Revista presei sovhoznice

… borfașul kaghebist…

… sau regula nescrisă a ospeției, inaccesibilă conceptual și comportamental țâganilor oltenești, derbedeilor teleormăneni și slugilor câmpenești.

Cazul A:

Quell bossul bulibașă universitar, * președintele unei organizații de partid județene de încape în vreo trei boxe ale cimitirului parcării subterane. Partiduleț care, având un rating al opțiunii electorale de circa 12%, a fost acceptat conjunctural în acea struțocămilă ideologică denumită „usielie” – așa cum sună pronunția improprie a unei vite încălțate cu potcoave din Bogata/ Baia/ fundătura istorică a Făltișenilor.

S-a analizat în dese rânduri tupeul nerușinat al bulibașei care, din poziția de invitat favorizat și partener cu drepturi egale într-o construcție politică, a ajuns să dicteze după bunul nesimț al rasei indic-inferioare: și-a descălțat ciubotele cu efecte olfactive greu de imaginat și a cerut să-i fie spălate picioarele, să-i fie șterse cu ștergarele de in atârnate la icoane și apoi să-i fie masate prin ungere cu mir sfânt adus de Petrea Sidorovici de la Mânăstirea Secu; apoi s-a apucat să cotrobăie în crătițe și să-i halească crăpelnița gazdei, l-a trimis apoi pe nefericitul aliat să-i aducă niscai samahoancă cu ștaif din scotlandul ingliterei, răstimp în care, rămas singur în casa omul, s-a apucat să facă și alte blestemății: a vrut să-l spânzure pe tatăl găzdoiului, s-o iubească silnic pe nevastă-sa, s-o sodomizeze pe mumă-sa soacră, să fure butelia ș-apoi să plece dând foc la casă.

Dacă la nivel național, piesiedieu’ e călăreț iar pienielieu’ Brătienilor** e preș de șters bocancii, la Suceava e taman invers, tocmai datorită neobrăzării nemaiîntâlnite a quell bossului logician epistemiolog. Asta e, n-am ce să le fac la pesedei și nici măcar nu mi-e milă de ei. Așa le trebuie la toți că prea au făcut sluj cu plecăciune în fața fălcilor de popândău hapsân ale lui Cittellus Colhoznicus***. Așa-i trebuie și popândăului dacă a fost atât de imprudent să-și lase înlocuitor la comandă tocmai sluga țucălară. Dacă n-ar fi pierdut vremea în timpul colhozului cu mâncatul kăkatului politico-ideologic ar fi putut studia o țâră de istorie și-ar fi deslușit de la Caligula cam care-i maximumul favoritismului succesoral. Însă discontinuitățile intelectuale din pregătirea komsomolistă a popândăului l-au văduvit pe acesta de posibilitatea de a-și asigura continuitatea ctitoriei la standarde kremliniene prin înscăunarea în jilțul guberniei a câinelui din curte, a cotoiului răpănos aciuit în dosul curții, a măgarului Balaamic sau a guzanului din coșerul cu popșoi. Dacă a înțeles să-și cultive drept înlocuitor o matrioșcă obeză și semianalfabetă, un copchilandru imatur și cu grave tare emoțional-comportamentale, n-am ce să le fac pesedeilor fălticeneni. Își merită soarta cu vârf și îndesat.

Go, Alexander, go!

Fight and destroy them!

Juvina aia Ruteană, comandant de armate de aruncătoare de fasole, are drept moto „Norocul e de partea celor puternici!”

Fii și tu puternic de nerușinat și fă-i în foi de viță pe prostovani. Coace-i în cobuz pe neisprăviți.

Cazul B:

Un maimuțoi piesiedist, actualmente metamorfozat în premierul Pinocchio, ale cărui apucături de borfaș intelectual au depășit în notorietate granițele fizice ale Căii Lactee, se duce în … Italia să-i susțină puțintel pe tovarășii kominterniști din Cizmă. Culmea hazului e că păpușa avându-l la originea sforilor pe tătuca Ilici se vrea și „grande dottore” la o facultate de prestigiu italiană, absolvită la becul iluminatului stradal, la apelul bocancilor, în pauza de competiție a raliului Monte-Carlo sau în interludiul unei reprize de mercato haute-couture făcute de Dacia Na Toanta. Oricum despre treaba asta ’Talienii au fost finuți că n-au scormonit neobrăzarea Derbedeului din Rromânistanul pseudoacademic.

Bun. Ce-i trece prin minte TÂMPITULUI de țigan oltean necioplit?

Nici mai mult nici mai puțin decât că, ACASĂ la Berlusconi, să facă imprudența impardonabilă de a-l asocia pe acesta cu imaginea unui alt strălucit analfabet oltean – papucarul din scornicești.****

Rămâi mut de uimire față de îndrăzneala nerușinată, de neobrăzarea și tupeul maimuței de prim rang ministerial socialist. Acasă la mama lui Berlusconi, în casa omului, maimuța kaghebistă se scobește în nas, apoi în kur, se pârțâie ca porcul, se râgâie și cască. Apoi se uită pe pereții gazdei, vede că n-are carpeta oltenească cu răpirea din sarai. Aruncă ochiul pe mediateca Home Theatre și vede cu uimire de prostănac că Signore nu are nici un țidiu cu guță/minune/vijulie.

Și se pune neisprăvitul maimuțoi stalinist să-l înjure pe săracul om ospitalier, să-i arunce pe jos vesela și cărțile, trage niște șuturi în uși de se rup din țâțâni, croiește pumni și capete în gura omului, trage de păr partea feminină a gazdelor. Iese apoi afară din casa omului, sparge termopanele cu bolohani, se pișă pe ușă și pleacă rânjind ca porkul arătând semnul internațional „mehr muje”.

În urma lui, gazdele italiene rămân stupefiate și încremenite de neobrăzarea maimuțoiului. Într-un târziu își revin în simțiri și exclamă concluzional :„Zingaro rumeno, cosa fare !”

Acum toată întâmplarea are și o fațetă ascunsă și hazlie. Norocul maimuțoiului capucin ( conceput prin viol bilateral consimțit dintre o mătușă menopauzată ș-un pârnăiaș în comă alcoolică, lepădat în bostănăria cu pepeni oltenești, crescut pe genunchii bunicuței iliescu, alăptat de la țâța unică a lui AdrianNa Stase și înțărcat cu poante cocălărești marca dragnea – telemormanul de mitocănie) că nu s-a întâlnit pe traiectorie cu niscai sicilieni neaoși. Sau cu niscai camorranezi. Sau cu niște kamarazi din Nuova Forza, c-apăi să fi văzut pe urmă distracție cu maimuța gorjeană alergând în kurul gol și cu pantalonii în mână, sărind în Adriatica și traversând Mediterana pe lungime doar prin scuba-diving.

De unde să știe boul stalinist că Berlusconi, în momentul de față, este pe val, că este regretat de mare parte a populației Italiei, că guvernarea lui, chiar cu o anumită corupție și evaziune fiscală permitea oricărui cetățean italian să trăiască mai bine decât sub socialiștii lui moș pește. De unde să știe pitecantropul gruzin că la viitoarele alegeri Berlusconi o să-i bată pe socialiști la kur cu șlapul de plajă și prosopul ud înfășurat funie!

Maimuță proastă cu tupeu de borfaș stahanovist: se duce-n casa omului și i-o spurcă.

Țigan Rromân!

Acuma humanoidul s-a cărăbănit în Galia lui Hollande – Războinicul Față Palidă (or râs jurnaliștii și caricaturiștii din Hexagon de s-au scăpat pe ei despre abilitățile operative de conducere a operațiunilor militare dovedite în Mali de păcăliciul franco-sovietic.)

Acum așteptăm să vedem ce șotii mai produce nerușinata maimuță rumânească:

- Poate se scarpină un picuț de stâlpul porții lui Sarkozy și-i scapă de la obraz că demoazela lui o fost de fapt koorvetă de companie într-un bordello și că atunci când se apucă s-o sărute în văzul lumii declamându-și dragostea, de fapt el, Nicholas țiganul corsican, pupă-n p**ă jumătatea piemonteză a Italiei;

- sau poate că reușește premierul să le vândă la franțuji hergheliile redundante la preț de vrăbioară de vită. Căci, nu-i așa, dacă până acum le-am exportat toată țigănimea în Hexagon la cerșit și buzunărit, acum au rămas orfani de stăpân caii țiganilor. Noi, rumânii, ce naiba să facem cu ei? Să și-i ia dracului franțujii și să-i mănânce cu mumă-sa! Lasagna, cotlet, biftec sau cum or mai vrea ei. Spele-se pe cap și cu țigănimea și cu cabalinele lor. Pe noi nu ne interesează!

Cazul C):

Un alt șmecheraș din eșalonul trei fesenist, aburcat pe culmi de neam-prostie prin limbaj „ministerial” deslușit la școala de tractoriști de la Tortomani. Un „paulică” cu părul grizonat inutil menit să camufleze juvenilitatea tardivă, un copchil oedipian complexat de bătăile primite de la băieții de cartier ce-i refuzau participarea la umplerea comună a gropiței din asfalt cu chiștoace și scuipați autopropulsați prin strungăreață. Strungăreață perpetuată infantil dar ascunsă sub musteața ca „ de om mare”, musteață pe oală ca la Gaborii fără pălărie renegați etnico-comportamental de către cei cu pălărie – care sunt într-adevăr lorzii exemplari ai etniei atât de hulite și față de care îmi cer scuze că i-am jignit asociindu-le numele cu apucăturile necioplite ale borfașului teleormănean.

Cum zice axiomatic proverbul bizantin? Cum e turcul și pistolul? Ei bine dacă maimuța prim-ministerială i-a umplut frigiderul de carne lui Berlusconi – UN ADEVĂRAT OM POLITIC al contemporaneității – oare cum ar trebui să fie vicele? Ha? Aud?

Păi ia să vedem: în total dezacord cu problemele stringente ale cetății, de necesitățile din ce în ce mai apăsătoare ale opincii țării, în total dispreț față de așteptările imense ale locuitorilor, vice-mitocanul ce se apucă să vorbească cu ocazia PROMISIUNII măririi salariilor bugetare?

Păi singura gogomănie ce-i trece prin minte este să-și scarpine instinctele primare de oaie gălbejită din codrii Vlăsiei de același subiect superfluu: prezidentul băsăscu sau guvernatorul cum îi zic alții (no comment about this subject. May be true!)

Și ce zice „eseistul” din brusturii crescuți pe malul Neajlovului:

„Nu înțeleg ce caută băsăscu în fruntea țării … (pauză de efect artistic) … cu un asemenea salariu!”

Râsete automate puse din studio, râsete satisfăcute din partea asistenței gimnaziale care „s-a prins” sinergic la o asemenea străfulgerare spirituală extrasă din puțul gândirii negre, goale și afumate a creierașului telemormănean. Aplauze frenetice produse prin lovirea repetată a pseudopodelor anterioare efectuate de celenteratele asistente.

Vice-mitocanul are o prezență scenică identică unui general roman proaspăt ovaționat pe sub arcul de triumf iar privirea este calchiată după cea a lui Cicero în momentul finalizării unui ciclu complet de perorații tezist-antiteziste.

Ce mai tura-vura! Toată asistența, toate televiziunile, toată media paper a preluat momentul triumfului oratoric marca zDrangănea. Toată populația falsă din absurdistanul românesc, cu preocupări false și teme de dezbatere și mai calpe decât percepțiile imediate dau pe dată uitării problematica esențială și … „SE RÂD PE EI” Dar „se râd” cu un entuziasm tâmpelnic de îți vin în minte cele mai sumbre presimțiri asupra stării de sănătate psihică a acestei adunături heteroclite denumite Republica Budai-Delenească Rromânica.

Boul nu-i bou destul dacă nu e iar fudul.

La câteva zile de la astă dovadă de „spiritualitate” rămasă memorabilă în analele politicii dâmbovițene, se trezește copchilul cu retard mintal să mai scoată un porumbel pe sfincterul guriței. De astă dată cu referință directă la problematica regionalizării teritoriului, problemă de asemenea fără grad superior de prioritate și impusă dezbaterii publice doar ca o interfață de fum menită să ascundă imensa buzunăreală uselistă aflată în desfășurare. (iarăși no comment decât că e circ jalnic menit să ascundă furtul pâinii!)

Ce spune vicelul- vițelul: „În legătură cu regionalizarea îi rog pe toți să nu joace la 8 din 42 căci s-ar putea să tragă cartea necâștigătoare!”

Perplexitate și consternare generalizată. Blocaj interpretativ, perceptiv, emoțional sau ce mai vrea fiecare? Singurii care „se râd pe ei” ungându-se de satisfacția deslușirii „tâlcului abscons” al genialei metafore usieliste sunt ciurda celor 4,4 milioane de cornute mici și mari, care iarăși aplaudă frenetic bădărănia infantilă prin pocnirea reciprocă a potcoavelor sau potcovițelor de la membrele anterioare, activitate dublată de rânjete, behăieli, răgete și urlete specifice regnului animal.

Adika kum?

Toată treaba asta de o importanță covârșitoare – reorganizarea administrativ teritorială a țării – pentru BOULEANUL BOLȘEVIK nu e altceva decât prilej de mișto? E doar o joacă așa de tipul 8 din 42, țară-țară vrem ostaș, bâza sau leapșa pe ouate?

Abia apoi după ce te mai dezmeticești puțin și realizezi întreaga semantică a pietroiului aruncat în baltă de îngâmfarea prostovanul usielist, conștientizezi faptul că NEMERNICUL ACESTA NU ARE NIMIC SFÂNT ÎN EL! Și asemenea lui, mulți din tovarășii lui de potlogării guvernamentale sunt veniți pe teritoriul românesc pe la jumătatea secolului trecut, călare pe șenilele T-34-urilor rusești, sau sosiți în bejenie, flămânzi, desculți, cu izmenele kăkate-n dos și cu bocceaua pe umăr de prin toată roza vânturilor: de prin albania, din bulgaria, din rusia, din galiția, din polonia, din ucraina, din belaiarussia sau de pe unde piz*a mamei lor i-o fi lepădat prin brusturi.

Niște indivizi veroși, fără nici un fel de simțământ patriotic, fără istorie, fără tradiție, fără cultură, fără mândria apartenenței la neam, fără credință, fără Dumnezeu, fără bun-simț.

Niște nemernici alogeni pentru care istoria multiseculară a românității este doar … un joc de „8 din 42” numai bun de făcut mișto verbal la cel mai înalt nivel executiv.

Neavând nici un sorți de izbândă în a explica unor asemenea borfași, vânturați de crivățul orientului și adunați din spuma mizerabilă a Prutului și Dunării, că pentru ȚARA ASTA, cel puțin în ultimul război, unii ROMÂNI și-au albit ciolanele la cotul Donului iar pe alții i-au mâncat lupii în munții Tatrei, nu rămâne decât metoda gospodărească, românească:

„CRISTELNIȚA, ANAFURA, GÂȚII ȘI MORȚII MORȚILOR MĂ-TII DE DERBEDEU NESIMȚIT, TUPEIST ȘI BORFAȘ DACĂ ȚARA ASTA E DOAR UN JOC DE LOTERIE PE CARE SĂ-L JUCAȚI ÎN IURTELE VOASTRE SLAVON-BIZANTINE!”

„O, te-admir progenitură de origine romană!”

(TU-ȚI GRIJANIA MÂNI-TA DE NEISPRĂVIT ALOGEN!)

AM … ÎNJURAT!

------------

Note și … implicații:

* Și totuși Quell bossul are o bilă albă sub forma unui Check Point Charlie din partea unei pretenuțe de-a luia care i-o fost „studentă” înainte de a se cărăbăni în Deveselu’ Praziliei ca să-i extorcheze ludic dolăreii lui Jack – nigeerul SEa Air and Land. [nota notei]

(Nu-i dăm la fătuța ceea decât numele mic – Dutza  - fiindcă nominalizarea completă are nuanțe erotice și este antestabelit faptul că pe saitul enervatorului de Suceava pot glăsui în „limbaj obscen, vulgar și pornographic” doar cei ce sunt categorisiți nemeritat și anapoda cu apelativul de „băsiști”. Cei ce nu sunt băsiști pot grăi slobod și anapoda în diplomație, în administrație, în conferințe de presă, în interviuri etc.).

Ei bine o zis fata șeea că tare s-o mai umezit când l-o auzât pe bulibașă cum vorghea din goanna taxiului de ghini despre Bukowina, despre cum că iel îi tare mândru că-i rumân, da-i de doo ori mai țâfliș că-i bocovinean și c-o să susțină din toată băierile brăcinarilor proiectul ideatic al regionalizării în funcție de provinciile istorice, c-o să se bată pentru interesul zonal al Bukowinei până la Domnul Zeu și trei stații dincolo de ELU.

Ci bucuroasî o fost fata cân o auzit că nu digeaba o-nvațat meserie de la Quell bossul universitar. O scos din cupa sutienului poza la cel mai îndrăcit profiesor usevist ș-o arătat-o la toată Oltenia (pardon – Regiunea de dezvoltare Sud), lăudându-l că iel nu-i cu adene de slugă ca prostovanul cela de majordom al popândăului sau ca țâganul ceala de rutean galițian ce întrunește superlativul „calităților” est europene: tras ca prin inel/ gras a un purcel, fecior de informator securist, cel mai iubit și cel mai îmbuibat fiu al plaiurilor regățene, jeneral izmănar, bou-boulean cu 2 stele-n frunte primite de-ampülea numai c-o „găzduit-o” prin reținere pe Doinița Cornea, purtător de plic, mapă sau geantă diplomat al lui Candynel, prim-ministru de la Ignat până la Crăciun, etcaetera… (ce mai bre, Gheorghi Konstantinovici Jukov pălește de invidie iar Ernst Montgomery își ronțăie bereta pe post de hamburger de supărarea neîmplinirii destinului glorios…)

[nota notei] mai vara trecută, prin preajma vremilor când usielieu lu’ tălpetele ăla de babă făltișeneană o câștigat alegirili ș-o declanșat procedura constituțională a loviturii de palat, o citit Dutza o constatare prizărită într-o fițuică nenorocită din cetatea lu’ bunic-su Ștefan: cică de-amu o să-nceapă să se trezească și americanii, să-și tragă o palmă peste frunte cu bombeul bocancului și-o să se întrebe cum draaqu de-au dat scutul antirachetă- cea mai înaltă tehnologie defensivă americană – pe mâna unei jamahirii socialiste în devenire.

Atunci n-o priceput fata cam ce vrea să spună treaba asta, că ea nu prea le are cu logica epistemiologică deslușită în budoar.

Dar acum, după ultimele informații venite pe filiera oficială, se pare că americanișii cam încep să spună skip, quit și abort în privința continuării și dezvoltării proiectului defensiv rumâno-cărăcălean.

În plan personal s-o convins de justețea raționamentului deductiv, enunțat cu anticipație providențială, doar în momentul în care Jack – niggerul ei SEAL i-o adunat bulendrele într-un sac military de voiaj, i l-o pus în brațe, o pupat-o pe fruntea albă-n părul galben, o întors-o la dreapta – împrejur (numai la ăia bornați pe 4 july e posibilă așa întoarcere) și i-o înfipt o cizmă-n koor cu îndemnul să se care acasă-n Bukowina că și el, din cauza boilor de guvernanți din republica teleormăneană Rromânica, a fost detașat și trimis să lupte cu triburile nespălaților din Mali.

Da fata șeea o hotărât că n-are ce să caute acasă că-n Bukovina e traiul aspru, așa că mai bine merge ea la Bucale, poate ia ceva lecții de politologie de la Vasâlica, se reîntâlnește cu puiuțul iia și poate reușește și ea să se pricopsească c-un post de depupată ca Ștefăneasca – lindika lu’ mitocanul din Telemorman, sau poate prinde batâr vr-un post de șăfă de cabinet parlamentar pienielist.

** Brătieni care, nu-ș cum se face, fac numai la stânga împrejur în interiorul copârșăului fără să le comande careva! O făcut drașii câte-o gaură în capacele de la sicrie și apoi încă o bortă mai mare în ușa criptei familiale, ca să tragă și ei o ocheadă-arc peste timp și să vadă ce-o mai ajuns partia pritocită de ei.

Da cum sicriele brătienilor erau dispuse circular iar borta din ușă de-o unicitate exasperantă, n-au apucat să vadă varietatea de opinii liber exprimate și spiritul democratic din pienielieul epigon. Toate traiectoriile vizuale convergeau într-o singură direcție și anume în albastrul turbat, mahmur-ospicios al privirii lui crinuleț -kăkărău. Un albastru tulburiu ce amintea flagrant de nuanța scelerată a privirii filosofale „Drang nach Osten” a fostului nostru conducător de-amu 70-80 de anișori

(Hut – Hut! Kamaraden!)

Neavând posibilitatea fiziologică a emigrării protestatare în insulele Vanuatu și Sulawesi, nu le-a mai rămas patriarhilor liberali decât „unica alternativă epistemiologică” de a se răsuci în jurul axei de simetrie, cu o viteză uniform accelerată ce l-ar fi făcut pe acceleratorul de particule franco-elvețian să pălească și să-și roadă unghiile de invidie.

Moșnegi nebuni, ce să le ceri!

Ăștia când sunt morți s-au n-au ce face în așteptarea pensiei se apucă de făcut numai drăcii.

*** Denumirea științifică integrală fiind „Citellus citellus colhoznicus avarus iremediabilis” și identifică o specie aparte de popândău neosocialist, cu abilități adaptive și mimetice desăvârșite sub masca capitalismului deșucheat-românesc și dând dovadă de o rapacitate la standarde europene nemaiîntâlnite.

**** I have a revelation!

Nu vi se pare că de cam multișor timp oltenașii cam trag sforile, fac și desfac apele și f*t meciurile prin țara asta nenorocită? N-ar cam fi timpul să fie trimiși pe românește ÎN PI*DA MAMEI lor de capete pătrate?

Chiar prin luarea în considerare a secesiunii Bucovinei de Absurdistanul Teleormăneano-Oltenesc, declararea autonomiei administrativ-teritoriale, economice și fiscale, obținerea independenței statale și guvernarea suverană? Pentru ce să se înfrupte toți miticii munteni și toți țiganii olteni din resursele, din bunătățile, din peisajele, din tradițiile, din istoria, din intelectualitatea bucovineană?

Să rămână ei cu Vladimirescul lor, cu Eteria, cu Fanarul, cu Caragiale, cu ceaușeștii și bărbuleștii lor, cu diaconescu, tucă și voiculescu iar pe noi să ne lase naibii în pace să ne administrăm cum om ști mai bine.

Au știut bucovinenii s-o facă sub austrieci, or ști s-o facă și sub forma unei entități statale distincte sau integrate într-o construcție federalistă vestic-europeană.

Ce ar fi fost oare ca Bucovina împreună cu Maramureșul istoric să ființeze ca o nouă unitate statală pe harta construcției europene.

Ambele provincii sunt absolut identice în ceea ce privește necesitățile zonale:

- relieful preponderent muntos-împădurit,

- același specific climateric cu implicații certe asupra producției agricole și animaliere: creșterea cornutelor mari, culturi preponderente de cartof și porumb;

- suprafețe întinse de pășuni alpine și subalpine,

- cele mai întinse suprafețe împădurite din țară,

- specificul zonal al ocupațiilor bazate pe exploatarea lemnului, prelucrarea laptelui și a cărnii,

- aceleași condiții jalnice și anevoioase de dezvoltare a infrastructurii rutiere și feroviare,

Etcaetrea, etcaetera.

Necesitățile de dezvoltare socio-economică ale Bucovinei NU SUNT CÂTUȘI DE PUȚIN ASEMĂNĂTOARE celor ale Iașiului, Botoșaniului, Bacăului sau Vasluiului.

CUM SĂ PUI LA HURTĂ JUDEȚELE PREPONDERENT MONTANE CU ȚINUTUL CÂMPENESC AL PAIELOR?

Ce are în comun Țara Fagilor cu Țara Paielor?

Dacă nimeni din capetele oltenești pătrate cu mintea în colțuri nu s-a gândit la ideea că regiunea de nord ar putea lua ființă din Bucovina și Maramureș, atunci nu-și mai au nici un rost discuțiile sterile din interiorul proiectului batjocoritor de regionalizare propus de țiganii sudiști.

Oricum ar fi, mai rău de atât nu se poate. Mai mare sărăcie ca acum nu poate fi, o mai mare rată de șomaj nu poate fi atinsă, salarii mai mici ca acum nu pot exista, o mai mare lipsă de perspective de dezvoltare nu se poate imagina.

În momentul de față, Bucovina este în moarte clinică iar borfașii oltenași cu capetele fumegând de „istețimea-le” proverbială pregătesc deja comândăul, copârșăul, îngropăciunea și veșnica nepomenire a Bucovinei.

MAI RĂU DE ATÂT NU SE POATE!

Cine știe poate că mai apoi și alte provincii istorice românești își vor manifesta germenii emancipării conștiinței regionale! Poate se vor trezi cei din SiebenBürgen că nu mai vor să contribuie gratuit și păgubos la bunăstarea feudelor lui Dragnea, Oprișan, Fenechiu, Nechita, Ponta, Vanghelie, Mazăre, Constantinescu, Solomon, Lărguța Vasilescu, Mischie, Morega et ejusdem cocalarum farinae.

Cine știe ce au de gând secuii! Sau bănățenii, sau transilvănenii, sau moții.

NU SE ȘTIE CA PĂMÂNTUL /

DIN CE PARTE BATE VÂNTUL!

Un singur lucru e cu certitudine indubitabilă:

SIKTIRYOU, ȚIGANI SUDIȘTI!

Marsch la muncă cinstită, putorilor, nu la furtișag nerușinat și trai nelegiuit prin spolierea întru interes de grup a tuturor resurselor naționale.

Contraofensiva falică…

… sau pledoarie în favoarea limbajului buruienos.

Moto: „No, dacă trebe, trebe!”

– citat din concluzia resemnată a unui ërdely-an ce s-o așezat pe-o piuneză.

Prolog:

„Țară mândră și bogată

Dată de străbuni,

Țară nouă căpușată

Doar de spurcăciuni…

Toată lumea de-ai umbla

N-o să vezi așa ceva,

Toată lumea de-ai căta

Un tractir ca-n țara mea!”

Da’ care-s spurcăciunile care îmbălează cu mucusul lor fetid plaiurile lui Burebista?

Ei na! Păi nu se știe? Pterodactilul comunistoid – specie de reptilă scârboasă, cu un instinct de conservare fenomenal și cu abilități cameleonice excepționale; are capacitatea de a se zburătăci din eșalonul doi al defunctului pecereu către alte făcături emanate conjunctural: fesene, fedesene, pesedere, pedesere, pesede, pede, pelede, pedele, pin, pur, pece, unepere, pereme, udemere, pepedede, arede, usele etcætera.

Exemplificarea punctuală a subspeciilor și claselor acestui ordin de dinozauri roșii fiind amplă, ne limităm la a aminti suita consacrată de sintagma lătinească „ejusdem farinae”:

„prim secretari de județeană, deputați de marea adunare națională, supleanți, secretari de partid, activiști, milițieni, chelneri, gestionari de alimentară, șoferi, slugi, valeți, lachei, mișei, căței, clănțăi, javre, jigodii, politruci, popi cu epoleți, mitropoliți „misionari”, majuri, tan-majuri, moși Teacă, polcovnici dogari dezaxați, generali izmănari ultraavansați, securiști pe față, securiști pe dos, securiști trei pe față unu pe dos, varani turnători, diplomați undercover, procurori, judecători, CAP-iști, colhoznici, sovhoznici, brigadieri, șefi de echipă, injineri, vetrinari, eroi ai muncii socialiste, fruntași ai întrecerii cincinale, lumpenproletari, mame eroine, tați eroi, comisari, cenzori, recenzori, supervizori, critici, autocritici, biografi, autobiografi, literați pupinkuriști, poeți de casă, lirici de sub preș, academicieni de latrină, mâncători de rahat necântărit, scânteiați, înflăcărați, hidrotehnicieni, delatori, informatori, propagandiști agramați, provocatori, instigatori, manipulatori, înfierători proletar-mânioși, ’telectuali strunjiți la stefan burghiu, tractoriști doctoranzi în economie politică, economiști ai gospodăriilor de partid, contabili reșapați, directori, secretari BOB, zvoneri, pseudodizidenți, torționari, strâmbători de degete, smulgători de unghii, demiurgi piteșteni ș.a.m.v.”

Inutil de subliniat numitorul comun fundamental al acestei adunături – apartenența și afinitatea empatic-famiglială la ordinul trofic al DERBEDEULUI PECERIST de eșalon II, care „nu a întinat idealurile și principiile socialismului științific” * și care are menirea malefică de a „se emana” în vidul de putere apărut, întru implementarea durabilă a capitalismului de cumătrie.

Trecem de asemenea peste evidența caracteristică a solidarității de castă fanatice, al cărei paroxism poate fi exprimat printr-o parafrază a unei lozinci postbelice:

„ Nicolae nu fi trist,

Socialism tot ca-nainte

Prin partidul fesenist!”

( bun! Ajunge cu exemplificarea caracteriologică a sektei paukeriste ce-și binemerită oral utilizarea de către neprozeliți a propriului falus.)

Dar mai este o trăsătură definitorie a acestui conglomerat neobolșevic transpartinic:

SUNT PROȘTI. Da nu orice fel de proști, ci dintr-ăia făcuți grămadă.

PROȘTI CA O ECLIPSĂ DE LUNĂ;

PROȘTI CA O NOAPTE POLARĂ;

PROȘTI DE PLOMBEZI GROPILE;

PROȘTI CA O CIZMĂ ÎMBLĂNITĂ DE INFANTERIST CAZAC, ÎNCĂLȚATĂ LA STALINGRAD ȘI DESCĂLȚATĂ LA BERLIN;

PROȘTI CA TARAȘUL DE LA GARD;

ATÂT DE PROȘTI DE PICĂ PROTESTATAR VARUL DE PE PEREȚI.

PROȘTI cu P mare de la Kilogram.

Atât de proști prin definiție încât foștii nomenclaturiști de prim rang nu-i puteau utiliza decât la activități elementare, ce presupun un singur stereotip dinamic, fără nici un fel de efort cognitiv: să văcsuiască ciubote, să ducă țucalul, să plimbe câinii, să strângă rahatul după potăi, să toarne în pahare, să spele mașina sau să care sacoșele.

Prostia  lor congenitală evident că nu le-a permis să-și definitiveze, în iepoca de aur, măcar o formă de învățământ liceal. Da de unde! 7 sau 8 clase gimnaziale. În mod excepțional câte vreo școală profesională de mâncători de rahat cu apă rece.

--------

Trăiască Marea Loviluție Socialistă din Decembrie!

Trăiască tătuca Ilici care i-a scăpat și de glonț dar și de Pct. 8 TM.

--------

Dar s-a ivit o mare problemă: ce să faci cu așa târlă de prostovani?

Pentru ei – cizmele îmblănite - s-a produs dezastrul sistemului de învățământ. Ca să aibă bolohanii acces pe ușa școlii (ușa din spate care dă înspre budă).

Pentru ei s-a inventat fără frecvența și ÎD-ul. **

Pentru ei s-au născocit rușinile academice numite pompos Spiru, Hyperion, Goldiș, de Vest, Ovidius, Creștină … und viele andere.

Pentru ei s-a dus în derizoriu masterul și doctoratul.

Pentru ei specialiștii în IT au introdus în sistemele de operare combinațiile de taste rapide CTRL+A (select all), CTRL+C (copy) și CTRL+V (paste).

Astfel s-au acoperit maimuțele comunistoide cu diplome mumos colorate, fără nici o relevanță certificatoare  a intelectualismului, bune numai de flendurit în mâini și de utilizat în mod unic și igienic.

Dară blestemul cu sursă de inspirație în răsăritul slavon a acces și a sufocat TOATE STRUCTURILE DECIZIONALE ȘI EXECUTIVE ALE ACESTEI STRANII ȘI ORIGINALE ȚĂRIȘOARE.

Au închegat și au realizat o veritabilă placă (plagă) monolitică situată deasupra intereselor publice și care obligă cetățeanul să stea cu genunchiul împământat, capul plecat și privirea în țărână. (cine nu-i încredințat de justețea afirmației să privească atent în juru-i).

Care încearcă să ridice grumazul, se lovește cu creștetul de plafonul vătămător al intereselor private ale acestei secte famigliale.

Uite-așa am ajuns la sâmburele tematic. De ce ar fi indicat ca să-și folosească poporeanul mătărânga în mod obscen întru lustruirea papilelor gustative, boltei palatine, amigdalelor și epiglotei pitecantropului second-kominternist?

Răspuns: pentru că maimuța bolșevică a deprins un tabiet egocentric: cere și vrea să i se acorde respect. Să-i fie gâdilate sensibilitățile și ouțele. Să i se culeagă scamele de pe rever.

Însă intervin la un moment dat și anumite evenimente sau episoade conflictuale între mojicul adus cu nervii în pioneze și primatul neosocialist.

Chiar și atunci singurul lucru ce-l dorește cu ardoare vițelul bolșevic este să nu i se vorbească urât. Fără a beneficia de exercițiul autocontrolului psihanalitic, gibonul statal-administrativ resimte angoasa evoluției previzibile a limbajului licențios către faza superioară – vătămarea corporală prin metoda parului croit în căpățâna bouleanului.

Cele două scenarii etapizate sunt SINGURELE LUCRURI de care se teme emanatul fesenist.

Cea mai aprigă dorință a lui este să nu i se vorbească urât și să nu fie violentat. Dorește cu ardoare ca nemulțumitul să urmeze calea birocratică și fără finalitate a plângerii, petiției, memoriului sau cererii instituționale. ***

Aceasta-i este cea mai strașnică aspirație a bouleanului știind că este pe un teren ferm, hârtiile „se rezolvă” cu rezoluții partinic favorabile, „tovarășii sunt toți așezați la locurili lor”, o mână spală pe alta, amândouă obrazul și tustrele mângâie recunoscătoare kurul kamaradului bolșevico-sectar.

Ș-atunci…

Dacă de asta se teme maimuța criptocomunistă, nu e păcat ca mujicul să renunțe la singura pârghie de acțiune cu eficiență dovedită?

Merită de procedat astfel măcar pentru hazul produs de „griparea” bolșevicului.

Merită toate consecințele numai să-l vezi pe urangutanul executiv cum rămâne fără scut; se blochează, se înroșește, se fâstâcește și nu pricepe ce se întâmplă, de ce nu i se mai acordă respectul cuvenit minții lui cât o nucă.

Scena devine de-a dreptul memorabilă în circumstanțele în care locul e cam pustiu și pe cât posibil nepublic iar milogul nemulțumit ia o priză dublă cu mâinile de reverul boului sovhoznic și dă cu buhaiul de pământul patriei, doar așa un picuț, la mișto, ca să studieze mișcarea în câmp gravitațional a unui corp obez de slujbaș statal.

(atenție – fără Youtube, fără martori și fără semne c-altminteri e ultraj, lovire sau vătămare și au jivinele astea kaghebiste un spirit al solidarității sectare de te sperii!)

În loc de concluzie: oricât de condamnabilă ar fi metoda utilizării limbajului obscen-insultător, în momentul de față – 2766 Ab Urbe Condita și 23 de la triumful ideologic al Marii Loviluții Socialiste din Decembrie – aceasta REPREZINTĂ SINGURA METODĂ EFICIENTĂ în lupta inegală dintre cetățean și conglomeratul transpartinic securisto-fesenist.

Cine mai este intrigat de cantitatea imensă și nuanța dezgustătoare a expresiilor utilizate poate să adopte calea „civilizată” impusă parșiv și dorită de către maimuțele birocrate.

Fiecare cu felul lui, cu steaua lui, cu metodele lui. Eu sunt încredințat că-i trebuie spus prostului PROST, boului – BOU, băgat p(il)ula-n gura lor și expediați irevocabil în adâncul genital matern.

Epilog: AM ZIS!

------

* citat din gogomăniile inițiatic-decembriste ale tinerelului komsomolist Ivan Vissarionovici Ilici – blestemul malefic contemporan al românității;

** iar pentru „viitorul luminos” al Rromânistanului, reprezentat de progeniturile congenital semicretine, s-a inventat bacalaureatul profesional.

*** cadru instituțional asemănător unei scene cenzurate dintr-un film românesc antedecembrist (sursă: interviu televizat cu Dan Puric)

Un potentat comunist de prim rang ținea în mână o pungă transparentă plină cu apă în care înotau câțiva pești. La un moment dar ciocănește ușurel punga și exclamă: „SUNTEȚI LIBERI, BĂ!”

Cam acesta este dezideratul absolut al ciurdei „ejusdem farinae” – ca nemulțumirea să se manifeste DOAR în interiorul pungii cu apă, fără revărsări imprevizibile către insultă sau cruzime fizică.

Cine mai are un pic de hematii circulante prin „biluțe” – spor la înjurat maimuțe.

Cine încă mai crede în temeinicia existențială a capului plecat mângâiat cu latul sabiei le spun doar „SUNTEȚI LIBERI, BĂ!”

(F*tu-vă rasa și steaua voastră de târâtoare iraționale!)

WARUM?

Privesc în sincron harta României dodoloațe, cu denumirile provinciilor istorice, respectiv карта Rromânistanului fesenist.

Ce se vede pe prima? Păi Bucovina *, Moldova, Basarabia, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Transilvania, Crișana și Maramureș.

Total 10 … întâmplări ciudate /și-o minune …de națiune

Și cum arată hăcuiala bolșevikă?

Păi …

Nord-Est –partea de nord a Moldovei plus semiBucovina ce-o scăpat să fie transformată-n cocteiluri Molotov;

Sud-Est – o struțocămilă compusă din județele sudic moldavane, Dobrogea, plus două muntene. Marfă treabă! MILCOVUL și DUNĂREA, băi bouleni bolșevici, sunt repere geo-istorice.

Sud – ce-o mai rămas din Muntenia dar din care se extrage cu forcepsul gubernia dâmbovițeană a Bucureștiului – spațiu vital pentru reiterarea mizanscenei după „Țiganiada”

Sud- Vest – Oltenia – singura provincie istorică lăsată intactă :-? probabil ca să aibă prostănacul și dragostea lui loc de-un picnic cu pepeni made in Prazilia. Sau poate că-i nehăcuită ca să aibă copy-lot-ul loc de-un viraj cu mașinuțe, răstimp în care socru-su o pune de-o vânătoare testiculară.

Vest – altă ciudățenie mixată din bănățeni, o parte din gugulani, plus hunedoreni transilvani și arădeni crișani !?!?

Nord – Vest – ce-o mai rămas din Crișana plus Maramureșul plus alte două transilvane, dintre care obligatoriu Clujul – de-a dracului ca să-și dea Boc cu tesla-n koaie.

Centru – ce-a mai rămas din Transilvania, la hurtă, tot la mit stock ca să-și facă și secuii seppuku la ouțe.

---------------

Vorbă lungă - sărăcia omului: asta nu-i regionalizare ci e O BĂTAIE DE JOC LA ADRESA ÎNTREGULUI TERITORIU NAȚIONAL, exceptând Prazilia.

O INSULTĂ AROGANTĂ și O PALMĂ DATĂ în obrazul națiunii de către niște maimuțe oltenești în complicitate cu niște șmecherași kokalari dâmbovițeni.

Metoda se numește DEZNAȚIONALIZARE și a fost perfectată de-a lungul timpului în fosta CCCP. **

Prin ștergerea reperelor istorice ale unui popor se șterge conștiința sa națională.

Fără conștiință istorică nu există istorie iar poporul ce nu-și amintește istoria este sortit să devină doar o populație.

Quod Erat Demonstrandum!

Atunci intervine soluția extremă în fața unei asemenea neobrăzări: SECESIUNEA, orișicât de aberantă ar părea acum o asemenea idee. O idee de acest fel nu poate fi inițiată de politic. Dacă stau bine și mă gândesc pare-mi-se că este și sub incidență penală.

Atunci revine agorei misiunea de a enunța ceea ce politicienilor le este verboten : în caz de aplicare a acestei regionalizări, Bucovina va milita pentru independență. Pare absurd la acest moment dar ipoteza poate fi pusă ca un argument în mâna celor ce VOR cu adevărat să susțină cauza Bucovinei. Măcar la nivel de idee cuprinsă într-o informare pe linie de servicii secrete și tot merită de aruncat pietroiul în geamurile maimuțelor kaghebiste.

Om trăi – Om vedea!

Noi să fim sănătoși!

The clock ticking!

And the tock clicking!

-----

* Natürlich … Bukowina die Erste, uber alles in der Welt!

** dacă tot e bătaie de joc oltenească, măcar să le pună regiunilor denumiri „sugestive”: Stalin, Beria, Lenin, Djerjinski, Hrușciov, Brejnev etc.