Spui că „nu mai vezi nici o posibilitate de realizare în țara asta” iar asociat și derivând acestei idei o sumedenie de neplăceri, neconfortabil resimțite în felurite aspecte.
Păi, în principal ideea ar fi următoarea: încetează să mai crezi în lucruri utopice și să aștepți împlinirea unor evenimente morganatice.
Chiar mai mult spus, încetează să mai fii atât de acut TU ÎNSĂȚI.
Căci așa-zisa ta neliniște își are originea chiar în tine, în felul tău de a raționa, în sistemul tău de valori, educațional și profesional format.
În virtutea acestei inerții comportamentale, te aștepți să vezi, să simți, tot felul de confirmări din partea societății dar care confirmări NU MAI EXISTĂ DE FOARTE MULT TIMP.
Nu vreau să spun că tu sau noi, generația celor cu anii jubileu deja am ajuns „obsoleți” dar, este mai mult decât evident că actualmente NIMIC DIN SOCIETATE NU NE MAI REPREZINTĂ.
Ia fă-ți un obicei din a repeta seara, ’nainte de culcare, acest postulat: „nimic din societate nu mă mai reprezintă” și o să vezi că începi să te simți mai liberă.
Cum s-a ajuns la această situație de auto-ostracizare?
E mult de spus și de grăit. Începe cu regresul constant al sistemului de învățământ, trece prin mercantilismul din ce în ce mai accentuat al megieșilor noștri (mercantilism ce invadează inclusiv teritoriul menit emoționalului) și se sfârșește cu cele mai hazardate năzbâtii ale globalismului corporatist: LGBT, identitate de gen, migranți, psiho-pandemie etc.
Toate acestea cumulate nu au alt efect decât acela de a te exclude din societate, tocmai din cauza structurii tale educative și comportamentale.
Booon!
Acum, după ce te-am obișnuit cu ideea situării în afara timpului și spațiului social contemporan, hai să vedem ce așteptări ai și mai ales de la cine:
Leidi, nu mai aștepta nimic căci NU AI CU CINE!
Nu aștepta revoluții, căci n-ai cu cine. Melcii nu fac revoluții ci singura lor urmă transformatoare asupra lumii este dâra de mucus fetid lăsată în urmă.
Nu aștepta să te invadeze rușii căci, crede-mă că le e și lor jenă să invadeze asemenea rușine de țară.
(Au și rușii standardul lor calitativ, nici chiar așa!)
Uită-te împrejurul tău să vezi IMPOSTURĂ ÎN FORMĂ SUPERLATIV-GENERALIZATĂ!
Tot ce a fost valoros, tot ce a reprezentat competență, ori au murit, ori au emigrat, ori s-au ușchit în turnulețe de fildeș.
Împrejur ai numai pitecantropi, dar niște primate extrem de pragmatice, care, fără să aibă altceva decât „școala veații”, au priceput cu mult timp înaintea ta că scopul lor în viață este să respire, să mănânce, să se cace, să doarmă și să sforăie.
„Din viață rămâi cu ce-ai băgat în gură și ai tras pe pulă” – este una din tezele pseudo-existențiale atât de des invocate de ciurdele celor cu „școala veații”.
După cum ar veni, societatea actuală este compusă, cu halucinantă majoritate, de niște entități vegetative al căror aport și elan progresist sunt aidoma salivei câinelui lui Pavlov.
Așadar, iacătă unde este geneza conflictului tău interior: aștepți lucruri mărețe sau speri la standarde etice din locuri în care DE FOARTE MULT TIMP nu se mai produc nici evenimente mărețe, dar nici atitudini etice.
Ai priceput de ce te simți nașpa?
Pentru că tu ai un anumit standard intelectual, educativ, profesional iar acest sistem de valori NU ȚI-L MAI REGĂSEȘTI ÎN SOCIETATE.
Și încă să zici „Mulțam, Domnul Zeu!” că ai parte de hatârul de a te învârti (încă) prin cercuri de oameni cu oarece instrucțiune și în care încă mai sălășluiește o urmă de bun-simț sau de erudiție.
Stai tu să vezi ce frumos este de trăit aici la capătul lumii, unde localitățile parcă-s rezervații zoo!
Cred că faci depresie în nici 2-3 săptămâni văzând cât de diversificată este Grădina Domnului și cât de multe găuri au penetrat evadații în zidul Grădinii.
Așteptările tale, indiferent de nivelul la care se situează (afectiv-emoțional sau profesional, economic, social, politic, sanitar, educativ etc.) , nu-și mai primesc un feed-back de confirmare, ceea ce te face să te simți aiurea.
Ș-atunci revenim la teza fundamentală: încetează să mai ai așteptări iluzorii.
Nu spun să te RESEMNEZI ci spun să RENUNȚI. Iar cele 2 sintagme le-a definit Cioran în „Schimbarea la Față a României” (carte care, făcând abstracție de tonurile specifice perioadei la care a fost scrisă, ar cam fi timpul s-o citești pe îndelete și s-o rumegi bine de tot):
„Pe când renunțarea este un act de autonomie a spiritului, fiind un refuz activ al lumii, resemnarea este o inerție a sufletului, abandonat unui prizonierat cosmic din lipsă de tensiune lăuntrică. Renunțarea are întotdeauna o valoare religioasă, resemnarea numai una psihologică. Renunțăm la ceva, ne resemnăm în fața a ceva. Orice resemnare este un jug domol, o ofensă adusă elanului prometeic al spiritului.”
Renunță să mai crezi că lumea este aidoma etalonului modelat în conștiința ta.
Nu tu ești obsoletă ci modelul tău mintal este obsolet.
LUMEA S-A SCHIMBAT, LEIDI T.!
Nu mai jindui la căcaturi utopice gen patriotism, profesionalism, competență, meritocrație, bună-cuviință, bună-credință și nu mai crede în Zâna Măseluță și Moș Gerilă.
Dacă nu știai, îți repet: LUMEA S-A SCHIMBAT ȘI A AJUNS O URIAȘĂ GRĂDINĂ ZOOLOGICĂ.
Booon!
Aș mai putea detalia astfel încă vreo câteva mii de pagini și toate ar conduce către aceeași concluzie: nimic nu mai e și nici n-o să mai fie așa cum a fost, așa cum știam noi că AR TREBUI SĂ FIE.
În rezumat:
Nimic din societate nu te mai reprezintă și se impune să renunți la deziderate morganatice.
Cu ce înlocuiești acest gol?
Păiiii… cu un pragmatism eficient, dar un pragmatism dublat de bun-simț, ca să-ți onorezi stofa de Leidi old school!
Da, Doamnă T., în momentul de față, când, cu neliniște, tocmai ești pe cale de a păși pe ușa Turnulețului Ivoriu, se poate spune despre tine că ești O LADY OLD SCHOOL.
(Zdrang! – se auzi ușa metalică a turnului închizându-se și ferecându-se cu sunet strident ca de ghilotină).
Ai priceput acum ce ai de făcut?
Ai de remobilat întreaga ta viață, după aceste noi tendințe ale ornamentalului social concret:
Scoți din casa vieții tale și azvârli toate mobilele alea greoaie, de care te împiedici mereu. Adicătelea îi introbagi în pizdele mumei lor pe toți ipocriții și pe toți impostorii ale căror pretenții chițăite îți vampirizează și așa secătuitele tale resurse energetice.
Azvârli afară pe foc toate covoarele alea scumpe, de le-ai împletit tu prin fel de fel de instituții de învățământ. Nu-și mai au nici un rost căci, indiferent cine-ți va vizita casa, există o probabilitate uriașă ca să-ți intre în casa vieții încălțat cu ciubote iar acestea să fie mânjite de balegă de pork.
După ce AI RENUNȚAT la toate lucrurile ce te copleșesc melancolic, te apuci de redecorat: pe pereți pui niște crochiuri, niște schițe în cărbune, reprezentându-i pe toți cei care, la un moment dat, au însemnat sau înseamnă ceva pentru tine.
Iar în centrul sufrageriei, întinzi o rogojină dintr-aia din Prazilia ta natală, pe care te așezi tu și cu fiică-ta. Tu-ți împli cu cafea o Cană a Galileii, te abții să aprinzi țigara în prezența copchilului și apoi, cu împlinită și asumată detașare, te vei apuca să-i explici URMAȘEI cam care sunt auspiciile generale ale cotidianului social în care urmează să trăiască.
Ai priceput acum ce ai de făcut?
Renunță! UITĂ tot ce ai citit sau învățat, căci sunt teorii căzute în desuetudine.
Conștientizează evidența ostracizării „de jure” și protejează-te „ de facto” trăgând ivărul la ușa metalică de la intrarea în turn.
RENUNȚĂ SĂ ÎL MAI AȘTEPȚI PE GODOT!
Să vezi apoi ce bine te vei simți.
Post-scriptum: uitasem să menționez că, din când în când și cu caracter absolut întâmplător, s-ar putea să fii nevoită să te preumbli prin Grădina Zoologică întru deplasarea în diferite locuri necesare.
Nu te uita în jos, la stratul gros de balegă și rahat ce întinează pământul. Uită-te în sus căci s-ar putea să vezi vreun cireș înflorit sau o rază de soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu