Spui că „nu mai vezi nici o posibilitate de realizare în
țara asta” iar asociat și derivând acestei idei o sumedenie de neplăceri,
neconfortabil resimțite în felurite aspecte.
Păi, în principal ideea ar fi următoarea: încetează să
mai crezi în lucruri utopice și să aștepți împlinirea unor evenimente
morganatice.
Chiar mai mult spus, încetează să mai fii atât de acut TU
ÎNSĂȚI.
Căci așa-zisa ta neliniște își are originea chiar în
tine, în felul tău de a raționa, în sistemul tău de valori, educațional și
profesional format.
În virtutea acestei inerții comportamentale, te aștepți
să vezi, să simți, tot felul de confirmări din partea societății dar care
confirmări NU MAI EXISTĂ DE FOARTE MULT TIMP.
Nu vreau să spun că tu sau noi, generația celor cu anii
jubileu deja am ajuns „obsoleți” dar, este mai mult decât evident că
actualmente NIMIC DIN SOCIETATE NU NE MAI REPREZINTĂ.
Ia fă-ți un obicei din a repeta seara, ’nainte de culcare, acest postulat:
„nimic din societate nu mă mai reprezintă” și o să vezi că începi să te simți
mai liberă.
Cum s-a ajuns la această situație de auto-ostracizare?
E mult de spus și de grăit. Începe cu regresul constant
al sistemului de învățământ, trece prin mercantilismul din ce în ce mai
accentuat al megieșilor noștri (mercantilism ce invadează inclusiv teritoriul
menit emoționalului) și se sfârșește cu cele mai hazardate năzbâtii ale
globalismului corporatist: LGBT, identitate de gen, migranți, psiho-pandemie
etc.
Toate acestea cumulate nu au alt efect decât acela de a
te exclude din societate, tocmai din cauza structurii tale educative și
comportamentale.
Booon!
Acum, după ce te-am obișnuit cu ideea situării în afara
timpului și spațiului social contemporan, hai să vedem ce așteptări ai și mai
ales de la cine:
Leidi, nu mai aștepta nimic căci NU AI CU CINE!
Nu aștepta revoluții, căci n-ai cu cine. Melcii nu fac
revoluții ci singura lor urmă transformatoare asupra lumii este dâra de mucus
fetid lăsată în urmă.
Nu aștepta să te invadeze rușii căci, crede-mă că le e și
lor jenă să invadeze asemenea rușine de țară.
(Au și rușii standardul lor calitativ, nici chiar așa!)
Uită-te împrejurul tău să vezi IMPOSTURĂ ÎN FORMĂ
SUPERLATIV-GENERALIZATĂ!
Tot ce a fost valoros, tot ce a reprezentat competență,
ori au murit, ori au emigrat, ori s-au ușchit în turnulețe de fildeș.
Împrejur ai numai pitecantropi, dar niște primate extrem
de pragmatice, care, fără să aibă altceva decât „școala veații”, au priceput cu
mult timp înaintea ta că scopul lor în viață este să respire, să mănânce, să se
cace, să doarmă și să sforăie.
„Din viață rămâi cu ce-ai băgat în gură și ai tras pe
pulă” – este una din tezele pseudo-existențiale atât de des invocate de
ciurdele celor cu „școala veații”.
După cum ar veni, societatea actuală este compusă, cu
halucinantă majoritate, de niște entități vegetative al căror aport și elan
progresist sunt aidoma salivei câinelui
lui Pavlov.
Așadar, iacătă unde este geneza conflictului tău
interior: aștepți lucruri mărețe sau speri la standarde etice din locuri în
care DE FOARTE MULT TIMP nu se mai produc nici evenimente mărețe, dar nici atitudini
etice.
Ai priceput de ce te simți nașpa?
Pentru că tu ai un anumit standard intelectual, educativ,
profesional iar acest sistem de valori NU ȚI-L MAI REGĂSEȘTI ÎN SOCIETATE.
Și încă să zici „Mulțam, Domnul Zeu!” că ai parte de
hatârul de a te învârti (încă) prin cercuri de oameni cu oarece instrucțiune și
în care încă mai sălășluiește o urmă de bun-simț sau de erudiție.
Stai tu să vezi ce frumos este de trăit aici la capătul
lumii, unde localitățile parcă-s rezervații zoo!
Cred că faci depresie în nici 2-3 săptămâni văzând cât de
diversificată este Grădina Domnului și cât de multe găuri au penetrat evadații
în zidul Grădinii.
Așteptările tale, indiferent de nivelul la care se
situează (afectiv-emoțional sau
profesional, economic, social, politic, sanitar, educativ etc.) , nu-și mai primesc
un feed-back de confirmare, ceea ce te face să te simți aiurea.
Ș-atunci revenim la teza fundamentală: încetează să mai
ai așteptări iluzorii.
Nu spun să te RESEMNEZI ci spun să RENUNȚI. Iar cele 2
sintagme le-a definit Cioran în „Schimbarea la Față a României” (carte care,
făcând abstracție de tonurile specifice perioadei la care a fost scrisă, ar cam
fi timpul s-o citești pe îndelete și s-o rumegi bine de tot):
„Pe când renunțarea este un act de autonomie a
spiritului, fiind un refuz activ al lumii, resemnarea este o inerție a
sufletului, abandonat unui prizonierat cosmic din lipsă de tensiune lăuntrică.
Renunțarea are întotdeauna o valoare religioasă, resemnarea numai una
psihologică. Renunțăm la ceva, ne resemnăm în fața a ceva. Orice resemnare este
un jug domol, o ofensă adusă elanului prometeic al spiritului.”
Renunță să mai crezi că lumea este aidoma etalonului modelat
în conștiința ta.
Nu tu ești obsoletă ci modelul tău mintal este obsolet.
LUMEA S-A SCHIMBAT, LEIDI T.!
Nu mai jindui la căcaturi utopice gen patriotism,
profesionalism, competență, meritocrație, bună-cuviință, bună-credință și nu
mai crede în Zâna Măseluță și Moș Gerilă.
Dacă nu știai, îți repet: LUMEA S-A SCHIMBAT ȘI A AJUNS O
URIAȘĂ GRĂDINĂ ZOOLOGICĂ.
Booon!
Aș mai putea detalia astfel încă vreo câteva mii de
pagini și toate ar conduce către aceeași concluzie: nimic nu mai e și nici n-o
să mai fie așa cum a fost, așa cum știam
noi că AR TREBUI SĂ FIE.
În rezumat:
Nimic din societate nu te mai reprezintă și se impune să
renunți la deziderate morganatice.
Cu ce înlocuiești acest gol?
Păiiii… cu un pragmatism eficient, dar un pragmatism dublat
de bun-simț, ca să-ți onorezi stofa de Leidi old school!
Da, Doamnă T., în momentul de față, când, cu
neliniște, tocmai ești pe cale de a păși
pe ușa Turnulețului Ivoriu, se poate spune despre tine că ești O LADY OLD
SCHOOL.
(Zdrang! – se auzi ușa metalică a turnului închizându-se
și ferecându-se cu sunet strident ca de ghilotină).
Ai priceput acum ce ai de făcut?
Ai de remobilat întreaga ta viață, după aceste noi
tendințe ale ornamentalului social concret:
Scoți din casa vieții tale și azvârli toate mobilele alea
greoaie, de care te împiedici mereu. Adicătelea îi introbagi în pizdele mumei
lor pe toți ipocriții și pe toți impostorii ale căror pretenții chițăite îți
vampirizează și așa secătuitele tale resurse energetice.
Azvârli afară pe foc toate covoarele alea scumpe, de
le-ai împletit tu prin fel de fel de instituții de învățământ. Nu-și mai au
nici un rost căci, indiferent cine-ți va vizita casa, există o probabilitate
uriașă ca să-ți intre în casa vieții încălțat cu ciubote iar acestea să fie
mânjite de balegă de pork.
După ce AI RENUNȚAT la toate lucrurile ce te copleșesc
melancolic, te apuci de redecorat: pe pereți pui niște crochiuri, niște schițe
în cărbune, reprezentându-i pe toți cei care, la un moment dat, au însemnat sau
înseamnă ceva pentru tine.
Iar în centrul sufrageriei, întinzi o rogojină dintr-aia
din Prazilia ta natală, pe care te așezi tu și cu fiică-ta. Tu-ți împli cu
cafea o Cană a Galileii, te abții să aprinzi țigara în prezența copchilului și
apoi, cu împlinită și asumată detașare, te vei apuca să-i explici URMAȘEI cam
care sunt auspiciile generale ale cotidianului social în care urmează să
trăiască.
Ai priceput acum ce ai de făcut?
Renunță! UITĂ tot ce ai citit sau învățat, căci sunt
teorii căzute în desuetudine.
Conștientizează evidența ostracizării „de jure” și
protejează-te „ de facto” trăgând ivărul la ușa metalică de la intrarea în
turn.
RENUNȚĂ SĂ ÎL MAI AȘTEPȚI PE GODOT!
Să vezi apoi ce
bine te vei simți.
Post-scriptum: uitasem să menționez că, din când în când
și cu caracter absolut întâmplător, s-ar putea să fii nevoită să te preumbli
prin Grădina Zoologică întru deplasarea în diferite locuri necesare.
Nu te uita în jos, la stratul gros de balegă și rahat ce
întinează pământul. Uită-te în sus căci s-ar putea să vezi vreun cireș înflorit
sau o rază de soare.
Au plecat în 2016 la târg cu o păreche de mândri boi (alegeri câștigate, majoritate în Camere, Guvern, CCR, … Luna de pe cer…) și au ajuns napoi în 2020 cu o pungă goală (amărășteni din opoziție, rupți în turul nădragilor).
PNL - cea mai remarcabilă realizare a Partidului Nazional Liberal este că a putut găsi niște PROȘTI mai mari decât PROȘTII ce i-a scornit pesedeul.
În atare circumstanțe, până și paradigma postdecembristă a alegerii răului cel mai mic s-a diluat și a devenit o înduioșătoare, melancolică și utopică ”Fata Morgana”.
Azi, în anul de grație douăzeci-douăzeci, dilema electorală stă sub spectrul INACCEPTABILULUI:
să aleg hoții, proștii și impostorii autohtoni sau să aleg hoții, proștii și impostorii alogeni?
------------
* LE
Ce mândră pereche de boi aveau în 2016! Aveau tot ce puteau visa și mai mult decât atât: alegeri câștigate „en fanfare”, susținerea populației, majoritate în ambele Camere, Guvernul, ministerele, instituțiile prefectului, descentralizatele, CCR-ul, … ce mai! Le mai lipsea Luna de pe Cer pe care s-o vopsească în roșu și să deseneze pe ea o tufă de trandafiri.
Încet încet inițiativa ofensivei a trecut în tabăra „celorlalți” care, PAS CU PAS (!) au produs restaurația establishmentului ocult.
Oooooo!
Ce satisfacție este astăzi să-i vezi pe Prostovanii din PSD cum se smiorcăie prin târguri, piețe și oboare, pe poduri, sub poduri și în tuneluri rutiere, cerșind votul de încredere al cetățenilor păcăliți, precum că ei MAI VOR O DATĂ SĂ MEARGĂ LA TÂRG CU O MÂNDRĂ PERECHE DE BOI.
Iar toate aceste evoluții regresive s-au produs numai și numai dintr-o singură cauză: pentru că pesediștii sunt PROȘTI.
Sunt atât de prostovani încât nu și-au dat seama că în structurile cazone… alinierea se face cu PAȘI MĂRUNȚI ȘI REPEZI (conform vechilor regulamente militare).
Nici nu și-au dat seama prostovanii trandafirii nici de rapiditatea pașilor de re-aliniere a deep-state.
Dar nici n-au realizat semantica abstrusă a titlului unei celebre cărți: ”PAS CU PAS”
Asta e!
Decât c-un prostovan la pagubă, mai bine c-un ticălos nazist la hlizeală și batjocură ironică.