Punctul pe i și umlautul pe ä, ë, ï, ö, și ü.
PROLOG:
„Oricum i-am privi, ei formează ceea ce se numește azi „mediocrația” (Alain Deneault, La mediocratie, Lux, Quebec, 2015). Aceasta se referă la partea mai estompată, dar descurcăreață a societății, care se strecoară, dar nu-și asumă răspunderea.”
( Andrei Marga – „Integritatea ca valoare”, articol din „Cotidianul”)
Am stat să răsfoiesc arhiva Cotidianului doar pentru a găsi acest citat, ce mi-a rămas în minte. Așadar mediocrația, alias prevalența „descurcăreților” fără pic de coloană vertebrală etică, cei care nu-și asumă niciodată vreo frântură de responsabilitate, cei care doar respiră inutil, mănâncă, se cacă, dorm și sforăie fără ca traiul lor de tip vegetativ să aducă un plus de măcar un milimetru avans în progresul evolutiv al societății.
Mediocrația sunt toți ce de pe lângă noi și din noi care suntem tari în clanță pe Feisbuc, pe forumuri, dar care atunci când dăm de dracu sau suntem confruntați cu o problemă, ne aducem aminte că avem numărul de telefon al unui funcționar de la pensii sau fisc, al unui milițian, al unui procuror, al unui judecător, al unui politruc sau al șoferului politrucului.
Booon!
Acesta fiind preambulul ce lămurește DEFINTIIV ȘI IREVOCABIL sursa decăderii și putreziciunii morale a societății în ansamblul ei, teza „mediocrității” poate fi aplicată inclusiv la particularul profesional al Cârdășiei Infame a Geambașilor Adevărului Mistificat și Telali nemernici ai Dreptății Siluite. De ce sistemul judiciar, de la care avem uriașe așteptări, are o prestație atât de jalnică, reflectată într-o cotă infimă de bună notorietate?
Răspuns: pentru că sunt MEDIOCRI. Dar nu orice fel de mediocri, ci mediocri din aceia „cu școală multă și examene grele”, parcurse / luate prin fel de fel de metode evazive.
Geambașii Adevărului Strâmbat nu sunt orice fel de mediocri, aidoma Mediocrilor descurcăreți de rang ordinar, ci sunt niște MEDIOCRI CU ENORM DE MULTE SCHELETE PRIN DULAPURI.
O droaie de mortăciuni comportamentale duhnesc prin șifonierele (ad)mirabililor magiștri ai Koloniei Penitenciare și Experimentale Rroemenika.
Abia acesta este argumentul / motivul / explicația / teza ce lămurește pentru totdeauna standardul calitativ execrabil la care a ajuns în Kolonie clica profesională a Precupeților Dreptății Sucite.
CINE, dar CINE din această Sectă indiană a Traficanților de Indulgențe și Canoane Judiciare să se opună la revenirea „de facto” la justiția populară, la asesori populari și la interferența neprocedurală a organelor de Securitate în înfăptuirea actului de DREPTATE?
Cine dacă toți sunt mediocri MAGNA CUM LAUDE și SUMMA CUM LAUDE? Cine să ia opinie, poziție și atitudine când FIECARE DINTRE EI își are cartoteca personalizată de serviciile secrete plină de povești de budoar și amantlâc, de beții înfiorătoare, de acte de o pedofilie oribilă, de uluitoare și oripilante sume agonisite din șpăgi?
CINE DINTRE MEDIOCRII CU SCHELETE ÎN DULAPURI să înnobileze și să slăvească tradiția veterotestamentară a Judecătorului? ACEȘTI MEDIOCRI MÂNJIȚI DE PROMISCUITATE MORALĂ, COMPORTAMENTALĂ, PROFESIONALĂ până-n creștetul capului și putrezi până-nlăuntrul măruntaielor?
NIMENI!
Nimeni dintre acești DEPRAVAȚI MEDIOCRI ȘANTAJABILI nu poate avea inițiativa asumării acestei nobile responsabilități. În primul rând pentru că sunt MEDIOCRI și în al doilea rând pentru că sunt ȘANTAJABILI.
Tot ce pot face acești puradei cu robe, moștenitori sezinari ai actului de dezrobire al bunicilor lor din sec. XIX, este doar să facă bulbuci și clanța mare pe Feisbuc, pe Uațap, sau pe la tot felul de Colțuri deșucheate ale Vorbărețului Mediocru și Șantajabil.
Post-scriptum: fără vreo componentă de intenționalitate sau instigatoare (în primul rând că, pe Marte, mă cam doare fics în c*r de Șandramaua Penitenciară Rroemenica și dealtfel este cam greu de ajuns de pe Marte pe Terra), dar problema din sistemul judiciar a ajuns într-un asemenea nivel de afundare în hazna încât nu poate fi soluționată decât prin violență, prin revoltă, prin DREPTUL FORȚEI.
Soluție care să emane de la MEDIOCRII ȘANTAJABILI – imposibil să apară.
Pe ei îi interesează doar mormanul de bănet smuls cu anasâna din chimirul spart al culegătorilor de sparanghel, din batista înnodată a babei cu pătrunjelul sau din pușculița spartă în care prichindeii își agonisesc alocația atât de parcimonios oferită de Stat.
Și-s foarte atenți Indienii cu Robe ca nu cumva să deranjeze împuțiciunea vreunei obiale din Pădurea Băneasa, ca nu cumva să-și piardă uriașele avantaje materiale necuvenite și să ajungă prin temniță.
