Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

joi, 11 februarie 2016

Scurt tratat de ipocrizie și mârșăvie pre-electorală.



Partidul-balama cu dublă deschidere și candidatura tip „iepure de atletism” (aka disidența prefabricată în laboratoarele fesenismului de caviar).

Ca să nu fie nevoie de grăire multă, această reflecție este bazată pe observația îndelungată a apucăturilor sucite și a diversiunilor manevriere la care de dedau tovarășii feseniști din facțiunea social-democrată a emanației postdecembriste.
Însă, stereotipul procedural nu constituie exclusivitate a PSD, ci este aplicabil și aplicat la scara TUTUROR țarcurilor și oboarelor politice postdecembriste, de-și arogă ele denumirea și se autodenumesc cu emfază ca fiind „partide politice”.


I. Partidul-balama, sau partidele-balama, sunt arhicunoscute din exercițiul electoral al ultimilor 15-20 de ani.
Fiecare dintre cele 2 mari facțiuni neosocialiste ale tovarășilor emanați din țâmburușul băștii proletare a Tătucului Ivan Ilici Kaghebescu * este conștientă că nu întrunește și nu va întruni câtu-i sula lui Metusaleh o cotă de reprezentativitate mai mare de 50% din totalul electorilor.
Astfel încât, pentru a-și putea pune în operă eternele sforării întru ținerea acestei sărmane țări în ștolurile potcoavelor neo-socialiste, fiecare din aceste cârdășii politico- oligarhico- infracționale este nevoită să se doteze cu 2 sau 3 partide-balama. Partide a căror balama să aibă capacitatea de a se deschide pe ambele laturi ale spectrului politic, funcție de necesitățile conjuncturale ale fiecărui moment anistoric.
Acțiunea acestor partide-balama cu dublă deschidere poate fi cel mai elocvent exemplificată prin cele 2 balamale ale facțiunii feseniste: PC (anterior PUR) și UNPR.
Aproape că nu există cetățean cu un nivel mediu al informării să nu-i fie familiare nenumăratele deschideri oscilatorii ale acestor Partide-Balama: (PUR) ulterior PC ba era „soluția imorală” când interesele Ușii „Dreptate și Adevăr” o impuneau, ba erau Latriniștii Varaniști.
Singurul criteriu de etichetare al acestei balamale constă în deschiderea acesteia în sensul sau în contrasensul dorit de Ușa aflată la guvernare.
Ca să nu mai zicem de UNPR, probabil cel mai acționat și cel mai gresat partid-balama: Când Ușa guvernamentală era deschisă spre dreapta, iar balamaua UNPR priponită în stânga, evident că acest accesoriu mecanic constituia „mafia personală” a lui Năstase.
Când balamaua s-a rotit din încheieturi, icnind doctrinar cu grația scrâșnetului de tinichele ruginite, ei bine, partidiul-balama a fost „revalorizat” again, again, and over again, ori de câte ori „enteresu naționale” o cerea.
Aproape că a ajuns ca acest „enteresu naționale” să fie un fel de șmir, un fel de vaselină pentru atenuarea stridenței scârțâitului tinichelei de partid.
Această predilectă metodă de susținere a unei Înalte Porți Majoritare în 2 sau 3 balamale de partid este perpetuată la infinit, indiferent de numele pe care-l poartă noile balamale ce le substituie pe cele uzate: c-o fi PC, c-o fi UNPR, c-o fi ALDE, tot un drac. Condiția necesară și suficientă a perpetuării coteriilor celor 2 facțiuni feseniste majoritare constă în susținerea lor în partidele-balama cu dublă deschidere.
Ca să nu fie considerat tratament discriminatoriu, teza de mai sus este cvasi-aplicabilă și la facțiunea fedesenistă a postdecembrismului de caviar – recte ușa pedelistă vopsită în portocaliu și actualmente acoperită cu capitonaj de culoare galben- căcăniu de liberal reșapat.
Oare ce draacu sunt toate aceste fuckături care sunt SINGURELE CELE care au primit admiterea la Tribunalul București? PMP, M9+1 sau ce mamuța draaqului mai pregătesc derbedeii aiștea prin mimetiarea PRM în Blocul Unității Naționale sau Inițiativa România, odioasă manevră de zăpăcire de căpățână prefabricată în aceleași laboratoare ale Intelligences?

Rolul preponderent al partidelor balama? Unul de un grobianism înfiorător: acela de a decupa ceva procente infime, ceva votulețe din bazinul electoral al competitorilor rivali, astfel încât să fie asigurat succesul partidului-ușă, nebeneficiar al unei cote de încredere situată la peste 50% din opțiunile electorilor. Adicătelea partidele balama își fundamentează existența deșucheată numai în necesitatea băgării bățului în roate, baterii cuielor în talpa și tăierea crăcii contracandidaților electorali.


II. Candidatura iepure de atletism sau „disidența prefabricată” este un al doilea arhetip tactic de inspirație sovietică.
Se declanșează undeva cam cu 9 luni – 1 an înainte de data alegerilor și are drept punct inițiatic porunca fermă: „Tovarăși, rupeți rândurile”
Tovarășii desemnați să rupă rândurile Partiei materne devin dintr-odată veritabili disidenți față de linia ideologică și doctrinară față de care multe cincinale au lins și au supt.
Din motive aidoma de artificiale, amplificate propagandistic, tovarășii undercoveri, având în buzunarul secret ordinul de serviciu de penetrare și sabotare a acțiunii partidelor contracandidate, sunt prezentați drept Fecioare Mării, care nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute a căcat necântărit halit cu cupa IFRON-ului, care sunt mai curați, mai uscați și care sunt dispuși să absoarbă de trei ori mai multă ideologie nouă.
Adicătelea acești soboli ( = cârtițe) prefabricați sunt numai buni de înregimentat în rândurile partidelor oponente Partidului-Mamă, ba chiar mai mult, să fie desemnați candidați în alegeri – competitori direcți ai candidaților Partidului-Mamă.
Și culmea, aproape nimeni din partidele penetrate și infiltrate nu se sesizează față de această veșnică reiterare a motivului dramatic al „Calului Troian” și pun boticul la prosteala făcăturii cu un aplomb demn de cele mai ironice scrieri al lui Franz Kafka.
Evident că NICIODATĂ un candidat-iepure, provenit dintr-un disident prefabricat, nici măcar nu-și pune problema de a avea drept țel câștigarea alegerilor. Nu! Candidatul-Iepure nu are alt rol decât cel îndătinat sabotorului ilegalist, cel menit diversionistului de profesie.
Inutil de precizat comportamentul acestor disidenți antefabricați, după momentul isprăvirii turului de alegeri: Atunci se aude clar și limpede sunetul mobilizator al unei trompete muscălești cocoțată în turla Kremlinului din Crasnaia Ploșciadi, trompetă kominternistă care sună adunarea tuturor disidenților prefabricați, aflați în misie undercover prin tot felul de coclauri pre-electorale.
Adunare care se execută cu o disciplină internaționalistă, toți tovarășii-soboli lepădându-și pe loc blana mimetică a misiunii undercover și revin la sânul Mult Iubitei Partii Mamă.
Sună cunoscut cumva aceste 2 scenarii?
Nefiind ancorate în timp sau un areal determinat, scenariile pot fi verificate de către oricine doar prin simpla lor extrapölare la aspectele faptice ale realității imediate și apropiate.
-----
* adicătelea facțiunea fesenistă de mimetizare social democrată și facțiunea fedesenistă, de mimetizare liberală.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu