Nu este defel un cuvânt de găsit în vreun dicționar, dar faptic este deseori întâlnit/ă pe ulițele sinusoidale ale patriei mioritice.
I s-ar fi putut spune mai simplu – treierătoarea - pornind de la sensul figurat al verbului „a treiera” și anume acela de „a cutreiera”. Însă dacă peste acesta suprapunem și sensurile peiorative ale termenului de „cutră” atunci se justifică eventualitatea unor critici referitoare la adoptarea licențelor poetice.
Cutreierătoarea circumscrie permanent acești doi poli ai nominației: prefăcătoșenia și fățărnicia, respectiv neobosita activitate de răscolire a prafului ulițelor în vederea adunării senzaționalului grobian, materie primă necesară satisfacerii nimicniciei intrigante.
Cum se identifică în peisaj cutreierătoarea? În primul rând după mersul atipic.
Mersul cutreierătoarei are două particularități:
Cutreierătoarea știe că distanța cea mai scurtă dintre două puncte e linia dreaptă ce unește punctele respective. Însă și acest postulat l-a adaptat anapoda în funcție de interesele-i ciudate: mersul de-a lungul unei străzi e un necontenit zigzag, de la o poartă de pe partea dreaptă a drumului la o alta de pe partea stângă și apoi cu revenire la următoarea din dreapta și tot așa mai departe. Scopul acestei ciudățenii poate fi înțeles ca modalitatea cea mai eficientă de optimizare a itinerarului informațional; de ce să parcurgi aceeași traseu de 2 ori când poți foarte bine să aduni toate detaliile existenței semenilor tăi dintr-o singură trecere.
A doua ciudățenie a mersului cutreierătoarei este necontenita pendulare de pe călcâie pe vârfuri. Țața (căci în fine face parte din clasa corvidaelor curioase) este mai mică de statură și nu prea vede pe deasupra gardurilor. Ca să suplinească acest handicap vizual, la fiecare pas se înalță pe vârfuri în scopul „fotografierii” aeriene a spațiului terestru parcurs. Astfel după o treierare a lungului satului cu returul acasă pe lățimea satului, cutreierătoarea are suficiente fotoaeriene din analiza cărora să sintetizeze ultimele mișcări de material uman și tehnic din curțile megieșilor.
Al doilea și cel mai relevant indiciu de descoperire a coțofenei este orarul și traseul stabilit pentru treier.
Cutreierătoarea are stabilite la anumite momente ale zilei efectuarea obligatorie a unor trasee de rond informaționale. Cu sau fără treabă, după un ceas biologic setat după nevoia avidă de senzațional bârfelnic, o regăsești pe coclaurile patriei, peste pârleazurile și pe sub gardurile cetățenilor, prin curțile gospodarilor sau în mijlocul adunărilor. Fizicește e o uscătură de om (a se citi o spurcăciune de oamă*) însă această ariditate este extinsă mai ales în plan moral: nu are nici un reper valoric stabil, fie el înțeles chiar și sub conotație negativă. Pe lângă cutreierătoare un borfaș este un nobil de spiță veche măcar pentru simplul fapt că este dedicat consecvent ideii de potlogărie. Cutreierătoarea aparent este de o amabilitate fără precedent. Sociabilitatea exagerată este însă doar o fațadă îndărătul căreia te supune unui tir verbal cu o frecvență de 120 de întrebări/minut. Dealtfel și ideea de dialog a fost revalorizată de madam butterfly în interes propriu: să dialoghezi înseamnă să răspunzi doar la avalanșa interogativă fără tăgadă, fără eschivă și fără posibilitatea de nuanțare sau negare. Imediat ce ai făcut stânga-împrejur și te-ai depărtat câțiva yarzi, coțofana emite sentința implacabilă: „Dă-l în pizda mă-sii!”. Apoi începe un proces de analiză și sinteză a informațiilor smulse cu forcepsul. Sinteză care nu are nici o bază rațională ci constă doar în aranjarea favorabilă a datelor în așa fel încât să fie justificate marotele proprii. Căci nu-i așa „ proasta târgului nu le pricepe dar le potrivește!”
Ca orișice poveste și cea de față nu poate avea numai vești rele. Vestea bună pentru omenire este că melița ambulantă are stabilite, în medie, 2-3 excursii zilnice. O altă veste bună este că niciodată nu repetă traseul în aceeași zi. Deci odată identificată potențiala apropiere a cutreierătoarei, omenirea poate aplica măsurile de supraviețuire coborâte de la Ștefan cel Mare: retragerea în păduri și crânguri, ascunderea animalelor și a rezervelor de alimente, otrăvirea fântânilor și pârjolirea teritoriului. În așa fel încât pe parcursul expediției sale cutreierătoarea să vadă necontenit DOAR O P__Ă! **
După trecerea primejdiei, răzeșii se pot scoborî la bordeiele lor, loc unde pot viețui fără griji în următoarele 24 de ceasuri.
Până mâine! Până la următoarea raită blestemată a diabolicei cutreierătoare!
--------------------------------------------------------------------------
* feminin improvizat de la om, atâta timp cât omul nu e Om iar prefabricatul dintr-o coastă e chiar nepoata lu’ dracu!
** ce începe cu p se termină cu ulă și se dă pe cale orală? Răspuns: o pilulă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu