Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

marți, 16 februarie 2016

lajumătate.ro


Fincă e mai mult decât evident că în țara asta noaptea minții a pogorit tiptil și nu se mai vrea dusă înspre crepuscul de lucidă rațiune.
Apropos de cardul lor de sănătate, pe care n-o fost inspirați să-l imprime pe o buca de hârtie Zewa-Deluxe, ca să-l poată utiliza oaminii în mod unic și igienic, în situație de stringentă necesitate fiziologică.
Am primit și Io*, mai amu ceva ani, un plic mare și frumos de la Orânduirea de Partid și de Stat.
Am crezut prima oară c-am câștigat vreun award, așa că-ncepusem să-mi freck mânurile de bucurie.
Când colo, Ștoiu!
O fițuică imprimată, în care-mi spunea despre cincinalele de împliniri mărețe pe care le trăim, un questionar imbecil al cărui scop abstrus era ca să-mi manifest opțiunea de a deveni donator de piese de schimb atunci când (printr-un ghinion tâmpit sau un ghinion provocat), o să devin o mortăciune vegetativă.
Mamnervat! Ofcourse!
Așa că am scris pe hârtia ceea că sunt de acord să le donez dintre organe numai PULA, celelalte organe fiindu-mi indispensabile la eschatologica Giudecată pe Dinapoi.
Apoi am luat hârtia și cu cardul și le-am azvârlit în pod, să steie acolo și să-l folosească șoaricii la făcut liniuțe de cocaină pe sticla Low-E a luminatorului.
Aclo stă ș-amu, fincă nici nu l-am activat, fincă nu-s asigurat, așa că m-am gândit la ce boalii să-i trebuiască quellului tichie de mărgărite și la neasigurat card de sănătate activat.
Nu-i deajuns de sufocat systemul informatic cu accesările celor asigurați? Mă mai duc și eu anapoda, ca să încurc lumea.
Din aista motiv, și din frica, panica, teama, angoasa de a fi pus la vreo plată știind că buzunarele mi-s goale, nici când am avut nevoie de vreo urgență n-am scoborât cardul din pod. Așa că șpanul acela de la piatra rotopercutorului, ce mi-o sărit în ochiul stâng, amu ceva ani, ș-acum îl am în ochi, da stă bine că nu mă încurcă fiindcă s-o fixat în partea de jos a irisului și stă aclo ghinișor, fără să fackă obrăznicii.
Nici când mi-am tăiat în coasă a doua încheietură a deștului index de la MÂNA MOTRICĂ nu m-am îngesuit să scobor cardul, că m-am gândit că la Urgențe trebe să fie tare aglomerat de bețâvani culeși de prin șanțuri, aurolaci culeși de prin canale sau interlopi care-și fac freza reciproc utilizând lanțul de la Husqvarnă.
Am stat acasă ghinișor și cumincior, până s-o închis rana. Nu mai contează amu că s-o prins anapoda și s-o osificat încheietura, astfel încât amu am un măreț și falnic deget index acuzator (arătător).
Tot așa mi-am menținut hotărârea de a nu utiliza cardul de sănătate nici când m-am căpătuit c-o spurcalnică de conjunctivită, de nu mai puteam ține ochii deschiși nici la lumina din toiul nopții. ( bine că n-o fost draaqului, vrun sculament sau ceva lăței! devil emoticon )
Las că m-o învățat un pretin farmacist cum se face questia aia cu o seringă genuine, un flacon de saramură sanitară, o oxaciclină, o gentamicină și înc-o porcărie antibiotică pe care nici nu mai țân minte cum o cheamă.
Nu m-am dus să-i arăt la doftor cardul nici când am făcut o Zonă Zoster de la draci și nervi, nici când m-am intoxicat de la nu-ș ce împuțiciuni de alimente, dară nici când m-o pălit o gripă la fel de cumplită ca aviara, de nu știam unde-i susul și unde-i josul și vreo stămână n-am fost în stare să mă scobor din futelniță ca să mă duc să mă foarte pish (că de făcut un ceai nici nu putea fi vorbă de așa muncă sisifică)
Așa că dacă tot stă cardul meu de sănătate neutilizat, azvârlit lângă permisul de conducere neutilizat, lângă diplomele de studii neutilizate, poci să fiu și Io* oleacă mucalit și să închei reiterând teza inițială a acestui comentariu șugubăț:
Băh, ăștia cu cardul de sănătate, dacă tot nu v-am cerut nimică și tot nu v-am apelat vreodată, să știți că după ce-oi deveni vreo mortăciune asistată de aparate, nu sunt de acord să vă dau decât un singur organ: 

LUAȚI PULA!

-----
p.s. vre' careva un card se sănătate mocăială? îl dau la jumătate de preț.
Mie nu-mi folosește la nimică.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu