ETERNA MAJUSCULĂ – litera M – MAMA

Mama mea seamănă cu Regina Angliei.

(care îndrăznește să scârțâie ceva de rău îi sparg capul!)

Nu știu cum se face dar acum câteva zile, în căutare de cimpoieri scoțieni, găsesc pe arhicunoscuta țeavă (tube) ceremonia de încoronare a Reginei Elisabeta a II-a. Privesc, ascult și la un moment dat am  o revelație: de ce mi se pare atât de familiară figura Reginei? Anul încoronării 1953. Dau fuguța la cutia cu documente …și găsesc diploma de absolvire a mamei din anul 1954. Imaginea IDENTICĂ. Ce-i drept mama nu avea pe cap coroana unui imperiu ci numai un văl străveziu presărat cu ceva bobițe albe brodate. În rest imaginea IDENTICĂ. Figura identică, coafura asemenea, privirea la fel.

N-am ce face și mai răscolesc pe tube după imagini. Găsesc ceremonia de înmormântare a reginei mamă Elisabeta I. Ceremonie la care evident participă și Regina Elisabeta a II-a. Figura bonomă de bunicuță iarăși îmi provoacă aceeași senzație neliniștită. Caut în cutia cea veche. O poză a mamei, realizată cu câteva luni înainte de a …. este IDENTICĂ imaginilor suveranei britanice. Sau poate doar mi se pare mie?

Exact astăzi se împlinesc 21 de ani de când mama nu mai este.

21 de ani de-a lungul cărora încă nu am învățat cum se spune corect : mama mea seamănă sau semăna … cu Regina Angliei!

Colhozul metamorfic

Motto:

În toată țara s-au desființat CAP-urile numai la mine în sat s-a mutat dintr-un loc într-altul!

Ca orice creație care se întoarce împotriva scopului pentru care a fost destinat și acest metaforic CAP trebuie, cu certitudine, că va urma calea creațiilor diabolice ce s-au întors împotriva creatorului. Adică transformarea, reformarea, restructurarea sau după caz DISPARIȚIA.

 În plan imediat apropiat necesităților unei comunități acest neosovhoz este reprezentat de autoritatea publică locală, loc în care au migrat la vreme de restriște și s-au adaptat la vremuri noi obiceiurile anchilozate de colhoznic habotnic ancorat în funestul trecutului comunisto-persuasiv.

Autoritate ca instituție nobilă în principiu dar deocheată în faptul alcătuirii și acțiunii ei, care are nerușinarea de a cere să fie plătită din banii cetățenilor dar care în schimb, în orice situație și cu orice mijloace nu face altceva decât să lupte împotriva nevoilor cetățenilor, cu o furie și cu o disperare ilogică, de parcă cetățeanul contribuabil ar fi cel mai mare dușman al instituției polimorfice.

Atâta timp cât noua construcție se opune din toate răsputerile intereselor comunității locale, atâta timp cât acțiunea acesteia este numai și numai în defavoarea cetățeanului, atunci această creație trebuie să fie ERADICATĂ din rădăcini. PRIN ORICE MIJLOACE LEGALE SAU MAI PUȚIN LEGALE!

Căci cât de smintit să fie omul să mai permită ca în interiorul țarinii lui să mai existe lucruri anapoda care îi produc pagubă sau care îi încurcă treburile? „Dă-te-n pizda mă-tii de lucru anapoda care îmi încurci treburile casei! La gârlă cu tine!” ar spune în primă instanță orice om cu un dram de minte conștientă  intrigat de existența în bătătura-i a unui parazit păgubos și dușmănos.

ATENȚIE SCUMPII MEI COLHOZNICI! TIMPUL SCADENȚEI SE APROPIE IMPLACABIL!
----------------------------------------------------------------------------------------
Reloaded: într-o emisiune televizată Emil Hurezeanu a afirmat teza potrivit căreia în românica tot mai multe instituții și autorități ale statului scapă de sub controlul cetățeanului. Soluția acestui eminent politolog era deosebit de radicală: reformarea drastică a acestor instituții sau după caz desființarea lor și înlocuirea cu alte forme organizatorice mult mai adecvate nevoilor cetățeanului!
Am rămas plăcut surprins de această afirmație întrucât ea nu vine din partea vetrinarului sclerozat ce ține în stare de arest o comunitate întreagă ci vine din partea unei personalități cu o vastă experiență în analiza resorturilor unei societăți ce se vrea democratice.
Apoi tonul elevat al expunerii conținea exact același raționament exprimat de către mine prin termeni ceva mai vulgari , înțelesul intrinsec fiind același: tot acest sistem instituțional alcătuit din funcționărime, politicieni, aleși locali și centrali, magistrați, polițiști, organisme de control abilitate cu controlul respectării LEGILOR a început s-o ia razna la vale, să-și nege scopul pentru care a fost creat transformându-se într-un instrument de luptă împotriva ”celui mai mare dușman al sistemului mutant” adică cetățeanul rupt în cur.
Sesizând anormalitatea bizară a acestei situații, domnia sa afirma cu certitudine necesitatea reformării sau desființării de la sine a acestor structuri denaturate.
Aprob cu plăcere această ipoteză gândindu-mă cu o urmă de ironie răutăcioasă la faptul că societatea în ansamblul ei se va transforma de la sine FIE CĂ VREA SAU FIE CĂ NU VREA vetrinarul, maimuța, melițianul, beizadeaua, frizerul, analfabetul, ciocănarul, rectorul, securistul, provocatorul, agitatorul, șoferul sau mama dracului mai știe cine face parte din conspirația lor postcooperatistă.
CĂ DOAR N-OR SĂ TRĂIASCĂ 200 DE ANI CA CIOARA!

Dicționar contemporan - litera c (reloaded) - cutreierătoarea

Nu este defel un cuvânt de găsit în vreun dicționar, dar faptic este deseori întâlnit/ă pe ulițele sinusoidale ale patriei mioritice.

I s-ar fi putut spune mai simplu – treierătoarea - pornind de la sensul figurat al verbului „a treiera” și anume acela de „a cutreiera”. Însă dacă peste acesta suprapunem și sensurile peiorative ale termenului de „cutră” atunci se justifică eventualitatea unor critici referitoare la adoptarea  licențelor poetice.

Cutreierătoarea circumscrie permanent acești doi poli ai nominației: prefăcătoșenia și fățărnicia, respectiv neobosita activitate de răscolire a prafului ulițelor în vederea adunării senzaționalului grobian, materie primă necesară satisfacerii nimicniciei intrigante.

Cum se identifică în peisaj cutreierătoarea? În primul rând după mersul atipic.

Mersul cutreierătoarei are două particularități:

Cutreierătoarea știe că distanța cea mai scurtă dintre două puncte e linia dreaptă ce unește punctele respective. Însă și acest postulat l-a adaptat anapoda în funcție de interesele-i ciudate: mersul de-a lungul unei străzi e un necontenit zigzag, de la o poartă de pe partea dreaptă a drumului la o alta de pe partea stângă și apoi cu revenire la următoarea din dreapta și tot așa mai departe. Scopul acestei ciudățenii poate fi înțeles ca modalitatea cea mai eficientă de optimizare a itinerarului informațional; de ce să parcurgi aceeași traseu de 2 ori când poți foarte bine să aduni toate detaliile existenței semenilor tăi dintr-o singură trecere.

A doua ciudățenie a mersului cutreierătoarei este necontenita pendulare de pe călcâie pe vârfuri. Țața (căci în fine face parte din clasa corvidaelor curioase) este mai mică de statură și nu prea vede pe deasupra gardurilor. Ca să suplinească acest handicap vizual, la fiecare pas se înalță pe vârfuri în scopul „fotografierii” aeriene a spațiului terestru parcurs. Astfel după o treierare a lungului satului cu returul acasă pe lățimea satului, cutreierătoarea are suficiente fotoaeriene din analiza cărora să sintetizeze ultimele mișcări de material uman și tehnic din curțile megieșilor.

Al doilea și cel mai relevant indiciu de descoperire a coțofenei este orarul și traseul stabilit pentru treier.

Cutreierătoarea are stabilite la anumite momente ale zilei efectuarea obligatorie a unor trasee de rond informaționale. Cu sau fără treabă, după un ceas biologic setat după nevoia avidă de senzațional bârfelnic, o regăsești pe coclaurile patriei, peste pârleazurile și pe sub gardurile cetățenilor, prin curțile gospodarilor sau în mijlocul adunărilor. Fizicește e o uscătură de om (a se citi o spurcăciune de oamă*) însă această ariditate este extinsă mai ales în plan moral: nu are nici un reper valoric stabil, fie el înțeles chiar și sub conotație negativă. Pe lângă cutreierătoare un borfaș este un nobil de spiță veche măcar pentru simplul fapt că este dedicat consecvent ideii de potlogărie. Cutreierătoarea aparent este de o amabilitate fără precedent. Sociabilitatea exagerată este însă doar o fațadă îndărătul căreia te supune unui tir verbal cu o frecvență de 120 de întrebări/minut. Dealtfel și ideea de dialog a fost revalorizată de madam butterfly în interes propriu: să dialoghezi înseamnă să răspunzi doar la avalanșa interogativă fără tăgadă, fără eschivă și fără posibilitatea de nuanțare sau negare. Imediat ce ai făcut stânga-împrejur și te-ai depărtat câțiva yarzi, coțofana emite sentința implacabilă: „Dă-l în pizda mă-sii!”. Apoi începe un proces de analiză și sinteză a informațiilor smulse cu forcepsul. Sinteză care nu are nici o bază rațională ci constă doar în aranjarea favorabilă a datelor în așa fel încât să fie justificate marotele proprii. Căci nu-i așa „ proasta târgului nu le pricepe dar le potrivește!”

Ca orișice poveste și cea de față nu poate avea numai vești rele. Vestea bună pentru omenire este că melița ambulantă are stabilite, în medie, 2-3 excursii zilnice. O altă veste bună este că niciodată nu repetă traseul în aceeași zi. Deci odată identificată potențiala apropiere a cutreierătoarei, omenirea poate aplica măsurile de supraviețuire coborâte de la Ștefan cel Mare: retragerea în păduri și crânguri, ascunderea animalelor și a rezervelor de alimente, otrăvirea fântânilor și pârjolirea teritoriului. În așa fel încât pe parcursul expediției sale cutreierătoarea să vadă necontenit DOAR O P__Ă! **

După trecerea primejdiei, răzeșii se pot scoborî la bordeiele lor, loc unde pot viețui fără griji în următoarele 24 de ceasuri.

Până mâine! Până la următoarea raită blestemată a diabolicei cutreierătoare!

--------------------------------------------------------------------------

* feminin improvizat de la om, atâta timp cât omul nu e Om iar prefabricatul dintr-o coastă e chiar nepoata lu’ dracu!

** ce începe cu p se termină cu ulă și se dă pe cale orală? Răspuns: o pilulă.

Psihologie uăi, nu giucărie!

Citesc ziarele online. (de zgârcit ce sunt!)
Undeva, la o rubrică despre viață și consiliere psihologică, unu' B***** spune:
„Sunt căsătorit de 18 ani. Nu pot să spun că am avut o căsnicie rea, dar nici fericită nu a fost, dar în ultimii doi ani simt că nu mai suport. Am încercat să vorbesc cu soţia mea, dar nu am cu cine. În afară de reproşuri şi ţipete nu mai aud altceva. Am vrut să merg la psiholog, dar nu vrea (zice că eu trebuie să merg să mă tratez). Îmi vine să plec de acasă, să am şi eu parte de linişte şi să mă bucur de viaţă. Mă ţine fetiţa noastră, care este acum de 15 ani şi nu aş vrea să sufere sau să nu mă înţeleagă. Care este cel mai bun lucru pe care trebuie să îl fac?”

Cum e trecut de miezul nopții și nu i-a dat nimeni un răspuns probabil omul a suferit deja o criză de personalitate. Ca să nu risc să citesc mâine despre el în ziare la rubrica decese, hai să-l „îmbărbătez” eu cu un răspuns:

13 februarie, 02:45. Dr. Freud

Caută să-ți amintești adresa unde mergeai seara pe furiș la pretenuța ta (e totuna cu adresa unde ai fost în pețit).
Apoi fă-o pe Doamna colet și expediaz-o acolo (la mă-sa acasă). Atenție, dacă nu încape în colet încearcă să n-o buchisești prea tare și să rămână semne. Se mai găsește vreun vecin pizmaș care să o învețe prostii despre certificatul medico-legal și nu te văd bine apoi.
Dacă n-ați produs juniori printre țipete și reproșuri atunci aveți la dispoziție procedura de comun acord la notar sau la primărie.
Dacă sunt mititei care nu pricep de ce Afganistanul s-a mutat la ei în sufragerie sau Lady are pretenții ce exced modelul poveștilor (fata, jumătate din împărăție, cutia de viteze și trei bujii de la Dacia 1310 din parcare), atunci UNICA ALTERNATIVĂ (hi! hi! hi! - ce deștept sunt!) este să vă falimentați amândoi angajând același avocat exorbitant.
Avocat care vă va reprezenta pe amândoi în următorii 5 ani cu atâta abnegație încât la sfârșitul cincinalului veți fi săraci lipiți pământului. Dar tot împreună! Între timp sindromul Stockholm își va fi produs efectele, pacea și armonia va pogorî asupra voastră și o veți lua de la capăt, începând de la o strachină și 2 linguri de lemn.
Solidaritatea conjugală va fi definitiv consolidată de anunțul inopinat al fiicei referitor la logodna clandestină și iminența unei nunți ca în povești.

Pisicolog de serviciu
Oedip