(mesaj recepționat de la Taz și retransmis filantropic doar către cei 2 destinatari.
RESTUL comentatorilor, mămuci frigide asexuat-monoice și nepoții lui Onan-barbarul, complexați de inferioritate sunt rugați frumos să se abțină de la a emite sentințe apreciative!)
PREMISE:
D&Co ține în mânuța dreaptă* un cock mic! Pardon o cookie micuță! Ba nu era prăjiturică ci era… o pizza, de dimensiuni insignifiante!
În mod excepțional și pentru a doua oară** în cursul unei singure zile,
Sol cel Invictus s-a proțăpit în loc iar timpul și-a autosuspendat
parcursul unidirecțional. Motivația anomaliei temporale : complexitatea
dubitativă a imaginii vizuale - D&Co plimbându-și în mânuță
gustărica - ridicând nenumărate semne de întrebare.
În primă fază, Sol s-a scărpinat în raza stângă față cu degetul mic de la raza dreapta spate mirându-se de ce oare D&Co parcurge absent treptele corespunzătoare celor 2 caturi, cu o privire tâmpă-amuzată, bălăngănind din cap și mormăind imperceptibil niște bolboroseli fundamentate de ieftinătatea halatului de la burdujeni față de scumpetetea de la socola.
Inițial s-ar fi putut crede că D&Co murmură niște descântece woodoo, într-atât de evidentă era detașarea și dedublarea spirituală a individului față de asperitățile evidente ale realității cotidiene. Însă Domnul Sol este un zeu gelos [care nu acceptă ca popülimea să se închine la alți zei decât Mamona lui Petrea Sidorovitul cel definitiv și irevocabil cate(go)risit ca fiind guraliv ] astfel încât a refuzat cu obstinație să creadă că păcăliciul D&Co a apucat-o pe calea rătăcirilor păgâne și a ritualurilor eretice.
Observându-l mai atent pe purtătorul copturii de sorginte post-quirită se puteau observa câteva aspecte fizionomice și vestimentare de o evidență indubitabilă:
- tipul era neras, cu cearcăne, ochii injectați de neodihnă ;
- frizura era neîngrijită, sau mai bine zic era pieptănată în stil măciucă, cu inserții de scaieți și meșe din paie și iarbă uscată ;
- hainele erau ponosite din cale afară, călcate cu șenila tancului, asezonate cromatic anotimpului prin petele ample de camuflaj realizate cu lut de chirpici și balegă de tizic. Pe spatele hainei, neobservabil pentru owner dar evident pentru all the world, stătea vizibilă o inscripție realizată prin scrijelirea cu unghia a crustei de jeg: SPALĂMĂ ;
- păpucii erau scâlciați cu o talpă dezlipită și alta găurită, iar șosetele una era roșie iar cealaltă lipsea;
- mâinile, sau mai bine spus mâna stângă neimplicată în transportul copturii ’taliene era neagră de funingine, zgâriată, cu echimoze recente acoperite de sânge închegat, iar unghiile, netăiate de pe vremea precambrianului, adăposteau sub ele o jumătate din cantitatea de pământ dislocată de meteoritul tungusk.
„Tot răul înspre bine” își spuse atunci Soarele care concluzionă aproape cu certitudine de oracol eleusin că D&Co nu și-a pierdut credința, încă mai este un bun cre(ș)tin, numai că se pare că a adăstat în ultima noapte sub podul de la Burdujeni, în compania doctă și selectă a curvelor, bețivilor, boschetarilor și aurolacilor.
Bucuros nevoie mare aidoma unui derbedeu de popă ce tocmai a smuls banii din batista unei babe, Domnul Sol a pocnit din degetele unei raze, clock-ul a început să ticăiască, tick-ul a început să clockăiască, universul autosuspendat a intrat pe făgașul normal iar D&Co a intrat într-o bortă de șoarece *** de la etajul II.
RAȚIONAMENTE:
Cum ornicurile nu erau atât de înaintate încât să se justifice împlinirea suliței**** ca unitate de măsură fundamentală a aburcării soarelui pe cer, T[beep]u-slugoiul încă nu venise la serviciu iar până la crepusculul asfințitului precizat predictibil de mayași, pochi și astronomi mai era căcălău vreme, domnul Sol se apucă să-și omoare plictisul cu niște giocuri de societate monologice denumite generic prin termenul de sofisme.
Așa că-și împlântă barba-n pumni și începu să mediteze ce naiba o face D&Co cu pizza aia?
Primul argument straniu dar cu valoare absolută de adevăr, e că pizza aia era a boalii de mică. Microscopică. Cuantică. Coptură realizată în tehnologia de 32 nm ca I7-le second generation de la Intel.
Așa de mică era că abia se vedea din podul palmei lui D&Co, adică avea un diametru aproximativ de 12 cm. Sau 5 inches cum s-ar zice în Commonwealthul reginuței noastre Lisbeth a dooa.
Și-atunci urmează sumedenie de ipoteze și toatele cu aceeași doză de veridicitate:
- dacă pizza avea 12 cm în diametru și abia se vedea în podul palmei lui D&Co asta vrea să însemne că D&Co are palma mare și dacă are palma mare atunci cum de s-a mărit într-atât? În ce activități fizice practice și-a antrenat mânuța asiduă astfel încât să atingă performanța mondială de a avea palma mai mare decât o pizza de 5 inci diametru?
- apoi o stranie senzație de deja-vu stăruia sâcâitor în miezul de magmă incandescentă a soarelui. Undeva mai văzuse soarele exact aceeași dimensiune submetrică însă un „lipsus” enervant îi împiedica rememorarea. Până când… EVREIKA! Soarele văzuse aceeași dimensiune într-o zi de vară, însorită evident!, în care D&Co era în concediu la mare și se prăjea pe plaja nudiștilor în vecinătatea unor koorveturi nerușinate care se prăpădeau pe ele de râs arătând cu deștul index într-o direcție vectorială ce avea ca finalitate porțiunea mediană a fizicului de șahist amator al lui D&Co.
Concluzie preliminară:
„- D&Co are P*ȚA MICĂ!”
- spuse soarele și se încruntă adumbrindu-și fața transpirată îndărătul unui nor!
Însă ceasurile tot se urneau greu, timp mai era berechet și slugoiul tot nu apăruse la slujbă.
Atunci încercă Sol o altă abordare analitică a evenimentului: Oare la ce o fi folosind D&Co chestia aia micuță?
Că era mică a boalei, dă-o-n paștele mamii ei de pizza. Aia dacă o ofereai filantropic unei javre maidaneze, prima dată te mârâia, o hăpăia dintr-o înfulecătură a caninului stâng după cate te înțăncușea de fund cu ambii canini ca să te înveți minte de altă dată să nu mai jignești mândrețe de maidanez cu copturi italiene nanoscopice.
Dar… EVREIKA! spuse soarele și se puse pe dănțuit mai ceva ca scrântitul de Isaiia, fața i se însenină și așijderea lumea întreagă beneficie de un considerabil flux luminos.
„- D&Co ține CURĂ DE SLĂBIRE!”
Asta trebuie să fie întrucât doar așa se justifică în mod logic dimensiunile modeste ale gustăricii. Ca să nu mai insistăm asupra faptului că pizza aia nu avea nica bun în ea, nici ciumperci, nici mozzarella, nici cârnaț talian, nici cașcaval, bulion, ketchup sau alte porcării calorice ce atârnă greu în cântarul metabolic. Nu! Chestia aia de-o ducea D&Co în podul palmei era o lipie nedospită așa de prăpădită că, de-ai fi oferit-o ca jertfă de iertăciune unui jidan în sărbătoarea azimilor, acesta te-ar fi luat la bătaie fiindcă ești antisemit, negi holocaustul și vrei să distrugi Israelul prin înfometare.
Peste bucățica aia de gumilastic din amidon ce servea drept cocă erau presărate numai niște fâșii străvezii de ardei, niște zeamă cu sâmburi de roșii amestecate cu niște firișoare amărâte de pintrijăl.
Clar ca… lumina soarelui că păcăliciul condeier ține cură de slăbire!
Dar stai! Oooopa!
D&Co nici măcar nu e grăsun ca să poată zice că nu-și mai vedere bijuteria din cauza burdihanului, pentru realizarea acestui deziderat analitic fiind necesară imaginea emergentă a unei oglinzi. (ca obiect refelctorizant putând fi utilizat retrovizorul de la gipanul de neam-prost a lui Ti**iu-slugoiul care nu se știe unde naiba își petrecuse noaptea de n-ajunsese la serviciu nici la două sulițe depărtare a soarelui de linia orizonului)
Paradox! Spuse soarele după care iar se îmbufnă îndărătul unui nor.
Prilejul îmbufnării fiind lesne de intuit prin simplicitatea silogismului:
1.D&Co ține cură de slăbire;
2. D&Co nu e atât de gras încât să nu-și vadă p*ța dindărătul burții
3. Nefiind supraponderal, D&Co vrea să slăbească și mai mult ca să întrezărească, prin vizualizare directă, măcar ultimul din cei 5 inci ale bijuteriei proprii.
CONCLUZIE intermediară:
„D&Co are P*ȚA MICĂ!”
… acele ornicurilor :!! se mișcau cu încetineală de Helix Pomatia, abia trecuse încă o oară iar T[beep]u-slugoiul încă nu apăruse la serviciu.
Așa că Sol se apucă să reformuleze datele problemei, revalorizând circumstanțele și reordonându-le în următoarea ipoteză?:
D&Co are în mâna (largă!) o pizza piconiană.
D&Co nu ține cură de slăbire.
În mod implicit se impune de la sine interogația retorică:
„Cui duce D&Co chestia aia?”
(soarele se înveseli de modul inedit în care apăreau datele problemei, zâmbi și mapamondul întreg se scăldă într-o explozie de lumină )
EVREIKA! Chercezuiți la femme ! Cum ar exclama un citoyen neRrom contimporan cu Niculăiță Sarkozy.
D&Co îi duce acea μpizza .. nevesti-sii!
Aeee! Yeah!
Dar stai! Ooops!
D&Co este cositorit cu a luia de mai bine de un cincinal, se știe că orice minune și orice prostie ține doar trei zile iar orice liubov se termină odată cu honeymoon-ul, perioadă după care însurățeii încep să se alinte cu apelative de genul „Curvo” și „Boule” și-ncep să-și care, reciproc și cu nemiluita, pumni în capete, guri sau ficați.
Prin extrapölare rezultă că D&Co nu are nici un motiv să-i arate alei lui cât de mult o ’ubește; faza asta cu cadeaurile e valabilă doar în ziua de salariu a nevestei sau în zilele când vrea să iasă și el la o bere cu băjeții și are nevoie de asigurare materială*****
Coroborând afirmația anterioară cu aspectul vestimentar și fizionomic al păcăliciului asemănător cu cel al unui pan scăpat de la Codrul Cosminului, se conturează deja o primă deducție. D&Co a călcat cu ceva pe beculeț și vrea să obțină iertăciunea doamnei. Doamnă care, pare-mi-se, l-a ușuit afară și din domiciliul conjugal dar care imobil, ca titlu de proprietate, aparține în exclusivitate tot doamnei.
Iar ca să-i înmoaie inima, D&Co i-a cumpărat o pizza ca să-și aducă aminte de vremile când amândoi erau tineri studenți și ronțăiau fericiți, pe o băncuță în parc, din același produs gastronomic, achiziționat cu puținii bani ai tinerilor puși laolaltă.
De data aceasta, coptura aia mică ce se vrea să slujească drept ablație și jertfă de mâncare este doar sora jalnică și rahitică a celei rememorate idilic; motivul austerității fiind evident: bețivii, aurolacii și curbvele de la underBurdujeni evident că i-au tocat și băut puținii bani pe care-i avea D&Co la el la momentul alungării din domiciliul comun. (cardul bancar fiind blocat la solicitarea soției).
Revenind la firul logic al deducției intuitive – se poate afirma cu certitudine că D&Co vrea să se-mpace cu nevastă-sa.
Dar… Pentru ce s-au certat?
Din cauze pecuniare? Puțin probabil, raționă soarele. La abundența veniturilor soției lucrurile ar fi putut rămâne într-un status-quo conjunctural, măcar așa de dragul copiilor.
Ș-atunci când te scoate nevasta în șuturi afară? Pentru aflarea răspunsului la această necunoscută ar trebui consultată ciodoroanca – acea specie socială de țață care a constituit subiectul unei alte analize, și care are ca unică filozofie existențială deviza postulată – „Pământul se învârte în jurul PU*II”.
La nedumerirea soarelui referitoare la alungarea lui D&Co, ciodoroanca ar răspunde sec, tranșant și în deplin acord cu teoriile proprii, că „…a fost alungat fiindcă nu face treabă bărbătească acătării!”
Hmmm! - medită soarele răstimp în care deja se prefigura următorul argument interogativ:
„- dar de ce nu a făcut treabă așa cum ar trebui?”
Iar răspunsul implicit, de o consecutivitate de netăgăduit, căzu mai ceva ca lama oțelită a mașinăriei lui Guillotin: D&Co nu face treabă acătării fiindcă….
CONCLUZIE FINALĂ UNICĂ:
D&Co ARE P*ȚA MICĂ!
Indubitabil!
-------------------
Soarele se întristă peste măsură. Dar cum era ora amiezii, T[beep]u-slugoiul încă nu apăruse la slujbă, Sol se decize să rămână ascuns pentru tot restul zile îndărătul unor nori plumburii, încărcați de averse și reverse de ploaie, șliboviță și ninsoare, amenințători la adresa conducătorilor de gipane cumpărate din bani publici furați și care, de scârțani și rupți în kur ce sunt, nu și-au echipat căruțele cu cercuri de cauciuc pentru omăt și nămeți.
-------------------
NOTE:
* Mânuța dreaptă fiind acea extremitate care ar fi trebuit să frecventeze cu sârg cursurile integrale ale clasei I primare întru deprinderea mânuirii ortografice a plaivazului. Mânuță care, înaintea abandonului școlar declanșat inopinat în luna februarie, a reușit să deprindă temeinic doar înscrierea grafică a câtorva categorii specifice verbului – timpul prefect compus și persoana a treia șingurică – rezultând altfel câteva construcții de tipul: „a menționat”, „a precizat”, „a declarat”, „a spus”, „ a amintit”, „a subliniat”, „a continuat”, „a adăugat”, „a încheiat”. Construcții cu care jalnicul condeier își câștigă …pizza zilnică prin asimilarea prin metoda copy-paste a unui comunicat oficial, hăcuirea lui în doimi, pătrimi, optimi sau șaisprezecimi [nota notei] și inserarea creativă a brumei de știință deslușite în jumătatea de trimestru parcursă, activități intelectual-minimale în urma cărora rezultă articolele semnate D&Co.
------------
[nota notei] – în funcție de lungimea timpilor armonici a sunetelor ce i se sbânțuie prin tărtăcuța dereglată de meditația schizo-hazlie.
** prima oară fiind la ora 06.16 HEO – oră la care nepoțelul cel mic al bunicii kenyene a adjudecat cele 39 de voturi electoare ale Floridei, arătându-i astfel semnul internațional L-) (mehr muje) prietenului Mit. Evenimentul a fost amplu prezentat ca breaking news, în prim plan, de mijloace de informare SERIOASE din categoria CNN, BBC, Fox, Sky News, Euro News, Al Jazeera, Russia Today.
(cele menționate fiind dealtfel singurele demne de a fi considerate surse credibile de informare și în nici un caz fițuica nenorocită realizată de slugoi împreună cu gașca semianalfabetă de injineri mecanici și electrici amploiați la apelul bocancilor pe post de scârța-scârța pe hârtie și erijați în formatori de opinie locali.)
*** doar astfel putând fi denumită gaura aceea de pe holul jegos al etajului, decupată ca din explozia unei cumulative de AG-7, de care atârna într-o balama o jumătate de ușă de PFL exfoliat, cealaltă jumătate fiind rezemată de peretele decorticat de tencuială, asociere spațială menită să asigure continuitatea grafică a mesajelor scrijelite cu cheia de contact, începând de pe perete și isprăvind pe ușă, mesaje nevinovate de tipul: „Dan+ Dana= Love (sau o mare dandana)”, „Profesioniști, pupăm kururi, discounturi semnificative. tf. 0230 522xxx” sau (why not?) „D&Co are P*ța mică” :>
**** vreme la care, S-AR PUTEA să apară și slugoiul la locul muncii lucrative!
***** fiind arhicunoscut în toată cetatea și de notorietate în toată Bocovina că D&Co nu prea câștigă parale, fiind mai mult întreținut de către m u i e r i-sa, el fiind plătit la numărul de cuvinte – 10 bani cuvântul. Ori, cum el știe numai vreo cinci verbe pe care le injectează într-un comunicat oficial, e clar la luminița zilei (ofcorse!) că el câștigă 50 de bani la fiștecare articol. Ce Draaqu să faci cu 50 de bani în scumpetea aia de oraș? Până și ca să te chiși la public îți trebuie dublul câștigului zilnic al lui D&Co!
Noroc cu doamna Co, care e femeie harnică, muncește ca o furnică, ține serviciu și face parale cu nemiluita, ține casa, ține copchiii, face piața, plătește întreținerea, corentul și salubritatea casei bașca îl mai ține și-n cârcă pe puturosul de barbac-su. Norocul lui D&Co ca reușit s-o păcălească pe Lady, c-altminteri era cu siguranță pe statele lui Gușă-Lungă, beneficiar al Legii 416.
----------------
ADDENDA:
Uăi slugoiule!
Uăi Moș Piuliță „formatorul de opinie”!
Uăi porcule!
Unde mama draaqului sunt sutele de mii de euro și zecile de milioane de Ron pe care ți le-o milostivit Schmetterling? Ce mama domnului zeu al lui zainea ai făcut cu ele? Le-ai pus ghinișor în ceva conturi helvetice ca să ai părăluțe albe pentru zilele negre ce or să înceapă cu siguranță?
Cum ții oamenii aceia, să-ți muncească ca iobagii pe moșie, în niște condiții ce amintesc de Tepco, Centrala de la Fukushima și tsunami.
Uăi derbedeule, tu te-ai scrântit de tot? Cine mama șeitanului crezi că vrea să se bage în văgăuna aia imundă denumită Sediul redacției ca să iasă mai apoi de acolo cu tifos, ciumă, tuberculoză, reumatism, păduchi și lăței? Du-te la mama draaqului de nătărău că ești inconștient! Acolo-i pericol epidemiologic public. Cine are treabă pe la voi trebuie să vină echipat în complet de protecție NBC.
Scoate repejor banii de la ciorap până nu te pricopsești peste cap cu inspecția muncii mixată cu inspecția sanitară.
Scoate naibii afară tot din încăperi, rade tot de pe pereți și construiește de la zero un sediu ca-n neckerman și fă-le la oamenii aceia condiții de muncă corespunzătoare.
Ce dracu, ești inconștient să omori găina cu ouăle de aur, că doar oamenii aceia (chiar și semianalfabeți sau analfabeți funcționali) îți câștigă ȘI ție cozonacul zilnic, ba mai mult, îți scriu și editorialele în zilele în care, la ora nămiezii, tu încă nu te-ai trezit ca să mergi la lucru.
Nu fi potlogar, scoate marafeții de la saltea și fă treabă de gospodar. Vrei să te asemeni lui Șeicaru atunci fă ca el: ăla când pocnea o dată din condei apărea ditamai etajul.
La tine, în afara mucegaiului și noroiului dintr-un sediu ce aduce izbitor cu Reichstagul vizitat de Jukov în mai ’945, ce altceva a apărut?
Conturile helvetice?
Apoi fii omuleț responsabil și instalează naibii niște sisteme de pază, protecție, supraveghere sau control acces, astfel cum îți sunt obligațiile LEGALE de asigurare a securității unui obiectiv privat.
În cuibușorul vostru de nebunii pot să pătrundă lesne, fără să-i întrebe nimeni de sănătate, toți nebunii care vor să semnaleze invazii extraterestre sau să vă cadorisească cu vreo 2 livre de semtex.
Eu dacă, în loc să-ți las bilețele de papagal, mă apucam să mă piș pe pereți, cum era? Era bine? Nu cred!
Așa că pune osul la treabă (uhhh! ce nașpa sună pt. tine), instalează niște sisteme de supraveghere și control acces OMOLOGATE și fă un post de pândar pentru vreun studențel de la USV că vrea și gurița lui să mănânce o pâniță intermediară, viața e grea, taxele la facultă mari iar șpăgile la burtoșii universitari și mai mari
------------------
p.s. am de dat de pomană un ceas electronic cu deșteptător. (dotări full option – mașină de spălat automatică, tirbușon, grenadă de mână, scobitoare în nas și copiator – ca să ai și tu unul în redacție.)
Ți-l fac cadou, poate reușești să te trezești de dimineață și să mergi la lucru înaintea angajaților.
Să știi că, în afara autorității formale pe care ți-o conferă funcția în care nu știu cine draaqu te-a numit (că tare mare greșeală a mai făcut încurcându-se cu un puturos sadea ca tine), ei bine cea mai bună metodă de a-ți construi autoritatea este cea informală. Unul din elementele pedagogice de bază ale obținerii acestei autorități este PUTEREA EXEMPLULUI PERSONAL.
Când spui celor pe care-i conduci – „Priviți la mine, vă arăt cum se face!” iar tu constitui MODEL de comportament profesional, abia atunci vei putea ști, cu certitudine, că EȘTI UN LIDER:
Până atunci rămâi ceea ce ai fost întotdeauna: un slugoi cu vocație.
Mai mult chiar, un slugoi cu apucături de puturos patentat.
În primă fază, Sol s-a scărpinat în raza stângă față cu degetul mic de la raza dreapta spate mirându-se de ce oare D&Co parcurge absent treptele corespunzătoare celor 2 caturi, cu o privire tâmpă-amuzată, bălăngănind din cap și mormăind imperceptibil niște bolboroseli fundamentate de ieftinătatea halatului de la burdujeni față de scumpetetea de la socola.
Inițial s-ar fi putut crede că D&Co murmură niște descântece woodoo, într-atât de evidentă era detașarea și dedublarea spirituală a individului față de asperitățile evidente ale realității cotidiene. Însă Domnul Sol este un zeu gelos [care nu acceptă ca popülimea să se închine la alți zei decât Mamona lui Petrea Sidorovitul cel definitiv și irevocabil cate(go)risit ca fiind guraliv ] astfel încât a refuzat cu obstinație să creadă că păcăliciul D&Co a apucat-o pe calea rătăcirilor păgâne și a ritualurilor eretice.
Observându-l mai atent pe purtătorul copturii de sorginte post-quirită se puteau observa câteva aspecte fizionomice și vestimentare de o evidență indubitabilă:
- tipul era neras, cu cearcăne, ochii injectați de neodihnă ;
- frizura era neîngrijită, sau mai bine zic era pieptănată în stil măciucă, cu inserții de scaieți și meșe din paie și iarbă uscată ;
- hainele erau ponosite din cale afară, călcate cu șenila tancului, asezonate cromatic anotimpului prin petele ample de camuflaj realizate cu lut de chirpici și balegă de tizic. Pe spatele hainei, neobservabil pentru owner dar evident pentru all the world, stătea vizibilă o inscripție realizată prin scrijelirea cu unghia a crustei de jeg: SPALĂMĂ ;
- păpucii erau scâlciați cu o talpă dezlipită și alta găurită, iar șosetele una era roșie iar cealaltă lipsea;
- mâinile, sau mai bine spus mâna stângă neimplicată în transportul copturii ’taliene era neagră de funingine, zgâriată, cu echimoze recente acoperite de sânge închegat, iar unghiile, netăiate de pe vremea precambrianului, adăposteau sub ele o jumătate din cantitatea de pământ dislocată de meteoritul tungusk.
„Tot răul înspre bine” își spuse atunci Soarele care concluzionă aproape cu certitudine de oracol eleusin că D&Co nu și-a pierdut credința, încă mai este un bun cre(ș)tin, numai că se pare că a adăstat în ultima noapte sub podul de la Burdujeni, în compania doctă și selectă a curvelor, bețivilor, boschetarilor și aurolacilor.
Bucuros nevoie mare aidoma unui derbedeu de popă ce tocmai a smuls banii din batista unei babe, Domnul Sol a pocnit din degetele unei raze, clock-ul a început să ticăiască, tick-ul a început să clockăiască, universul autosuspendat a intrat pe făgașul normal iar D&Co a intrat într-o bortă de șoarece *** de la etajul II.
RAȚIONAMENTE:
Cum ornicurile nu erau atât de înaintate încât să se justifice împlinirea suliței**** ca unitate de măsură fundamentală a aburcării soarelui pe cer, T[beep]u-slugoiul încă nu venise la serviciu iar până la crepusculul asfințitului precizat predictibil de mayași, pochi și astronomi mai era căcălău vreme, domnul Sol se apucă să-și omoare plictisul cu niște giocuri de societate monologice denumite generic prin termenul de sofisme.
Așa că-și împlântă barba-n pumni și începu să mediteze ce naiba o face D&Co cu pizza aia?
Primul argument straniu dar cu valoare absolută de adevăr, e că pizza aia era a boalii de mică. Microscopică. Cuantică. Coptură realizată în tehnologia de 32 nm ca I7-le second generation de la Intel.
Așa de mică era că abia se vedea din podul palmei lui D&Co, adică avea un diametru aproximativ de 12 cm. Sau 5 inches cum s-ar zice în Commonwealthul reginuței noastre Lisbeth a dooa.
Și-atunci urmează sumedenie de ipoteze și toatele cu aceeași doză de veridicitate:
- dacă pizza avea 12 cm în diametru și abia se vedea în podul palmei lui D&Co asta vrea să însemne că D&Co are palma mare și dacă are palma mare atunci cum de s-a mărit într-atât? În ce activități fizice practice și-a antrenat mânuța asiduă astfel încât să atingă performanța mondială de a avea palma mai mare decât o pizza de 5 inci diametru?
- apoi o stranie senzație de deja-vu stăruia sâcâitor în miezul de magmă incandescentă a soarelui. Undeva mai văzuse soarele exact aceeași dimensiune submetrică însă un „lipsus” enervant îi împiedica rememorarea. Până când… EVREIKA! Soarele văzuse aceeași dimensiune într-o zi de vară, însorită evident!, în care D&Co era în concediu la mare și se prăjea pe plaja nudiștilor în vecinătatea unor koorveturi nerușinate care se prăpădeau pe ele de râs arătând cu deștul index într-o direcție vectorială ce avea ca finalitate porțiunea mediană a fizicului de șahist amator al lui D&Co.
Concluzie preliminară:
„- D&Co are P*ȚA MICĂ!”
- spuse soarele și se încruntă adumbrindu-și fața transpirată îndărătul unui nor!
Însă ceasurile tot se urneau greu, timp mai era berechet și slugoiul tot nu apăruse la slujbă.
Atunci încercă Sol o altă abordare analitică a evenimentului: Oare la ce o fi folosind D&Co chestia aia micuță?
Că era mică a boalei, dă-o-n paștele mamii ei de pizza. Aia dacă o ofereai filantropic unei javre maidaneze, prima dată te mârâia, o hăpăia dintr-o înfulecătură a caninului stâng după cate te înțăncușea de fund cu ambii canini ca să te înveți minte de altă dată să nu mai jignești mândrețe de maidanez cu copturi italiene nanoscopice.
Dar… EVREIKA! spuse soarele și se puse pe dănțuit mai ceva ca scrântitul de Isaiia, fața i se însenină și așijderea lumea întreagă beneficie de un considerabil flux luminos.
„- D&Co ține CURĂ DE SLĂBIRE!”
Asta trebuie să fie întrucât doar așa se justifică în mod logic dimensiunile modeste ale gustăricii. Ca să nu mai insistăm asupra faptului că pizza aia nu avea nica bun în ea, nici ciumperci, nici mozzarella, nici cârnaț talian, nici cașcaval, bulion, ketchup sau alte porcării calorice ce atârnă greu în cântarul metabolic. Nu! Chestia aia de-o ducea D&Co în podul palmei era o lipie nedospită așa de prăpădită că, de-ai fi oferit-o ca jertfă de iertăciune unui jidan în sărbătoarea azimilor, acesta te-ar fi luat la bătaie fiindcă ești antisemit, negi holocaustul și vrei să distrugi Israelul prin înfometare.
Peste bucățica aia de gumilastic din amidon ce servea drept cocă erau presărate numai niște fâșii străvezii de ardei, niște zeamă cu sâmburi de roșii amestecate cu niște firișoare amărâte de pintrijăl.
Clar ca… lumina soarelui că păcăliciul condeier ține cură de slăbire!
Dar stai! Oooopa!
D&Co nici măcar nu e grăsun ca să poată zice că nu-și mai vedere bijuteria din cauza burdihanului, pentru realizarea acestui deziderat analitic fiind necesară imaginea emergentă a unei oglinzi. (ca obiect refelctorizant putând fi utilizat retrovizorul de la gipanul de neam-prost a lui Ti**iu-slugoiul care nu se știe unde naiba își petrecuse noaptea de n-ajunsese la serviciu nici la două sulițe depărtare a soarelui de linia orizonului)
Paradox! Spuse soarele după care iar se îmbufnă îndărătul unui nor.
Prilejul îmbufnării fiind lesne de intuit prin simplicitatea silogismului:
1.D&Co ține cură de slăbire;
2. D&Co nu e atât de gras încât să nu-și vadă p*ța dindărătul burții
3. Nefiind supraponderal, D&Co vrea să slăbească și mai mult ca să întrezărească, prin vizualizare directă, măcar ultimul din cei 5 inci ale bijuteriei proprii.
CONCLUZIE intermediară:
„D&Co are P*ȚA MICĂ!”
… acele ornicurilor :!! se mișcau cu încetineală de Helix Pomatia, abia trecuse încă o oară iar T[beep]u-slugoiul încă nu apăruse la serviciu.
Așa că Sol se apucă să reformuleze datele problemei, revalorizând circumstanțele și reordonându-le în următoarea ipoteză?:
D&Co are în mâna (largă!) o pizza piconiană.
D&Co nu ține cură de slăbire.
În mod implicit se impune de la sine interogația retorică:
„Cui duce D&Co chestia aia?”
(soarele se înveseli de modul inedit în care apăreau datele problemei, zâmbi și mapamondul întreg se scăldă într-o explozie de lumină )
EVREIKA! Chercezuiți la femme ! Cum ar exclama un citoyen neRrom contimporan cu Niculăiță Sarkozy.
D&Co îi duce acea μpizza .. nevesti-sii!
Aeee! Yeah!
Dar stai! Ooops!
D&Co este cositorit cu a luia de mai bine de un cincinal, se știe că orice minune și orice prostie ține doar trei zile iar orice liubov se termină odată cu honeymoon-ul, perioadă după care însurățeii încep să se alinte cu apelative de genul „Curvo” și „Boule” și-ncep să-și care, reciproc și cu nemiluita, pumni în capete, guri sau ficați.
Prin extrapölare rezultă că D&Co nu are nici un motiv să-i arate alei lui cât de mult o ’ubește; faza asta cu cadeaurile e valabilă doar în ziua de salariu a nevestei sau în zilele când vrea să iasă și el la o bere cu băjeții și are nevoie de asigurare materială*****
Coroborând afirmația anterioară cu aspectul vestimentar și fizionomic al păcăliciului asemănător cu cel al unui pan scăpat de la Codrul Cosminului, se conturează deja o primă deducție. D&Co a călcat cu ceva pe beculeț și vrea să obțină iertăciunea doamnei. Doamnă care, pare-mi-se, l-a ușuit afară și din domiciliul conjugal dar care imobil, ca titlu de proprietate, aparține în exclusivitate tot doamnei.
Iar ca să-i înmoaie inima, D&Co i-a cumpărat o pizza ca să-și aducă aminte de vremile când amândoi erau tineri studenți și ronțăiau fericiți, pe o băncuță în parc, din același produs gastronomic, achiziționat cu puținii bani ai tinerilor puși laolaltă.
De data aceasta, coptura aia mică ce se vrea să slujească drept ablație și jertfă de mâncare este doar sora jalnică și rahitică a celei rememorate idilic; motivul austerității fiind evident: bețivii, aurolacii și curbvele de la underBurdujeni evident că i-au tocat și băut puținii bani pe care-i avea D&Co la el la momentul alungării din domiciliul comun. (cardul bancar fiind blocat la solicitarea soției).
Revenind la firul logic al deducției intuitive – se poate afirma cu certitudine că D&Co vrea să se-mpace cu nevastă-sa.
Dar… Pentru ce s-au certat?
Din cauze pecuniare? Puțin probabil, raționă soarele. La abundența veniturilor soției lucrurile ar fi putut rămâne într-un status-quo conjunctural, măcar așa de dragul copiilor.
Ș-atunci când te scoate nevasta în șuturi afară? Pentru aflarea răspunsului la această necunoscută ar trebui consultată ciodoroanca – acea specie socială de țață care a constituit subiectul unei alte analize, și care are ca unică filozofie existențială deviza postulată – „Pământul se învârte în jurul PU*II”.
La nedumerirea soarelui referitoare la alungarea lui D&Co, ciodoroanca ar răspunde sec, tranșant și în deplin acord cu teoriile proprii, că „…a fost alungat fiindcă nu face treabă bărbătească acătării!”
Hmmm! - medită soarele răstimp în care deja se prefigura următorul argument interogativ:
„- dar de ce nu a făcut treabă așa cum ar trebui?”
Iar răspunsul implicit, de o consecutivitate de netăgăduit, căzu mai ceva ca lama oțelită a mașinăriei lui Guillotin: D&Co nu face treabă acătării fiindcă….
CONCLUZIE FINALĂ UNICĂ:
D&Co ARE P*ȚA MICĂ!
Indubitabil!
-------------------
Soarele se întristă peste măsură. Dar cum era ora amiezii, T[beep]u-slugoiul încă nu apăruse la slujbă, Sol se decize să rămână ascuns pentru tot restul zile îndărătul unor nori plumburii, încărcați de averse și reverse de ploaie, șliboviță și ninsoare, amenințători la adresa conducătorilor de gipane cumpărate din bani publici furați și care, de scârțani și rupți în kur ce sunt, nu și-au echipat căruțele cu cercuri de cauciuc pentru omăt și nămeți.
-------------------
NOTE:
* Mânuța dreaptă fiind acea extremitate care ar fi trebuit să frecventeze cu sârg cursurile integrale ale clasei I primare întru deprinderea mânuirii ortografice a plaivazului. Mânuță care, înaintea abandonului școlar declanșat inopinat în luna februarie, a reușit să deprindă temeinic doar înscrierea grafică a câtorva categorii specifice verbului – timpul prefect compus și persoana a treia șingurică – rezultând altfel câteva construcții de tipul: „a menționat”, „a precizat”, „a declarat”, „a spus”, „ a amintit”, „a subliniat”, „a continuat”, „a adăugat”, „a încheiat”. Construcții cu care jalnicul condeier își câștigă …pizza zilnică prin asimilarea prin metoda copy-paste a unui comunicat oficial, hăcuirea lui în doimi, pătrimi, optimi sau șaisprezecimi [nota notei] și inserarea creativă a brumei de știință deslușite în jumătatea de trimestru parcursă, activități intelectual-minimale în urma cărora rezultă articolele semnate D&Co.
------------
[nota notei] – în funcție de lungimea timpilor armonici a sunetelor ce i se sbânțuie prin tărtăcuța dereglată de meditația schizo-hazlie.
** prima oară fiind la ora 06.16 HEO – oră la care nepoțelul cel mic al bunicii kenyene a adjudecat cele 39 de voturi electoare ale Floridei, arătându-i astfel semnul internațional L-) (mehr muje) prietenului Mit. Evenimentul a fost amplu prezentat ca breaking news, în prim plan, de mijloace de informare SERIOASE din categoria CNN, BBC, Fox, Sky News, Euro News, Al Jazeera, Russia Today.
(cele menționate fiind dealtfel singurele demne de a fi considerate surse credibile de informare și în nici un caz fițuica nenorocită realizată de slugoi împreună cu gașca semianalfabetă de injineri mecanici și electrici amploiați la apelul bocancilor pe post de scârța-scârța pe hârtie și erijați în formatori de opinie locali.)
*** doar astfel putând fi denumită gaura aceea de pe holul jegos al etajului, decupată ca din explozia unei cumulative de AG-7, de care atârna într-o balama o jumătate de ușă de PFL exfoliat, cealaltă jumătate fiind rezemată de peretele decorticat de tencuială, asociere spațială menită să asigure continuitatea grafică a mesajelor scrijelite cu cheia de contact, începând de pe perete și isprăvind pe ușă, mesaje nevinovate de tipul: „Dan+ Dana= Love (sau o mare dandana)”, „Profesioniști, pupăm kururi, discounturi semnificative. tf. 0230 522xxx” sau (why not?) „D&Co are P*ța mică” :>
**** vreme la care, S-AR PUTEA să apară și slugoiul la locul muncii lucrative!
***** fiind arhicunoscut în toată cetatea și de notorietate în toată Bocovina că D&Co nu prea câștigă parale, fiind mai mult întreținut de către m u i e r i-sa, el fiind plătit la numărul de cuvinte – 10 bani cuvântul. Ori, cum el știe numai vreo cinci verbe pe care le injectează într-un comunicat oficial, e clar la luminița zilei (ofcorse!) că el câștigă 50 de bani la fiștecare articol. Ce Draaqu să faci cu 50 de bani în scumpetea aia de oraș? Până și ca să te chiși la public îți trebuie dublul câștigului zilnic al lui D&Co!
Noroc cu doamna Co, care e femeie harnică, muncește ca o furnică, ține serviciu și face parale cu nemiluita, ține casa, ține copchiii, face piața, plătește întreținerea, corentul și salubritatea casei bașca îl mai ține și-n cârcă pe puturosul de barbac-su. Norocul lui D&Co ca reușit s-o păcălească pe Lady, c-altminteri era cu siguranță pe statele lui Gușă-Lungă, beneficiar al Legii 416.
----------------
ADDENDA:
Uăi slugoiule!
Uăi Moș Piuliță „formatorul de opinie”!
Uăi porcule!
Unde mama draaqului sunt sutele de mii de euro și zecile de milioane de Ron pe care ți le-o milostivit Schmetterling? Ce mama domnului zeu al lui zainea ai făcut cu ele? Le-ai pus ghinișor în ceva conturi helvetice ca să ai părăluțe albe pentru zilele negre ce or să înceapă cu siguranță?
Cum ții oamenii aceia, să-ți muncească ca iobagii pe moșie, în niște condiții ce amintesc de Tepco, Centrala de la Fukushima și tsunami.
Uăi derbedeule, tu te-ai scrântit de tot? Cine mama șeitanului crezi că vrea să se bage în văgăuna aia imundă denumită Sediul redacției ca să iasă mai apoi de acolo cu tifos, ciumă, tuberculoză, reumatism, păduchi și lăței? Du-te la mama draaqului de nătărău că ești inconștient! Acolo-i pericol epidemiologic public. Cine are treabă pe la voi trebuie să vină echipat în complet de protecție NBC.
Scoate repejor banii de la ciorap până nu te pricopsești peste cap cu inspecția muncii mixată cu inspecția sanitară.
Scoate naibii afară tot din încăperi, rade tot de pe pereți și construiește de la zero un sediu ca-n neckerman și fă-le la oamenii aceia condiții de muncă corespunzătoare.
Ce dracu, ești inconștient să omori găina cu ouăle de aur, că doar oamenii aceia (chiar și semianalfabeți sau analfabeți funcționali) îți câștigă ȘI ție cozonacul zilnic, ba mai mult, îți scriu și editorialele în zilele în care, la ora nămiezii, tu încă nu te-ai trezit ca să mergi la lucru.
Nu fi potlogar, scoate marafeții de la saltea și fă treabă de gospodar. Vrei să te asemeni lui Șeicaru atunci fă ca el: ăla când pocnea o dată din condei apărea ditamai etajul.
La tine, în afara mucegaiului și noroiului dintr-un sediu ce aduce izbitor cu Reichstagul vizitat de Jukov în mai ’945, ce altceva a apărut?
Conturile helvetice?
Apoi fii omuleț responsabil și instalează naibii niște sisteme de pază, protecție, supraveghere sau control acces, astfel cum îți sunt obligațiile LEGALE de asigurare a securității unui obiectiv privat.
În cuibușorul vostru de nebunii pot să pătrundă lesne, fără să-i întrebe nimeni de sănătate, toți nebunii care vor să semnaleze invazii extraterestre sau să vă cadorisească cu vreo 2 livre de semtex.
Eu dacă, în loc să-ți las bilețele de papagal, mă apucam să mă piș pe pereți, cum era? Era bine? Nu cred!
Așa că pune osul la treabă (uhhh! ce nașpa sună pt. tine), instalează niște sisteme de supraveghere și control acces OMOLOGATE și fă un post de pândar pentru vreun studențel de la USV că vrea și gurița lui să mănânce o pâniță intermediară, viața e grea, taxele la facultă mari iar șpăgile la burtoșii universitari și mai mari
------------------
p.s. am de dat de pomană un ceas electronic cu deșteptător. (dotări full option – mașină de spălat automatică, tirbușon, grenadă de mână, scobitoare în nas și copiator – ca să ai și tu unul în redacție.)
Ți-l fac cadou, poate reușești să te trezești de dimineață și să mergi la lucru înaintea angajaților.
Să știi că, în afara autorității formale pe care ți-o conferă funcția în care nu știu cine draaqu te-a numit (că tare mare greșeală a mai făcut încurcându-se cu un puturos sadea ca tine), ei bine cea mai bună metodă de a-ți construi autoritatea este cea informală. Unul din elementele pedagogice de bază ale obținerii acestei autorități este PUTEREA EXEMPLULUI PERSONAL.
Când spui celor pe care-i conduci – „Priviți la mine, vă arăt cum se face!” iar tu constitui MODEL de comportament profesional, abia atunci vei putea ști, cu certitudine, că EȘTI UN LIDER:
Până atunci rămâi ceea ce ai fost întotdeauna: un slugoi cu vocație.
Mai mult chiar, un slugoi cu apucături de puturos patentat.
