Scrisoarea celor 6 magnifici sau învățăturile lui Nea Goe Baas Arab (socialist) către nepoata sa Lenuța ot Mandinga

Dedicație specială pentru morena „frumoasă cu spume” & compania precocilor îmbătrâniților, constipați de-atâta seriozitate.

1 Azerbaidjan – Sabina Babayeva – When the music dies

Melodia Azerbaidjanului este senzațională în aceeași măsură în care soția președintelui azer a fost cea mai senzuală apariție la Summitul NATO de la București – 2008.

Coregrafia Azerbaidjanului este la fel de încântătoare ca soția președintelui azer la Summitul NATO de la Bucale. În sprijinul nivelului estetic al reprezentării țării gazdă stă înregistrarea video cu privirea tâmpă și obsedată a lui Nicușor Sarkozy care parcă era decupată din benzile de desene animate:

a) fie din desenele animate cu un cotoi răpciugos și răpănos care, ieșind dintr-un tomberon împuțit, întrezărește sufletul pereche într-o pissi silfidică amușinând a Channel 5 îndărătul fundiței roz. Iar drept consecință emoțională firească, masculul Alfa al turmei de motani bagabonți – generic denumit Nicholas - să se transforme într-un zombi amorezat, cu privire hipnotică sugerată de cerculețe concentric-expandabile, cu limba îmbălată de pofte nerușinate scoasă de trei coți, ca mai apoi să leviteze spre împlinirea destinului de potaie hipervirilă către aleasa inimii sale prin salturi succesive în vârful ghearelor onomatopeic asociate sunetelor „Toing! Toing! Toing!..”

b) fie din movie-cartooanele cu alt motan leșinat de foame care privește cu jind la un stol de păsări emancipate, nesupuse programului de austeritate bugetară european. În imaginația patologică a nenorocitului felin deja se anteproduc transformări delirante prin care apetisantele bunăciuni păsărești sunt răsturnate indecent pe spate cu bulănașele în sus.

Cum o fi văzut-o Nicholas pe Prima Doamnă azeră n-am cum să vă detaliez fiindcă nu sunt mag cetitor în gânduri și chiar dacă aș ști nu v-aș spune din decență ca să nu-mi reproșeze pseudopuritanii că scriu prostii pe garduri și wall-uri.

Revenind la melodia azerbaidjanului din contest se impune de la sine o formulă conclusivă : ”E BUNĂ!” ( deoarece soția președintelui azer… bla! bla! bla!)

Pe bune! Ce draaqu să mai spui după ce fătuța își face autocritica cu un entuziasm proletar: Muzica a murit. Bravo, măi cadâno! Cheamă muezinul să-i facă niscai cântări și să ai grijă s-o înmormântezi înainte de apusul soarelui …. și înainte de semnalul Start televot.

Și ce voce are, ca de pirat caraibean în plin dezmăț bahic:

„Cinșpe inși pe lada lui/

Yo-ho-ho!

Și o sticlă de rachiu/

Yo-ho-ho!”

P.s. nu mă pot abține: interpreta nu cumva e cumnata lui Aliyev?

Păcat de ea. Stay să vezi ce bucurie o să fie pe ea când o ajunge a patra soție în casa unui taliban fundamentalist! Sic tranzit gloria mundi!

2 – Regatul Unit al reginei noastre Lizuca – Engelbert Humperdinck – Love Will set You Free.

Shame to you!

Pe acesta cred că-l cheamă Neagu.

Ca să putem interoga retoric:

Moș Neagu! Vezi că s-o-nervat regina pe tine că ai lipsit de la serbarea ei de 60 de ani. Cică nici Sir nu te mai face dar nici Cavaler al Artelor nu mai pupi.

Tu în loc să fii prezent unde ți-e locul matusalemic, umbli bagabont prin țările calde și alergi după fătuțe nurlii. Rușine să-ți fie, libidinosule!

Cât de nesimțit poți să fii ca, la mumia fățăului ce-o etalezi, să mai aduci în discuție despre iubire, puritate, emoția primului sărut, fluturași în stomac și altele celea?

Moș Neagu! Lasă naibii dopajul cu citrat de sildenafil și treci pe un tratament alopat cu lopatin și gropatin. Ca să te eliberezi de obsesiile bolnăvicioase specifice vârstei a IV-a. Succesul garantat 110%.

P.s. Un poștaș de la Royal Mail, care firește că sună întotdeauna de 2 ori, ți-a adus și ție 2 telegrame:

- prima de la Queen Lisbeth în care te anunță că te face Cavaler Jedi și te surghiunește într-un castel din Cornwall bântuit de fantome, ca să-ți iasă ambiguitatea pe ochi și pe urechi;

- a doua e de pe feisbuc de la o doamnă în negru cu coasa în mână care cică te caută pe acasă să faceți un romantic dinner dar nu te-o găsit că tu umbli bagabont după Beautiful Teens.

Fugi repejor acasă, nerușinatule, că ești cam alb la față și costă mult transportul unui copârșeu din străinătate!

3. Jermania - Romann Lobb – Standing Still

Încă mai stai, frățior vitreg al lui Jamiroquai!

Alt rătăcit care-și caută identitatea artistică în cotloane mai luminate, taman ca prostul ceala de și-a pierdut verigheta sub pat dar o caută afară la becul stâlpului fiindcă-i mai multă lumină!

Un zăpăcit de nepoțel al vreunei foste DeutschFrau militantă activă în programul Lebensborn.

Belciugele din urechi sunt suveniruri de familie și-i amintesc dureros de copiii vecinilor ebrei cazați la hotelurile de cinci stele de la Dachau și Auschwitz-Birkenau.

Tocmai de aceea tema centrală a compoziției este fundamentată prin rememorarea sfidătoare a evenimentelor tenebroase: Sâc! Sâc! Eu încă mai sunt în picioare! Am scăpat, băi fraierilor!

Altceva n-ar mai fi de spus decât că ținuta scenică a fost asigurată prin aportul sincer interesat al lui Sile Cămătaru  recent capturat pe o autostradă din Jermania. În spatele gipanului lui Sile blocat de polizeii arieni se afla Tata Motor-ul în care  era îndesat Jamiroquai reloaded metempsihotic. Sile, ca bun orator ce este, a rostit cu această ocazie celebra maximă:

„Dau cămașa de pe mine/

Să m-ascund acas’ la tine!”

Dar cum nemțalăii aceștia au simțul șpăgii deosebit de atrofiat, n-au marșat la disperarea românașului pe care l-au legat cobză și l-au trimis return to prove the inocence.

Și uite așa se căpătui Jamiroquai der Zweite cu cămașă cadrilată numai bună de combătut artistic pe scena azeră.

Ca ultim amănunt demn de luat în considerare în aprecierea calității artistice a melodiei prezentate se impune de precizat că reprezentantul Maltei s-a milostivit creștinește de păcăliciul bavarez și i-a împrumutat acestuia aparatul său de ras, act caritabil prin care și acest jalnic trubadur a reușit să se ridice la înălțimea celorlalți competitori.

Rromanne, marsch nach Hause, du Schweinhund!

4.  Franța – Anggun – Echo (You and I)

Bă’ da-i de belea cu mondializarea asta!

Suedeza aia frumoasă cu spume e nordică numai în vârful unghiilor și a dinților. Norvegianul e viking sadea descendent din seminția lui Zoroastru iar bulgăroaica e nepoata lui Bogumil de pe malurile Gangelui.

La așa conglomerat pur etnic trebuia și o franțuzoaică Cio-Cio-San.

Bun și așa! cu cât mai multe făcături cu atât cresc șansele alor noștri.

Hai să vedem asiata ce știe!

UAAAAU!

Dă replay să mai vedem o dată!

UAAAAU!

Amu’ pricep de ce a primit ea viză Schengen și cetățenie franceză.

De venit în Franția cu siguranță c-a venit pe Mânecă. Adică într-un geamantan pitit sub osiile unui vagon ce a tranzitat de la Dover către Calais.

Norocul ei a fost că nu se aseamănă suratelor ei mignone și nu poarta blestemul picioarelor scurte și a poponețului cu gardă mică la sol.

Undeva pe plai mioritic se spune că asemenea exemplare nu sunt recomandate pentru ocuparea titulară a postului de învățătoare la țară deoarece riscă să fie mușcate de câini de fund. Ori știm că în Ciaina, încă de pe timpul lui Marco Polo, au rezolvat deosebit de eficient problema câinilor comunitari prin așezarea acestora în fruntea listei de bucate.

În Franța însă se schimbă modificarea standardelor antropologice. Astfel toți transfugii extrem-oriental au fost nevoiți să treacă în primă fază prin proba de încercare a unui ciobănesc german (făcut  cadou de Frau Anhela noului prezident Hollandez).

Testul avea caracter eliminatoriu și a constat prin defilarea imigranților prin fața dogului, fără botniță și în poziție șezând. Care a fost clănțănit de poponeț a fost îmbarcat în recentele Airbus A 330 și expediat să studieze utopia politică – „Un stat - două sisteme.” Cine a reușit să treacă testul , adică numai o fată cu numele de Anggun, a fost cazată într-un centru de transfugi, învățată „La Marseillaise” și „Ça Ira”  apoi trimisă să reprezinte Franța la concursul Baku-gan.

Melodia în sine nu are absolut nimic spectaculos decât un crescendo panicard asemănător suspansului intervenției pirotehniștilor londonezi asupra unui colet suspect descoperit în metrou.

 Cine vrea să riște să asculte până la capăt, nu are decât. Dar o face pe proprie răspundere. Mie mi-e frică să nu explodeze ceva așa că mă duc să cumpăr țigări de contrabandă.

Revin peste 3 minute.

P.s. să-i stingă careva plasma lui Sarkozy. Preventiv, nu de alta dar să nu facă băiatul vreun accident vascular, mai ales deprimat cum e acum după papara ce și-a luat-o în alegeri!

5. Spania – Pastora Soler - Quédate conmigo (trad. Rămâi cu mine)

Pian:

„Ta- ta- taa- ta

Ta-ta-taa-ta”

Taci-cu-Ta-ta

Nu-mai-plân-ge

Tacu-cu-ta-ta

Că-ți-dă-țâ-ța…

Altceva nimic de spus. Decât că austeritatea își spune cuvântul inclusiv în rochia artistei care a fost redusă în procentaj de 25% prin Hotărâre de Guvern. Normele metodologice de aplicare a acestui normativ specifică obligativitatea aplicării acestei restricții în Dark Side of the Moon, cel mult pe părțile laterale, pentru ca abundența celulitei și a șuncilor etalate să nu impresioneze în mod negativ opțiunile maimuțelor votante.

Motivația artistică a titlului este asemănătoare cu cea a suratei portugheze. Domnița din imagine se milogește penibil la vreun căpșunar român să rămână în continuare la ea în țară, să-i asigure creșterea economică, PIB-ul, deficitul sistemului de asigurări de stat și al fondurilor de pensii. Nu contează că 10 millones de personas taie frunză la câini prin program european de asistență financiară, ea o ține una și bună – Rămâi la mine.

Ce-o fi să aleagă lucrătorul interpelat rămâne de văzut, însă trebuie de atenționat concetățenii noștri asupra unui detaliu fizionomic evident: are mămuca asta o privire toxică de parcă ar fi adunat în ea toate frustrările istorice de la ultima glaciațiune încoace.

Să te ferească șeitanul să o întâlnești pe undeva prin cuhnie, ea să aibă făcălețul în mână, să-ți ceară cu împrumut cardul bancar iar tu să refuzi în mod politicos. Brrrr! Nici nu vreau să mă gândesc! UPU – garantat!

6. Italia – Nina Zilli – Per Sempre

Ei, așa mai da! Nina, zili un cântic la moldovenii rămași pentru totdeauna în țara lui Bunga-bunga!

Mumoasă peciota! Mai ales cu căpița aia de păr în cap care-o face să semene cu Amy  de la cramă. Ia să vedem când deschide gura ce se-ntâmplă. Începe să bată vântul sau se iscă vreo tornadă ucigașă?

Uăi băiete!

„Piesa asta este hit,

Amy Winehouse n-a murit!”

Sveglia! Tutto il personale a posti di combattimento! Rapidamente!

Voce – cea mai bună din întreg concursul. Curată ca apa unui izvor de munte

Stil – de o prestanță nobiliară.

Imagine – un flux empatic se revarsă dinspre scenă spre sală.

Linie melodică – excelent.

Acompaniament – impecabil.

Nici nu e nevoie de alți zăpăciți care să tropotească o bătută pe scenă.

Este singura piesă care te face să ți se ridice înfiorat părul pe ceafă și să simți furnici pe piele.

Vedi napoli e poi muori!

Vedi l’Italia e poi discute!

Cine crede că Italia e outsider se înșeală! Este eligibilă podiumului.

DIXI!

Băi, românașii ăștia din ’Talia, hai să facem un barter:

Voi o votați pe Lenuța (știm că așa va fi) iar noi o votăm pe Nina. Bun așa?

P.s. Să-i stingă careva plasma lui Berlusconi. E cam bătrân moșulețul și riscă un „infarct” miocardic fatal.

CONCLUZIE GENERALĂ:

Cu câteva excepții, știfturi din cap în coadă.

BAFTĂ LENUȚA!

BAFTĂ MANDINGA!