Întrebare întrebătoare

În Kolonia Gestapovistă și Neonazistă Rröemenika, e voie de făcut salată de boeuf ornată cu zvastici?

Nu ne bagă porcușorii la Legea 107/2006?

Ai biliv in Santa Claus

Moshu egzistă!

Dacă amu 5 ani m-am dezis de Moshu, fiindcă îmi umpluse ghetele de citații, ordonanțe de control judiciar, mandate de percheziție, mandate de aducere și alte asemenea năszbâtii paraditoare,

link: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=771561276249346&set=pb.100001864433877.-2207520000..&type=3&theater

azi văd că Moshul s-a mai îmbunat și mi-a adus o citație la... Curtea Constituțională a României, în soluționarea dosarului nr. 1910D/2017 reprezentând excepția de neconstituționalitate a art. 206 Cod penal, articol utilizat de o gașcă de borfași judiciari în declanșarea unui infam exercițiu de represiune judiciară prin implementarea unui prohibit exercițiu interpretativ analogic în defavoarea acuzatului (analogia ”in malam partem”).

De pe 3 mai 2017 - data admiterii în principiu de CA Sv. a cererii de sesizare a CCR, respectiv data de 7 iunie 2017 - data remiterii dosarului la CCR și până azi au trecut doi ani și jumătate.

Răstimp în care Io* mi-am primit condamnarea nemeritată, mi-am făcut închisoarea integral, am ieșit afară.

Am aplicat la CEDO și Curtea mi-a respins cererea ca inadmisibilă, în baza "grief de quatrième instance" - CEDO nu se poate comporta ca o instanță de apel sau recurs extraordinar, speța fiind „soluționată” ”competent” de instanțele naționale.

Dar, referitor la citația primită, nu-mi voi susține deloc cererea, nu voi pleda și nu voi expune nici măcar aspectele esențiale.
Din ipostaza mea de om care și-a executat integral închisoarea și a mai și pierdut la CEDO, consider că nu mai e locul de argumentație și pledoarie.
Cea mai potrivită  atitudine este cea a absolutei indiferențe: „soluționați cum ăți vrea, că pe mine nu mă mai interesează „BINELE” altora.”

La data formulării cererii de sesizare a CCR ÎNCĂ mai credeam în valori fundamentale precum libertatea de exprimare a opiniilor și ideilor.

Azi nu îmi  pasă absolut deloc de libertatea de exprimare a altora, atâta timp cât la vremea la care eu eram warrior al protejării acestei valori supreme, NIMENI nu m-a ajutat nici măcar cu un pai sau un îndemn să-mi salvgardez dreptul meu, atacat de o clică de borfași kaghebiști.

Nu mă interesează ABSOLUT DELOC scopul acestei sesizări, nemainteresându-mă câți fraieri or să facă închisoare funcție de cutia Pandorei deschisă jurisprudențial de speța mea (gazetari, avertizori de integritate, comentatori, simple persoane devenite „deranjante” pentru anumite clici și cârdășii).

Excepția de neconstituționalitate a art. 206 Cod penal, articol echivoc și nepredictibil ce a permis unor borfași securistoizi să arunce în temniță un om pentru o infracțiune cică ”comisă” fără pic de relaționare sau mijlocire prin mijloc de comunicare direct / terță persoană, nu mai constituie un subiect de interes pentru mine.

Ideea în sine ÎNCĂ este de maximă actualitate, dar lipsește în totalitate motivația.

Pentru ce m-aș obosi să promovez anumite principii, anumite valori, când atitudinea de maximă indiferență, adoptată postcondamnatoriu, îmi impune să renunț definitiv la eticisme, la atitudini principiale și să asist pasiv la acumularea a câtor mai multe anacronisme a căror sumă finală va conduce la implozia acestei construcții distopice denumită Kolonia Penitenciară și Experimentală Rroemenika?

TARA ASTA TREBUIE SĂ SE DĂRÂME DIN TEMELII PENTRU CA APOI SĂ RENASCĂ FRUMOS.

#aidontcher
#isîntmaiproblem
#aimnotinterestedaboutdăgoodofoters

------

edit:
Nu!
Nu mă voi deplasa să mai susțin o excepție a cărei temă a devenit caducă pentru mine.
Purtând un schimb de replici cu celălalt condamnat la pedeapsa închisorii pentru niște simple postări pe blogul său personal, acesta îmi semnalează linkul unei postări aparținându-i fostului judecător Corneliu Turianu.
Similitudinea până la coincidență a poziției fostului judecător cu poziția mea procesuală și cu fundamentul cererii de sesizare a CCR mă îndreptățește să cred că aceasta este ÎNTEMEIATĂ.
Dar, repet, nu voi merge să-mi susțin cererea, pentru a nu „comite” corectarea unui derapaj existent, acțiune utilă și benefică întregii societăți.
Această „societate” de mancurți babuinizați NU MERITĂ BINELE ci MERITĂ CÂT MAI MULT RĂU.

fragment din postarea lui Corneliu Turianu (în referință la art. 257 Cod Penal - „Ultrajul” simplu):

„Deci, săvârşirea trebuie să aibă loc nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă. Ameninţarea se săvârşeşte nemijlocit atunci când se produce în prezenţa fizică a funcţionarului ultragiat. Ea se săvârşeşte prin mijloace de comunicare directă în situaţii echivalente prezenţei fizice, adică prin mijloace de a comunica direct şi exclusiv cu funcţionarul, cum ar fi telefonul, telegrama, scrisorile. În esenţă, infracţiunea de ultraj implică un contact direct între făptuitor şi victimă – funcţionarul lezat. Acest contact se realizează prin prezenţa ambelor părţi în momentul fierbinte al săvârşirii faptei şi prin adresarea ameninţării direct funcţionarului. El se mai poate realiza şi printr-o comunicare directă a acestor cuvinte de către făptuitor printr-unul dintre mijloacele – telefon, telegramă, scrisoare – de natură a limita contactul numai la cele două persoane. În acest mod şi numai în acest mod poate avea loc săvârşirea infracţiunii de ultraj.

Dar cuvintele scrise în presă – oricare ar fi acestea – nu implică nici prezenţa ambelor părţi, nici adresarea directă de către ziarist către funcţionar a ameninţării şi nici comunicarea acesteia printr-un mijloc care să creeze un contact limitat la cele două persoane. Presa se caracterizează tocmai prin difuzarea ei masei de cititori. Ea nu este ca telefonul, scrisoarea, telegrama, un mijloc de comunicare între două persoane, ci un mijloc de informare a unei mulţimi de cititori. Este cu totul altceva decât acel mijloc de comunicare directă la care se referă art. 257 din Codul penal. Ceea ce înseamnă că atât infracţiunea de ultraj, cât și cea de amenințare nu se pot săvârşi prin presă.”

What the fuck means ”Tsandarey” ?

Ce înseamnă Țăndărei?

a) numele unei localități din Wallachia - Tribalia

b) ȚĂNDĂREI din familia lexicală a cuvântului ȚĂNDĂRI, reprezintă exact ceea ce a mai rămas din infima cotă de bună notorietate a Justiției de Stabor și Paradeală.

Operațiunea „Rodentia Înfuriata” - operațiune ”Strict Secret” de o vizibilitate publică universală

Mey, după câteva zile în care li s-o umplut frigiderele de carne greführerilor și juzilor, e timpul de un taimaut analitic și de subliniat un amănunt incredibil:

stai și te minunezi cât de PRUOȘTI și NĂROZI pot fi acești Harpagoni judiciari.

Se tot împăunează ei că „au școală multă și au susținut examene grele” dar în fapt, la examenul clasic al persuasiunii și manipulării grosiere, dovedesc că n-au minte nici cât nora aia din poveste care se panicase de perspectiva sclintirii de mâță a drobului de sare și prăvălire a acestuia în capul copchilulu’!

Cât de RUPȚI DE REALITATE pot fi acești șobolani blenoragici de magistratură să nu sesizeze nuanța atât de primitivă a exercițiului de manipulare la care sunt supuși?

Căci, este limpede ca picătura de cleștar că NIMENI N-O SĂ LE TAIE NIMIC, nici un privilegiu, nici o pensie, nici un salariu, nici un decont pentru cazare, transport sau medicamente.

Sunt în presa centrală zeci de opinii analitice avizate, ale unor gazetari, jurnaliști, analiști, lideri de opinie care afirmă la unison același lucru: TOTUL ESTE UN BLUF!

Câte „studii îndelungate și câte examene grele” mai trebuie să susțină acești prostovani infatuați în egomaniacala și paranoida lor auto-îndumnezeire ca să-și dea seama că sunt subiecții unui Kriegspiel pus la cale de niște Gefreiteri și Feldwebeli din SRI?

În primul rând, este de o vizibilitate similară Marelui Zid din Chitai faptul că stratagema prin care „li se dă foc la cur” magistraților este doar un șantaj la cel mai înalt nivel statal, un joc psihedelic de o țesătură persuasivă tipică.

Prin jocul arătării morcovului din vârful bățului, simultan cu arătarea ciomagului, ambele generice elemente stimulative ale măgarilor și magistraților, se urmărește în primul rând DISCIPLINAREA și aducerea la „ASCULTARE” a acestora din urmă.

e.g.

teză:

„dacă sunteți cuminți, păpați tot din farfurie, nu faceți clanța mare și se continua cu systemul inchizitorial de paradeală judiciară, ordonat de … stăpânii câmpului tactic „Justiție”, atunci veți beneficia de toate avantajele materiale, de toate privilegiile pe care le are casta voastră de Semizei refurbished prin reșapare.”

antiteză:

„dacă sunteți obrăznicuți și începeți cu pruostii dintr-alea cu ”rulesoflaw” sau cu luxuri teoretice din categoria drepturilor și libertăților fundamentale, atunci nenea plotoneru o să se supere și o să vă taie și pensioarele alea de prostovani speciali, salariile alea oripilant de nesimțite și părăluțele de deconturi a medicamentelor în valoare de 40 de lei și multe altele.

Bașca vreo cătușiadă DNA prin care vreo 120 de juzi or să fie cazați în niște stabilimente penitenciare, ca să învețe și ei, și mai ales colegii lor prin exemplaritatea pedepselor aplicate, cam cum anume se pedepsește în Kolonia Penitenciară înfumurarea neascultării necondiționate a Stăpânirii.

Așadar, cam acestea sunt auspiciile acestui incredibil șantaj mediatico-instituțional practicat zilele astea la adresa acestor guzgani parveniți, hapsâni și zgârciobari din magistratură.

Cel care a scornit jocul și l-a pus în operă este un fin cunoscător al artei manipulării, un fin psihanalist al profilului etalon al hârciogului cu robă.

Elementele fundamentale pe care-și structurează jocul șantajist sunt trăsăturile definitorii ale șobolanului de magistratură:

-         Calic vocațional

-         Parvenit

-         Arivist

-         Harpagon

-         Poltron

-         Paranoic

-         Ipocrit

Funcție de aceste „targeturi” , plotonerul psihedelismului șantajist a lansat pe piață o temă falsă de dezbatere; cea a tăierii privilegiilor guzanilor cu bavețică.

Atât a fost necesar din partea Eminenței Cenușii, organizatoare a acestui joc parșiv: să arunce petarda. 
Continuarea predictibilă s-a produs de la sine, cu o exactitate de ceas atomic și cu o precizie de apocalipsă: toți șobolanii, toți guzanii, toți popândăii, toți hârciogii, toate rozătoarele de grefă și arhivă s-au scandalizat și s-au coalizat într-un cor de bocete, smulgeri de păr din cap, costumări în pânză de sac și turnări voluntare de cenușă în cap:

VAILEU, LUME, VINE APOCALIPSA PESTE NOI!

Ne taie ăștia beneficiile și privilegiile și o să ajungem muritori de foame și gura noastră n-o să mai aibă cum mânca o cutie de caviar Petrossian și gâtlejul nostru o să ajungă uscat, neudat de vreun Moet sau Dom Perignon.

PENIBIL!

JENANT!

DEZOLANT SPECTACOL CU ROZĂTOARE SURESCITATE PAVLOVIAN!

Dar, cea de-a doua componentă a acestui joc al diversiunii este ceva mai absconsă, fiind accesibilă doar spiritelor lucide, obiectivate și independente față de domeniul ocupațional „Justiție de Stabor și Paradeală Protocolară”

Prin declanșarea acestui ipocrit Cor al Robilor lui Nebucadnețar, interpretat acapella și dizarmonic de rozătoarele din magistratură, se realizează și un al doilea obiectiv tactic.

DISTRUGEREA ȘI FĂRÂMIȚAREA COTEI INFIME DE BUNĂ NOTORIETATE DE CARE SE MAI BUCURĂ ACEȘTI SEMIZEI cu școală multă, examene grele și minte de noră tembelă.

Dacă se putea prezuma ca fiind undeva sub 10% cota de încredere populară de care se mai bucura magistratura, ei bine, după declanșarea acestui admirabil exercițiu de manipulare și persuasiune se poate afirma cu îndreptățit temei teza: CASTA OLIGARHICĂ A MAGISTRAȚILOR și A PERSONALULUI AUXILIAR A AJUNS CEA MAI DETESTATĂ CATEGORIE OCUPAȚIONALĂ DIN RRÖEMENIKA.

Iar în sprijinul acestei teze stau zecile și sutele de porții de carne fragedă cu care i-au blagodarit cititorii și comentatorii articolelor de presă.

Începând de anul acesta juzii, porcușorii și greführerii nu mai au nevoie de primă de pork de Crăciun întrucât au acasă frigiderele pline de carne cât să le ajungă pe următoarele 3 decenii.

Cam asta este perspectiva de ansamblu la care se vede situația MEGAȘANTAJULUI PROFESIONAL declanșat zilele astea în Kolonia Penitenciară și Experimentală Rröemenika.

Un exercițiu de un psihedelism de finețea filigranului, vizibil pentru absolut toată lumea obiectivă.

Mai puțin sesizabil pentru acești nărozi „cu studii multe și examene grele”

În fapt, doar niște PROȘTI CU TALANGĂ LEGATĂ LA BAVEȚICA ROBEI.

I-au lucrat la psihic și imagine câțiva caporali isteți și plutonieri meseriași într-ale diversiunii.

În loc să stea strâmb și să judece drept auspiciile acestui fenomen în desfășurare, prostovanii „cu școală multă și examene grele” au „pus botul” la „harneală” cu o destoinicie greu de explicat.

Ar fi trebuit să tacă mâlc, nefăcând jocul diversioniștilor, știind că instanțele sunt în unanimitate ALE LOR, CCR-ul este al LOR, CSM-ul este A LOR și IJ este tot A LOR.

Și, nu în ultimul rând, începând de la curțile satrapilor orientali, trecând prin medievalismul inchizitorial și terminând cu orânduirile totalitare sovietice și fasciste, este scoborâtă pe filieră istorică axioma potrivit căreia DINTOTDEAUNA CEL MAI RECOMPENSAT PERSONAJ ESTE IAGO, IUDA ȘI CĂLĂUL.

Acestuia din urmă fiindu-i rezervate cutumiar inclusiv cizmele victimei.

Nimeni și niciodată în întreaga istorie a omenirii nu a îndrăznit să se atingă de privilegiile cutumiare ale CĂLĂULUI.

TORȚIONARUL întotdeauna a beneficiat de o intangibilă stabilitate a privilegiilor.

HOWGH!

----

Post-scriptum: ordinul de luptă pentru declanșarea operațiunii „Rodentia înfuriata” vine de la cel mai înalt nivel statal: palatul Cotroceni.

V-a plătit-o Ioha, mămăligarilor cu robe, cu studii multe, examene grele și minte de handicapat oligofren.

Minusculii Semizei refurbished și buchea Cărților Sibiline

Remediu inevitabil, izvorât din Dreptul Forței agorei, necesar pentru restabilirea ordinii constituționale atunci când slujbașii Forței Dreptului abdică de la menirea lor și își asumă fățis statutul de INFRACTORI ai art. 218, alin. (4) , raportat la art. 202 și coroborat cu art. 181 din Legea dialogului social nr. 62/2011

Are you ready?

YES!

Legea 62/2011

 „Art. 218

(4) Declararea grevei de către organizatori cu încălcarea condițiilor prevăzute la art. 191 alin. (1) ori la art. 202-205 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.”

„Art. 202

Nu pot declara grevă: procurorii, judecătorii, personalul militar și personalul cu statut special din cadrul Ministerului Apărării Naționale, al Ministerului Administrației și Internelor, al Ministerului Justiției și din instituțiile și structurile din subordinea sau coordonarea acestora, inclusiv al Administrației Naționale a Penitenciarelor, al Serviciului Român de Informații, al Serviciului de Informații Externe, al Serviciului de Telecomunicații Speciale, personalul angajat de forțele armate străine staționate pe teritoriul României, precum și alte categorii de personal cărora li se interzice exercitarea acestui drept prin lege.”

În temeiul acestei legi, încetarea activității din motive de natură sindicală sau de ramură profesională – motive  salariale - constituie GREVĂ.

„Art. 181. Prin grevă se înțelege orice formă de încetare colectivă și voluntară a lucrului într-o unitate.”

Pe ce anume contează aceste infecții antisociale?

Pe existența cuvântului „declarare” în cuprinsul prevederilor art. 218, alin (4) și 202 ale legii.

Raționament totalmente eronat, dar semnificativ asupra putreziciunii câlților, paielor, rumegușului, bulendrelor, zoaielor și lăturilor ce se cobâlțâie în capetele cele proaste ale acestor semizei refurbished. Indivizii îți închipuie că dacă FAC grevă, fără să o DECLARE oficial, pot eluda rigorile legii.

Raționament la fel de tâmpit ca cel adoptat de un violator care clamează achitarea în baza faptului că pur și simplu a futut victima, fără să o mai avertizeze anterior asupra intențiilor sale futăcioase.

Ăștia ne sunt scelerații, psihopații, dezaxații pe care-i chemăm să ne alcătuiască silogisme juridice, să ne interpreteze legea și să ne-o aplice.