătuc care să împrumute din competențele
decizionale ale divinității și în care românul să-și amaneteze nevoia de
responsabilitate. Românul, spirit boem și aidoma de puturos, se complace
într-un confort păgubos: niciodată nu-și va pune problema responsabilizării de
sine asupra acțiunilor proprii. Românul își camuflează lipsa minimalei
conștiinței prin existența Tătucului. Tătucul hotărăște. Tătucul Analizează,
Tătucul decide CE E BINE ȘI CE NU E BINE.
Dacă până la Marea Loviluție Socialistă din Decembrie, românul avea la dispoziție un întreg sistem ierarhic de tătuci care-i potențau lenea conștiinței și lentoarea responsabilității, ei bine, după revoluție, acest sistem de TĂTUCI DE PARTID a fost transferat pentru puțin timp asupra Tătucului Ivan Ilici Kaghebescu. Pentru ca mai apoi, cu tâmpelnic entuziasm lumpen-proletar, să se calchieze și să se voteze acea abominabilă Constituție, în fapt doar un grobian plagiarism al Constituției franceze, cu minuscule intarsii ornamentale inspirate din Constituția Belgiană.
Hip, hip, Uray!
Românul își recăpătase plenitudinea iresponsabilității prin apariția CCR. O structură de drept TOTALMENTE NESPECIFICĂ României.
Dar ce mai contează istoricul constituționalității României, interesant este că românul AVEA IARĂȘI TĂTUC!
Cum
s-a manifestat în timp această blestemăție constituțională? Uită-te împrejur!
Parlamentului i se rupe-n fix paișpe despre ce năzbâtii și tâmpenii scornește
sub titulatura de Legi. LAS CĂ HOTĂRĂȘTE TĂTUCUL CCR!
Guvernului, de asemenea, i se fâlfâie cu entuziasm proletar despre toate năroziile executive puse în operă guvernamentală. LAS CĂ DECIDE TĂTUCUL CCR.
Guvernului, de asemenea, i se fâlfâie cu entuziasm proletar despre toate năroziile executive puse în operă guvernamentală. LAS CĂ DECIDE TĂTUCUL CCR.
Justiția a ajuns la un nivel de înfiorătoare inconștiență. Prin modul haotic și ilogic de interpretare a dementelor Legi scornite de alți nebuni, parcă e o reeditare a unor fragmente din „Țiganiada”: câte bordeie atâtea obiceie. Aproape că poți spune cu mâna pe inimă că sistemul judiciar românesc s-a federalizat: ce se judecă într-un fel la Cluj se sucește la București și ce e hotărât într-un fel la Constanța devine inacceptabil la Suceava.
Bineînțeles
că și pe juzi îi doare fics în paișpe de consecințele în perspectivă largă,
îndepărtată, a inacțiunii lor păguboase și iresponsabile. LAS CĂ ANALIZEAZĂ
TĂTUCUL DE LA CCR.
Și tot așa mai departe, fiecare categorie profesională, fiecare individ implicat decizional sau executiv într-o poziție ce implică bunul mers al societății pune cu seninătate palma-n cur și își estompează orice tresărire de conștiință încredințându-se decizional TĂTUCULUI DE LA CCR.
F*tu-i Mnezoii lui de Tătuc!
Și cine este Tătucul?
Dacă
ar fi vorba de indivizi dincolo de orice îndoială, dacă Tătucul ar fi alcătuit
din „judecători berlinezi” care, pentru salvgardarea conceptului etic de
„Justiție” ar fi în stare să-l condamne pe însuși Kaizer, ar mai fi cum ar mai
fi. Dar când te uiți ce caricaturi comportamentale, ce caraghioslâcuri
profesionale se perindă prin acel Templu al Tătucilor, te apucă simultan și
râsul și mânia.
Cei 9 IMPOSTORI ce interpretează fără pic de talent „Aria Tătucului” nu sunt altceva decât o exemplară reflectare nivelului subvaloric la care a fost împinsă societatea: coafeze, chelneri, șoferi, bișnițari, valutiști, cămătari, filatoare, tractoriști etc. etc.
Cei 9 IMPOSTORI ce interpretează fără pic de talent „Aria Tătucului” nu sunt altceva decât o exemplară reflectare nivelului subvaloric la care a fost împinsă societatea: coafeze, chelneri, șoferi, bișnițari, valutiști, cămătari, filatoare, tractoriști etc. etc.
9
indivizi mai mult decât banali, de o mediocritate ce se înscrie în
anormalitatea mediocrității etalon, au avut parte de privilegiul nemeritat de a
se erija într-un Tătuc ridicat la puterea a noua.
E
ca și cum l-ai avea pe Ivan Ilici Kaghebescu clonat de nouă ori și plantat pe
scaunele CCR.
NOUĂ
OAMENI PARALIZEAZĂ existența și manifestarea conștiinței a unui număr de 19+6
milioane de români.
9
entități biologice bizare despre care nu avem nici un fel de referințe de
integritate, nici un fel de atestare a profesionalismului intrinsec, nu avem
nici măcar vreun banal certificat care să le ateste existența tuturor țiglelor
pe casă, ei bine, acești 9 decrepiți cu competențe de SupraDumnezei telurici
DECID DESTINUL A 25 DE MILIOANE DE SEMENI AI LOR.
Wow!
Până
și Demiurgul pălește de invidie și mai că-i vine să se gudure pe lângă vreun
păduche politruc în vederea obținerii unei nominalizări la CCR!
Așadar, pentru a nu mai divaga pe marginea acestei analize șocante, se poate concluziona: blestemul Tătucului paradigmatic, perpetuat timp de încă 30 de ani de această construcție constituțională anacronică – CCR – trebuie să ia sfârșit.
Dacă
România vrea să intre pe o traiectorie evolutivă normală, trebuie să se rupă de
aceste arhaisme sovietice. Mai devreme sau mai târziu se va impune de la sine,
prin puterea transformatoare a timpului istoric, necesitatea reformării
întregului cadru constituțional: prin elaborarea unei alte Constituții,
adaptată specificului istoric, geografic, politic, tradițional al României.
Bineînțeles că în această nouă formulă de constituționalitate, instituția anacronică a TĂTUCULUI nu-și va mai regăsi locul sau utilitatea.
În
fapt, ca formulă finală, se poate afirma: românul își maschează lipsa de
conștiință și responsabilitate, își camuflează lipsa de eficiență și lenea în
spatele unui implant instituțional TOXIC: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI.
TĂTUCUL ROMÂNIEI.
România a ajuns în situația unui imens ospiciu tocmai din cauza existenței acestui TĂTUC CONSTITUȚIONAL.
Dărâmarea zidurilor ospiciului și eliberarea energiilor spirituale românești nu se poate face decât prin reformarea din temelii a Constituției. Constituție din care să dispară acea blestemăție denumită actualmente ”Titlul V – Tătucul Constituțional”.
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Toți
cei intrigați de pionieratul straniu al acestei teze vor avea confirmarea
definitivă a temeiniciei argumentației în momentul în care vor citi în presă
cum CCR a fost învestită să soluționeze conflictul de natură constituțională
dintre două parașute isterice competitoare rivale la „Puterea dragostei”.
N-o fi ea chiar putere executivă, legislativă sau judecătorească dar, fiind totuși vorba de o „putere”, evident că ține de competența Tătucului CCR să arbitreze păruiala nevropatelor.
We will live, we will see!
N-o fi ea chiar putere executivă, legislativă sau judecătorească dar, fiind totuși vorba de o „putere”, evident că ține de competența Tătucului CCR să arbitreze păruiala nevropatelor.
We will live, we will see!
