Contraofensiva falică…

… sau pledoarie în favoarea limbajului buruienos.

Moto: „No, dacă trebe, trebe!”

– citat din concluzia resemnată a unui ërdely-an ce s-o așezat pe-o piuneză.

Prolog:

„Țară mândră și bogată

Dată de străbuni,

Țară nouă căpușată

Doar de spurcăciuni…

Toată lumea de-ai umbla

N-o să vezi așa ceva,

Toată lumea de-ai căta

Un tractir ca-n țara mea!”

Da’ care-s spurcăciunile care îmbălează cu mucusul lor fetid plaiurile lui Burebista?

Ei na! Păi nu se știe? Pterodactilul comunistoid – specie de reptilă scârboasă, cu un instinct de conservare fenomenal și cu abilități cameleonice excepționale; are capacitatea de a se zburătăci din eșalonul doi al defunctului pecereu către alte făcături emanate conjunctural: fesene, fedesene, pesedere, pedesere, pesede, pede, pelede, pedele, pin, pur, pece, unepere, pereme, udemere, pepedede, arede, usele etcætera.

Exemplificarea punctuală a subspeciilor și claselor acestui ordin de dinozauri roșii fiind amplă, ne limităm la a aminti suita consacrată de sintagma lătinească „ejusdem farinae”:

„prim secretari de județeană, deputați de marea adunare națională, supleanți, secretari de partid, activiști, milițieni, chelneri, gestionari de alimentară, șoferi, slugi, valeți, lachei, mișei, căței, clănțăi, javre, jigodii, politruci, popi cu epoleți, mitropoliți „misionari”, majuri, tan-majuri, moși Teacă, polcovnici dogari dezaxați, generali izmănari ultraavansați, securiști pe față, securiști pe dos, securiști trei pe față unu pe dos, varani turnători, diplomați undercover, procurori, judecători, CAP-iști, colhoznici, sovhoznici, brigadieri, șefi de echipă, injineri, vetrinari, eroi ai muncii socialiste, fruntași ai întrecerii cincinale, lumpenproletari, mame eroine, tați eroi, comisari, cenzori, recenzori, supervizori, critici, autocritici, biografi, autobiografi, literați pupinkuriști, poeți de casă, lirici de sub preș, academicieni de latrină, mâncători de rahat necântărit, scânteiați, înflăcărați, hidrotehnicieni, delatori, informatori, propagandiști agramați, provocatori, instigatori, manipulatori, înfierători proletar-mânioși, ’telectuali strunjiți la stefan burghiu, tractoriști doctoranzi în economie politică, economiști ai gospodăriilor de partid, contabili reșapați, directori, secretari BOB, zvoneri, pseudodizidenți, torționari, strâmbători de degete, smulgători de unghii, demiurgi piteșteni ș.a.m.v.”

Inutil de subliniat numitorul comun fundamental al acestei adunături – apartenența și afinitatea empatic-famiglială la ordinul trofic al DERBEDEULUI PECERIST de eșalon II, care „nu a întinat idealurile și principiile socialismului științific” * și care are menirea malefică de a „se emana” în vidul de putere apărut, întru implementarea durabilă a capitalismului de cumătrie.

Trecem de asemenea peste evidența caracteristică a solidarității de castă fanatice, al cărei paroxism poate fi exprimat printr-o parafrază a unei lozinci postbelice:

„ Nicolae nu fi trist,

Socialism tot ca-nainte

Prin partidul fesenist!”

( bun! Ajunge cu exemplificarea caracteriologică a sektei paukeriste ce-și binemerită oral utilizarea de către neprozeliți a propriului falus.)

Dar mai este o trăsătură definitorie a acestui conglomerat neobolșevic transpartinic:

SUNT PROȘTI. Da nu orice fel de proști, ci dintr-ăia făcuți grămadă.

PROȘTI CA O ECLIPSĂ DE LUNĂ;

PROȘTI CA O NOAPTE POLARĂ;

PROȘTI DE PLOMBEZI GROPILE;

PROȘTI CA O CIZMĂ ÎMBLĂNITĂ DE INFANTERIST CAZAC, ÎNCĂLȚATĂ LA STALINGRAD ȘI DESCĂLȚATĂ LA BERLIN;

PROȘTI CA TARAȘUL DE LA GARD;

ATÂT DE PROȘTI DE PICĂ PROTESTATAR VARUL DE PE PEREȚI.

PROȘTI cu P mare de la Kilogram.

Atât de proști prin definiție încât foștii nomenclaturiști de prim rang nu-i puteau utiliza decât la activități elementare, ce presupun un singur stereotip dinamic, fără nici un fel de efort cognitiv: să văcsuiască ciubote, să ducă țucalul, să plimbe câinii, să strângă rahatul după potăi, să toarne în pahare, să spele mașina sau să care sacoșele.

Prostia  lor congenitală evident că nu le-a permis să-și definitiveze, în iepoca de aur, măcar o formă de învățământ liceal. Da de unde! 7 sau 8 clase gimnaziale. În mod excepțional câte vreo școală profesională de mâncători de rahat cu apă rece.

--------

Trăiască Marea Loviluție Socialistă din Decembrie!

Trăiască tătuca Ilici care i-a scăpat și de glonț dar și de Pct. 8 TM.

--------

Dar s-a ivit o mare problemă: ce să faci cu așa târlă de prostovani?

Pentru ei – cizmele îmblănite - s-a produs dezastrul sistemului de învățământ. Ca să aibă bolohanii acces pe ușa școlii (ușa din spate care dă înspre budă).

Pentru ei s-a inventat fără frecvența și ÎD-ul. **

Pentru ei s-au născocit rușinile academice numite pompos Spiru, Hyperion, Goldiș, de Vest, Ovidius, Creștină … und viele andere.

Pentru ei s-a dus în derizoriu masterul și doctoratul.

Pentru ei specialiștii în IT au introdus în sistemele de operare combinațiile de taste rapide CTRL+A (select all), CTRL+C (copy) și CTRL+V (paste).

Astfel s-au acoperit maimuțele comunistoide cu diplome mumos colorate, fără nici o relevanță certificatoare  a intelectualismului, bune numai de flendurit în mâini și de utilizat în mod unic și igienic.

Dară blestemul cu sursă de inspirație în răsăritul slavon a acces și a sufocat TOATE STRUCTURILE DECIZIONALE ȘI EXECUTIVE ALE ACESTEI STRANII ȘI ORIGINALE ȚĂRIȘOARE.

Au închegat și au realizat o veritabilă placă (plagă) monolitică situată deasupra intereselor publice și care obligă cetățeanul să stea cu genunchiul împământat, capul plecat și privirea în țărână. (cine nu-i încredințat de justețea afirmației să privească atent în juru-i).

Care încearcă să ridice grumazul, se lovește cu creștetul de plafonul vătămător al intereselor private ale acestei secte famigliale.

Uite-așa am ajuns la sâmburele tematic. De ce ar fi indicat ca să-și folosească poporeanul mătărânga în mod obscen întru lustruirea papilelor gustative, boltei palatine, amigdalelor și epiglotei pitecantropului second-kominternist?

Răspuns: pentru că maimuța bolșevică a deprins un tabiet egocentric: cere și vrea să i se acorde respect. Să-i fie gâdilate sensibilitățile și ouțele. Să i se culeagă scamele de pe rever.

Însă intervin la un moment dat și anumite evenimente sau episoade conflictuale între mojicul adus cu nervii în pioneze și primatul neosocialist.

Chiar și atunci singurul lucru ce-l dorește cu ardoare vițelul bolșevic este să nu i se vorbească urât. Fără a beneficia de exercițiul autocontrolului psihanalitic, gibonul statal-administrativ resimte angoasa evoluției previzibile a limbajului licențios către faza superioară – vătămarea corporală prin metoda parului croit în căpățâna bouleanului.

Cele două scenarii etapizate sunt SINGURELE LUCRURI de care se teme emanatul fesenist.

Cea mai aprigă dorință a lui este să nu i se vorbească urât și să nu fie violentat. Dorește cu ardoare ca nemulțumitul să urmeze calea birocratică și fără finalitate a plângerii, petiției, memoriului sau cererii instituționale. ***

Aceasta-i este cea mai strașnică aspirație a bouleanului știind că este pe un teren ferm, hârtiile „se rezolvă” cu rezoluții partinic favorabile, „tovarășii sunt toți așezați la locurili lor”, o mână spală pe alta, amândouă obrazul și tustrele mângâie recunoscătoare kurul kamaradului bolșevico-sectar.

Ș-atunci…

Dacă de asta se teme maimuța criptocomunistă, nu e păcat ca mujicul să renunțe la singura pârghie de acțiune cu eficiență dovedită?

Merită de procedat astfel măcar pentru hazul produs de „griparea” bolșevicului.

Merită toate consecințele numai să-l vezi pe urangutanul executiv cum rămâne fără scut; se blochează, se înroșește, se fâstâcește și nu pricepe ce se întâmplă, de ce nu i se mai acordă respectul cuvenit minții lui cât o nucă.

Scena devine de-a dreptul memorabilă în circumstanțele în care locul e cam pustiu și pe cât posibil nepublic iar milogul nemulțumit ia o priză dublă cu mâinile de reverul boului sovhoznic și dă cu buhaiul de pământul patriei, doar așa un picuț, la mișto, ca să studieze mișcarea în câmp gravitațional a unui corp obez de slujbaș statal.

(atenție – fără Youtube, fără martori și fără semne c-altminteri e ultraj, lovire sau vătămare și au jivinele astea kaghebiste un spirit al solidarității sectare de te sperii!)

În loc de concluzie: oricât de condamnabilă ar fi metoda utilizării limbajului obscen-insultător, în momentul de față – 2766 Ab Urbe Condita și 23 de la triumful ideologic al Marii Loviluții Socialiste din Decembrie – aceasta REPREZINTĂ SINGURA METODĂ EFICIENTĂ în lupta inegală dintre cetățean și conglomeratul transpartinic securisto-fesenist.

Cine mai este intrigat de cantitatea imensă și nuanța dezgustătoare a expresiilor utilizate poate să adopte calea „civilizată” impusă parșiv și dorită de către maimuțele birocrate.

Fiecare cu felul lui, cu steaua lui, cu metodele lui. Eu sunt încredințat că-i trebuie spus prostului PROST, boului – BOU, băgat p(il)ula-n gura lor și expediați irevocabil în adâncul genital matern.

Epilog: AM ZIS!

------

* citat din gogomăniile inițiatic-decembriste ale tinerelului komsomolist Ivan Vissarionovici Ilici – blestemul malefic contemporan al românității;

** iar pentru „viitorul luminos” al Rromânistanului, reprezentat de progeniturile congenital semicretine, s-a inventat bacalaureatul profesional.

*** cadru instituțional asemănător unei scene cenzurate dintr-un film românesc antedecembrist (sursă: interviu televizat cu Dan Puric)

Un potentat comunist de prim rang ținea în mână o pungă transparentă plină cu apă în care înotau câțiva pești. La un moment dar ciocănește ușurel punga și exclamă: „SUNTEȚI LIBERI, BĂ!”

Cam acesta este dezideratul absolut al ciurdei „ejusdem farinae” – ca nemulțumirea să se manifeste DOAR în interiorul pungii cu apă, fără revărsări imprevizibile către insultă sau cruzime fizică.

Cine mai are un pic de hematii circulante prin „biluțe” – spor la înjurat maimuțe.

Cine încă mai crede în temeinicia existențială a capului plecat mângâiat cu latul sabiei le spun doar „SUNTEȚI LIBERI, BĂ!”

(F*tu-vă rasa și steaua voastră de târâtoare iraționale!)