Partidul-balama cu dublă deschidere și candidatura tip „iepure de
atletism” (aka disidența prefabricată în laboratoarele fesenismului de caviar).
Ca să nu fie nevoie de grăire multă, această reflecție este
bazată pe observația îndelungată a apucăturilor sucite și a diversiunilor manevriere
la care de dedau tovarășii feseniști din facțiunea social-democrată a emanației
postdecembriste.
Însă, stereotipul procedural nu constituie exclusivitate a
PSD, ci este aplicabil și aplicat la scara TUTUROR țarcurilor și oboarelor
politice postdecembriste, de-și arogă ele denumirea și se autodenumesc cu
emfază ca fiind „partide politice”.
I. Partidul-balama, sau partidele-balama, sunt arhicunoscute
din exercițiul electoral al ultimilor 15-20 de ani.
Fiecare dintre cele 2 mari facțiuni neosocialiste ale
tovarășilor emanați din țâmburușul băștii proletare a Tătucului Ivan Ilici
Kaghebescu * este conștientă că nu întrunește și nu va întruni câtu-i sula lui
Metusaleh o cotă de reprezentativitate mai mare de 50% din totalul electorilor.
Astfel încât, pentru a-și putea pune în operă eternele
sforării întru ținerea acestei sărmane țări în ștolurile potcoavelor
neo-socialiste, fiecare din aceste cârdășii politico- oligarhico- infracționale
este nevoită să se doteze cu 2 sau 3 partide-balama. Partide a căror balama să
aibă capacitatea de a se deschide pe ambele laturi ale spectrului politic,
funcție de necesitățile conjuncturale ale fiecărui moment anistoric.
Acțiunea acestor partide-balama cu dublă deschidere poate fi
cel mai elocvent exemplificată prin cele 2 balamale ale facțiunii feseniste: PC
(anterior PUR) și UNPR.
Aproape că nu există cetățean cu un nivel mediu al
informării să nu-i fie familiare nenumăratele deschideri oscilatorii ale
acestor Partide-Balama: (PUR) ulterior PC ba era „soluția imorală” când
interesele Ușii „Dreptate și Adevăr” o impuneau, ba erau Latriniștii Varaniști.
Singurul criteriu de etichetare al acestei balamale constă
în deschiderea acesteia în sensul sau în contrasensul dorit de Ușa aflată la
guvernare.
Ca să nu mai zicem de UNPR, probabil cel mai acționat și cel
mai gresat partid-balama: Când Ușa guvernamentală era deschisă spre dreapta,
iar balamaua UNPR priponită în stânga, evident că acest accesoriu mecanic
constituia „mafia personală” a lui Năstase.
Când balamaua s-a rotit din încheieturi, icnind doctrinar cu
grația scrâșnetului de tinichele ruginite, ei bine, partidiul-balama a fost
„revalorizat” again, again, and over again, ori de câte ori „enteresu
naționale” o cerea.
Aproape că a ajuns ca acest „enteresu naționale” să fie un
fel de șmir, un fel de vaselină pentru atenuarea stridenței scârțâitului
tinichelei de partid.
Această predilectă metodă de susținere a unei Înalte Porți
Majoritare în 2 sau 3 balamale de partid este perpetuată la infinit, indiferent
de numele pe care-l poartă noile balamale ce le substituie pe cele uzate: c-o
fi PC, c-o fi UNPR, c-o fi ALDE, tot un drac. Condiția necesară și suficientă a
perpetuării coteriilor celor 2 facțiuni feseniste majoritare constă în
susținerea lor în partidele-balama cu dublă deschidere.
Ca să nu fie considerat tratament discriminatoriu, teza de
mai sus este cvasi-aplicabilă și la facțiunea fedesenistă a postdecembrismului
de caviar – recte ușa pedelistă vopsită în portocaliu și actualmente acoperită
cu capitonaj de culoare galben- căcăniu de liberal reșapat.
Oare ce draacu sunt toate aceste fuckături care sunt
SINGURELE CELE care au primit admiterea la Tribunalul București? PMP, M9+1 sau
ce mamuța draaqului mai pregătesc derbedeii aiștea prin mimetiarea PRM în
Blocul Unității Naționale sau Inițiativa România, odioasă manevră de zăpăcire
de căpățână prefabricată în aceleași laboratoare ale Intelligences?
Rolul preponderent al partidelor balama? Unul de un
grobianism înfiorător: acela de a decupa ceva procente infime, ceva votulețe
din bazinul electoral al competitorilor rivali, astfel încât să fie asigurat
succesul partidului-ușă, nebeneficiar al unei cote de încredere situată la
peste 50% din opțiunile electorilor. Adicătelea partidele balama își
fundamentează existența deșucheată numai în necesitatea băgării bățului în
roate, baterii cuielor în talpa și tăierea crăcii contracandidaților
electorali.
II. Candidatura iepure de atletism sau
„disidența prefabricată” este un al doilea arhetip tactic de inspirație
sovietică.
Se declanșează undeva cam cu 9 luni – 1 an înainte de data
alegerilor și are drept punct inițiatic porunca fermă: „Tovarăși, rupeți
rândurile”
Tovarășii desemnați să rupă rândurile Partiei materne devin
dintr-odată veritabili disidenți față de linia ideologică și doctrinară față de
care multe cincinale au lins și au supt.
Din motive aidoma de artificiale, amplificate propagandistic,
tovarășii undercoveri, având în buzunarul secret ordinul de serviciu de
penetrare și sabotare a acțiunii partidelor contracandidate, sunt prezentați
drept Fecioare Mării, care nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute a
căcat necântărit halit cu cupa IFRON-ului, care sunt mai curați, mai uscați și
care sunt dispuși să absoarbă de trei ori mai multă ideologie nouă.
Adicătelea acești soboli ( = cârtițe) prefabricați sunt numai
buni de înregimentat în rândurile partidelor oponente Partidului-Mamă, ba chiar
mai mult, să fie desemnați candidați în alegeri – competitori direcți ai
candidaților Partidului-Mamă.
Și culmea, aproape nimeni din partidele penetrate și
infiltrate nu se sesizează față de această veșnică reiterare a motivului
dramatic al „Calului Troian” și pun boticul la prosteala făcăturii cu un aplomb
demn de cele mai ironice scrieri al lui Franz Kafka.
Evident că NICIODATĂ un candidat-iepure, provenit dintr-un
disident prefabricat, nici măcar nu-și pune problema de a avea drept țel
câștigarea alegerilor. Nu! Candidatul-Iepure nu are alt rol decât cel îndătinat
sabotorului ilegalist, cel menit diversionistului de profesie.
Inutil de precizat comportamentul acestor disidenți
antefabricați, după momentul isprăvirii turului de alegeri: Atunci se aude clar
și limpede sunetul mobilizator al unei trompete muscălești cocoțată în turla
Kremlinului din Crasnaia Ploșciadi, trompetă kominternistă care sună adunarea
tuturor disidenților prefabricați, aflați în misie undercover prin tot felul de
coclauri pre-electorale.
Adunare care se execută cu o disciplină internaționalistă,
toți tovarășii-soboli lepădându-și pe loc blana mimetică a misiunii undercover
și revin la sânul Mult Iubitei Partii Mamă.
Sună cunoscut cumva aceste 2 scenarii?
Nefiind ancorate în timp sau un areal determinat, scenariile
pot fi verificate de către oricine doar prin simpla lor extrapölare la
aspectele faptice ale realității imediate și apropiate.
-----
* adicătelea facțiunea fesenistă de mimetizare social
democrată și facțiunea fedesenistă, de mimetizare liberală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu