Dom’ Brigadir-șăf

Dom’ brigadir CIOBANU!
Prima dată nu-și poate reprima tălpetele de babă o concluzie șturlubatică față de ciumpercile ce le scoateț amu la mezat: astea pare-mi-se că sunt ciumpercile necântărite din șampania electorală pe care n-aț mai apucat să le dați la poporeni. Amu ca să nu rămâneți cu ele pe stoc v-aț apucat să le cântăriți, să le prețăluiți și să le dați la oarece negustori de iluzii.
Dar pentru ce te interpelează (vorba e de la utenie învățată!) deutsch-baba:
pi undi umblî ceanlant dom’ brigadir-șăf! Ce mama naibii s-o dat la fund de nu mai dă nici un semn vital la kamarazii luia cei devotați? Undi laț ascuns așa de bine?
Puni o fătuță ce stă și freacă buha prin birouri să copypasteze mesajul aista, să-l tipărească pe hârtie cu antet din ghinde și frunze de stejar și coloane cu mistreți și cocoșei de munte la vremea rutului, să se ducă să-l cate pe dom’ brigadir-șăf și să-i pună sub mustață zapisul.
Să-i zâci la potlogar că avem un deal-înțelegere la care am bătut palma și la care am beut aldămasul – treaba aia cu pasul Puzdra în care să stabelim stratejia pentru parlamentarele din toamnă.
Să nu se facă pe-a niznaiul că doară o știe pe babă că e fimeie dintr-o bucată pentru care deviza „Ein Mann (eine Frau) – ein Wort” îi este crez de-o viață.
Și să-i mai spui așa că baba șo respectat întru-totul promisiunile făcute iar proba verității este rezultatul de la alejiri din patrulaterul morții leucemice Ostra- Crucea – Broșteni – Stulpicani. Șă știe dom’ brigadir-șăf că tăte voturile pe care le-o luat acolo le-o luat numa „din cauza” la babă care o respectat tăte legile din cărticică:

1. o fost disciplinată față de cauza (pierdută de dinainte) că doară știi că la ie acasă, sub decalog are o carpet persiană cu porunca „Ordnung und Disziplin!”
2. O muncit ca o SISIFĂ cât o alergat pe la moșnegii ciia damblagiți de Parkinson și leucemie ca să-I convingă să te ia la țintă cu ștampila pe matale și pe tovarășii matale (de potlogării)
3. Lejea trii n-o respectat-o cu dispensă de sus de la Bucale că o trebuit să vorbească mai ceva ca televizorul și mai tare ca un megafon că moșnegii naibii toți erau surzi și întrebau numa unde-i tufa de trandașiri.
4. Educații n-o mai făcut baba la niminea că cine dracu stă să mai cânte cu flautul la urechea porculu’ atâta timp cât diplome de bac se găsăsc în târg la Cumpărătura iar Diplome mumos colorate de licență se găsăsc lesne la Sfredelu Haret.
5. O pus baba tăt suflitu care-l mai are la cei 89 de ani a iia ca să nu te lase în nacazul ce s-o abătut peste cheliuța matali. Numai ie știe câtă osteneală filantropică o depus în sprijinul matali.
6. O luptat numai pe căile onoarei și n-o mituit nici o mumie electorală prima că n-o vrut ie să-și întineze cujetul ș-a doua că matali n-ai trimes nica parali, udătură sau crăpelniță cu care să se mai dedulcească sanatoriul Ana Aslan dintre munții Bocovinei.

Așa că amu îți cere baba să-ți respecți și matale obligațiile asumate prin bătăiușul palmei, altminteri te somează baba c-o să te deie la comptencions (așa o scris slova asta jândarul de la parterul palatului în care bântuiai matale atunci când s-o înfățoșat la matali cu jalba-n proțap da’ matali n-au vrut s-o primești și i-ai întors kuru.) Ș-apoi dacă te dă la comptencions să știi că baba mai are scrinul cu codurile celea de legi s-o să te deie pentru rezoluțiunea unilaterală a deal-ului făcut din vina exclusivă a matali cari nu vrei să-ț îndeplinești obligațiile liber convenite.

Ș-apoi să vezi ce daune o să solicite baba că n-o să-ț ajungă tătă agoniseala matali scoasă la licitație ca să-i … satisfaci pretențiile babii.
Așa că te așteaptă baba la locul cuvenit, nu zâce unde ca să nu afle pizmașii, știi matali care, aclo unde o zâs și EmineM în ultimul lui album lansat – „Poezii”:

” Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Și în brațele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ți desprind din creștet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei ședea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ți cadă flori de tei.

Fruntea alba-n părul galben
Pe-al meu braț încet s-o culci,
Lăsând prada gurii mele
Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blânda batere de vânt;

Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cada rânduri-rânduri.”

Ș-aclo, printre alinturi, ohturi sau vro țucătură șterpelită din colțul musteații, te-așteaptă baba cu rogaiu-n poală să vii și matale cu drujba, clupa și cu dosarele celea compromițătoare șutite din timp util.
Ce feerie o să fie pe noi – mai tăiem un buștean și-l cubăm, mai punem țara la calea ferată cu câte-un dosărel trimes la „Resboiul” ca să reușim în toamnă să te expediem De Legat fedeleș în Parlamentul României, mai bem câte o cafă bună, mai facem câte o ghidușie că șașa nu ne vede nimeni, etcaetera…. (sound tempting!)

Te-așteaptă baba ta credincioasă cu nesfârșit dor și alean! Dă un semnal de viață, duglișule!

Jurământul Horaților

Ce pana mea jumătate din Stockholm se binoclează la postările mele. Mea culpa că „i-am umplut frigiderul cu carne” domnișoarei Zineb Noka, dar chiar așa, jumătate dintre voyeuriști să fie de la Universitatea din Stockholm, nu-ș ce facultate de psihologie-sociologie.
Una mai îndrăzneață de feliul ei mă întreabă dacă ne cunoaștem de undeva.
Da, mămucă, ne cunoaștem de la cutremurul din 4 martie (!) șapșapte când ne țineam de aceeași cărămidă prăvălindă.
Sau poate de la Marea Loviluție Socialistă din Decembrie când ne țineam amândoi de aceeași grenadă – eu de corpul grenadei iar tu de splintul de siguranță. (Deh, copchiii! Totdeauna sunt atrași de lucrurile strălucitoare!)
EVREIKA! M-am prins!
Ăștia or fi ceva masteranzi sau doctoranzi care au ca temă a lucrării „Corespondențe cauzale dintre tendințele xenofobe și scrânteala online”
Or fi crezut copchilașii că sunt pretenaș* cu Anders și m-au luat drept cobai.
Bun așa, flăcăi și fete! Hai că ați găsit cel mai dolofan șobolan experimental.
Luați de aici:
Lecția I –SALUTUL ROMAN
Ce spune prima oară Kiki-Riki-Miki-Wiki.
„Salutul roman este reprezentat prin mișcarea mâinii puțin deasupra capului, cu palma întinsă către cel salutat. Este o formă de respect pentru colegul, respectiv cetățeanul, de aceeași "origine". Era folosit în perioada Imperiului roman, exact cu același scop. De aici a fost preluat de către fasciști, care îl foloseau ca salut în cadrul armatei.”
Luăm și „Pictura” reprezentând „Jurâmântul Horaților” care este mai mult decât edificatoare.
Dar cine or fi fost Horații ăștia? Păi spune Titus Livius care-o fost un fel de grămătic lătinesc asemenea lui Gregoire Urecheatul , că Horații o fost o gașcă de cartier capitolin care, probabil pentru vreo cetățeană curtată simultan la discoteca din forum, s-o caftit cu megieșii lor Curiați din cătunul vecin Alba Longa. Acum ce-i drept e că adevărul historic spune că ei au ieșit la înaintare combatantă ca să nu se ia la ciondăneală belicos-civilă ceilalți fani ai celor două tabere care erau în stand-by pe câmpul de luptă separați prin cordoane de lictori-jandarmi.Treaba lor ce-au făcut și dacă au făcut bine.
Da na, uite la ei, nesimțiții cum sfidează viitorul popor ales al lui Moise și își parafează jurământul cu salutul fascist.
Tupeiștii naibii. Doar aveau la îndemână Cărțile Sibiline pe care ar fi putut să le cerceteze ca să vadă că va veni un popor ales-cules de prin nisipurile Sinai-ului care or să fie iritați de asemenea purtare amorală.
Rușine și legiunilor romane care își onorau Caesarii și Imperatorii prin aceeași formulă a Quiriților însoțită de formula omagiantă „AVE CAESAR/IMPERATOR, MORITURI TE SALUTANT !”
(cu siguranță că dintre nesimțiții aceștia de soldați se aflau și Legiunile a V-a Macedonica și a XIII-a Gemina care mai apoi au venit să șutească aurul lui ficiorul lui Scorillo!)
Rușine să-i fie și lui Napoleon Bonaparte care a adoptat și el semnificația victorioasă a acestui Îndemn mobilizator. Te pomenești că rosteau în dialect corsican și vreo formulă esoterică ce s-ar traduce prin „Sieg und Heil”*** (pre limba lui Heine.) Ce nesimțiiiiit!
Rușiiiiiine, să fie trecuți toți pe lista dușmanilor popoarelor a lui Ellie Wiesenthal și să le fie șterse faptele din Cartea Istoriei și numele din Cartea vieții.
Huoooooooo!
------------------
* Dă șî mia o mie cinci sute de… Euro, să fie în bafta ta de uscătură nordică!
** țâganul acela corsican născut pe aceleași plaiuri unde o să vază lumina zilei, peste vremuri, un alt țâgan corsican la fel de tupeist – pre numele lui de mirean Niculăiță Sarkozy.
*** „Victorie și Credință (Mântuire)! - dar aiastă treabă detaliem data aviatoare.

I love american movies …

… ’coz …

… tematica, motivele și mijloacele de exprimare artistică sunt bestiale.

I - Prima și prima oară îmi place că americanișii își ucid președintele de trei ori pe zi și o dată la amiază. Cool! Asta dacă nu cumva se brodește să apară acel mesianic American Hero care să pună bețe în roticelele complotiștilor și să împlinească, așa cum este firesc, victoria binelui asupra răului.

II - În contrapartidă, când nu sunt ocupați cu scenarii regicide, regizorii au ca temă de inspirație predilectă tot felul de scârboșenii îmbălate: viermi uriași, șerpi, insecte, rechini, caracatițe, maimuțe – toate de dimensiuni de parcă ar fi fost crescute la CAP Scornicești. Față de abundența fluidelor și a secrețiilor împroșcate pe micul ecran, un omuleț ceva mai cetit* având alte standarde valorice ale aprecierii actului artistic, și-ar induce în mod eronat concluzia că aceste producții sunt filme psihologice de avangardă având ca fundament teoria psihanalitică dezvoltată de Jung, Freud și Adler. Sau mai bine spus sunt filme utile pentru pregătirea psihologică a caracterelor maleabile, instruire practică ce se desfășoară sub deviza – „Cine rezistă mai mult”.

Bun!

III - Pe locul trei în topul enervării hollywoodiene stau filmele de acțiune cu buget de 2 dolari și 50 de cenți , realizate cu o distribuție cuprinzând 4 actori și un pitic (evident capul de afiș deținându-l Dolph Lundgren). Ei bine, scenariul acestor făcături parcă e calchiat după „epopeea cuceririi țării Canaanului”. Bad guys dețin butoanele puterii cu titlu absolut de proprietate, împilează poporul și vor să stăpânească THE WHOLE WORLD. Însă ce nu au luat în considerare acești băieți puși pe șotii este faptul că, ÎNTOTDEAUNA, dintr-un azil de veterani, dintr-o închisoare federală, dintr-un tomberon stradal sau dintr-un cartier rău famat apare un proscris reșapat care, prin tăria caracterului propriu și prin puterea exemplului personal, va SALVA OMENIAREA de la dezastru, armaghedon, apocalipsă, ș.a.m.v. **.

Toate aceste trei categorii tematice se subscriu unei tehnici cinematografice bizare rezumată prin câteva puncte de reper predictibile ca desfășurare: a) gruparea stranie a loviturilor balistice, b) admirația necondiționată exprimată în cel mai inoportun moment c) bălăngăneala.

a) cu o platitudine de-a dreptul enervantă lucrurile se petrec cam așa – după Hero-ul apocaliptic trag băieții răi, din toate categoriile de armament, cu un echivalent numeric egal cu cel al diviziilor combatante la poarta Stalingradului. Dar minunea draaqului*** Alesul Salvării omenirii nu are nici măcar o zgârietură și navighează majestuos, ca un transatlantic printre aisberguri, către împlinirea eschatologică a Misiunii sale. Nu contează câtuși de puțin că efectul cumulat al armamentului pizmașilor devastează recuzita sau produce diluvii și extincții în masă. Fix pix! Mesia-reloaded își vede nestingherit de jobul voluntar asumat și trece printre cataclisme cu o lejeritate specifică unei rățuște fetișiste „uitată” dezinvolt în cada de baie.

În contrapartidă însă, mai totdeauna eroul este înzestrat doar cu un jaf de pistol de pe timpul lui Toma Alimoș sau cu vreo flintă ruginită, cu trompetă în capăt, închiriată prin furtișag de pe la vreun mexican urmaș destoinic al conquistadorilor. Până la urma urmei poate să n-aibă nimic oțeale în mânuri că doară se știe că visul american triumfă ÎNTOTDEAUNA chiar și cu mâinile goale sau în kurul gol. Cu siguranță că majoritatea scenariștilor din țara aia de peste baltă**** au avut parte de o copilărie freudian traumatizată de chatarsisul Croitorașului cel viteaz. Altminteri nu se explică de ce la fiecare pârț tras din flinta Cavalerului Dreptății se produc efecte inimaginabile: 

- pe earth - zgârie norii se prăbușesc ca niște jalnice piese de Mahjong, se distrug baraje aidoma celui de la Aswan iar procente semnificative ale forțelor Răului se prăbușesc în adâncurile Gheenei zvârcolindu-se în chinuri demonice;

- din airspace dă cu kurul de pământ un Stealth ultimul răcnet***** aparținând celorlalți Stealths (hoțomani) ai lumii camuflați mimetic în leaderi incontestabili ai moralității democratice universale. Însă, în acord cu prevederile Tratatului de reducere a armamentului neconvențional și pentru a echilibra balanța de forțe, tot din înaltul ceriului, un satelit spion rusăsc lansat pe orbită cu misiunea unică de a observa dacă zâmbăreața aia de Lady Hillary poartă ’au ba quiloți tanga, adoptă la rându-i o determinare de kamikaze Pearl-Harborian și își urmează confratele tehno-voyeurist în mișcarea-i uniform accelerată în câmp gravitațional;

- nu în ultimul rând, confirmarea randamentului distructiv al pârțului balistic avându-l ca autor pe eternul păcălici american vine din străfundul pământului, loc de unde apar trei vietnamezi leșinați de foame, doi șoșoi și o vulpe turbată care, nevoind să surrendeze unconditional, își fac seppuku în transmisiune în direct la CNN.

b)  astă chestie iar e o treabă stereotipară pe care nu o poți înțelege decât dacă ai fost scăpat în creștet pe dușumea la botez, opărit în cristelniță sau înțărcat cu vodcă rusească de contrabandă. Primprejur mediul înconjurător al Mamei Geea cea vindicativă indică fără putință de tăgadă că mai sunt disponibile 3,1415926 secunde pentru ca personagiile principale să-și ia picioarele la spinare altminteri unde le stau tălpile le va sta căpățâna într-un viitor deosebit de apropiat. [n.a.] Ba mai mult de-atât toate urgiile știute sau eschatologiile nescrise în ceasloavele pochești își dau mâna într-o nebună horă sabbathică având menirea de a clinti măcar un milimetru din determinarea Eroului hollywoodian. Ciu-ciu! Timpul își suspendă benevol scurgerea ireversibilă către Marele Neant al pulberii stelare iar Soarele rămâne și el în loc și-și face cruce cu degetele mari de la piciorul drept stupefiat de-atâta prostie omenească. [6] Ei bine, ce se apucă să facă neisprăvitul aventurier? Se apucă tâmpitul să se oprească în mijlocul decorului ca să-i spună progeniturii că „FIULE, SUNT MÂNDRU DE TINE!”. Valabil și reciporc sau prin extensie: fiul spune lui tac-su, tac-su lui bunic-su, liubovnicul îi spune nevestei vecinului, aceasta îi spune soțului (să se ducă dracului fiindcă o are mică) … ș.a.m.v. In fine, oricare ar fi tandemul subiecților în drept, aceștia se proțăpesc ca proasta-n târg în mijlocul, toiul, apogeul sau orgasmul acțiunii și se gratulează cu niște ode care i-ar face geloși și pe  înțelepții pupinkuriști de la curtea Caesarilor. Dă-o draaqului de acțiune iminentă, mai poate să aștepte.  [7]

Varianta prescurtată a paradoxului atemporal dinamic ar fi cam așa: taman în centrul acțiunii, exact acolo cam pe unde trece Axis Mundi, se opintește static heroul cu puicuța lui. Amu’ de unde și-o fi cules păcăliciul sufletul pereche poate fi lesne explicat rezumând sintetic firul narativ al literaturii de closet marca Sandra Brown: „te-am văzut/ mi-ai plăcut/ ce rămâne de făcut/ să te f*t/ koorvo!” după care combatanții literari se despart un număr de ț+1 ani și apoi se regăsesc printr-o uluitoare întâmplare. Continuarea transcende din paginile maculaturii de sertar către cutumele basmelor românești: s-au cositorit și au rămas împreună până la adânci bătrâneți, nunta a ținut șapte zile și șapte nopți, s-au veselit toți curtenii și sătenii, au avut parte de casă de piatră și copii de văiugă care creșteau într-un an cât PIB-ul României din raportările trimestriale ale INS.

Rewind to Heroes: momentul atemporal din manufăcătura cinematografică se identifică  cronologic MARII REGĂSIRI. Motiv pentru care , în același decor ostil alcătuit din trilioane de fragmente materiale ce se deplasează cu viteze hiperluminice, se apucă porumbeii să-și transfere reversibil niscai fluide secretate de glandele salivare. Adică să se țuce cu o fervoare echivalentă trăirii spirituale a unei  babe tuberculoase ce-și preumblă neigienic papilele gustative peste rama ferecată în quintale de aur a unei icoane fuckătoare de minuni.

De parcă n-ar mai avea puțintică răbdare să iasă din zona crepusculară și să tăbărască la primul hotel, motel, hostel, Câmpie Elizee, izvor de pădure eminesciană sau vro campestră căpiță de fân. Stupid and imprudent people!

c) noțiunea de suspans are în accepțiunea hollywoodiană o singură materializare reprezentată de mișcarea oscilatorie amortizată. În poziție atârnată de ce s-o nimeri mai la îndemână: în țurțudanul muntelui, pe marginea unei râpe, pe un broken bridge sau pe ’coperișul unui skyscraper. Bineînțeles că pendulul maximal este materializat faptic prin persoana (neprețuită) a unui personaj central. În cele mai multe cazuri este chiar unul dintre protagoniștii odelor proletcultiste dinăuntrul acțiunii apocaliptice – you know, my readers – tăntălăul acela despre care autorul biologic își manifesta încântarea față de fericita materializare a unui eveniment inopinat constând într-o pană de cauciuc produsă prezervativului propriu.

Cred că nimeni nu-și închipuie măcar o nanosecundă posibilitatea finalizării faptice a scenariului ipocrit prin prăbușirea fatalmente către capătul abisal al platformei regizorale, loc în care se pot produce consecințe ireversibile materializate prin ruperea definitivă și fatalmente a gâtului. Nu! Pofta în cui amatorilor de adrenalină. Eroul atârnător TREBUIE să supraviețuiască măcar pentru a ne irita percepția printr-un ultrapredictibil „THANK YOU, SON/ dad/ dude/ father/ grandfa/ sister/ brother/ sweety/ mistress/ secretary/ … (etcaetera depinzând de cine cu cine și-o mai pune în mod pragmatic) YOU SAVED MY LIFE!”

Odată enunțate și analizate temele și motivele majore ale pseudoproducțiilor nord-americane se impun de la sine detalierea punctuală a câtorva mijloace de exprimare artistică.

Păi prima oară ar fi grupajul general de mijloace stilistice prin care se urmărește, cu bună-intenție, zăpăcirea percepției cognitive a publicului spectator. Dintre aceste modalități artistice de exprimare pot fi menționate următoarele, astfel cum rezultă dintr-un document intern, inaccesibil publicului larg, redactat de către epigonii deshumați ai lui Alfred Hitchcock:

- utilizați o rată de întrețesere a framelor peste frecvența de 16 imag/sec, perceptibilă ochiului uman. Dă-i la dobitocul telespectator 26 de frame pe secundă ca să-i faci cerebelul varză. Pentru cei care au urmat oarecare stagii de pregătire psihologică pentru luptă intercalați flash-uri orbitoare la schimbarea cadrelor iar treaba subliminală va fi desăvârșită.

- apoi, indiferent de platitudinea dezolantă a scenaristicii inspirată de pe malurile pârăului Mississippi, obligatoriu imaginea va fi asociată cu infrasunete și ultrasunete care să inducă o senzație stranie de frică/ panică/ teamă/ angoasă. Dă-l în pizdele mamii lui de spectator, scopul principal urmărit este de a contura o imagine auditiv-vizuală identică celei prin care Hades trecea inoportunii muritori peste apa Stixului.

- dacă se întâmplă cumva ca din dublele necesare montajului „capodoperei” cinematografice se nimerește cumva ca unele să fie realizate pe timp de noapte, atunci puneți un dobitoc care să se preumble printr-un canal, printr-o grotă, o peșteră, prin pizda mamei lui sau pe unde-o vrea numai să fie un întuneric ca în purgatoriu. Atunci prostălăul care va avea, evident, o lanternă în mânuță, un proiector de antiaeriană sau un stroboscop, obligatoriu va avea grijă ca să baleieze spotul luminos peste focarul camerei de luat vederi receptoare. Receptează camera câteva flashuri → rezultă pe cale de consecință și pregătirea perceptivă de tip varză de Bruxelles a publicului spectator. Ne mai trebuie doar o rață pe care s-o răscrăcănăm peste varza neuronală din capul publicului după care treburile sunt extremely nice, putem să-i șoptim receptorului să-și tragă un bullet în cap căci vom fi siguri că acesta va face astfel întocmai și la timp.

Apoi ce-ar mai fi important de menționat, raționând prin frecvența practică a utilizării metodologico- persuasive?

Păi ar fi cam așa:

- Ideea de rememorare regresivă se poate sugera prin aceleași metode consacrate – white flash+ultrasunete;

- ideea de dificultate a opțiunii personale, a alegerii (între cerbul consort cu puța mică și niggerul over 10 inches) sau orice altă scenetă condițional-optativă se va realiza prin travelling circular. Nu contează că, după 30 de secunde de montagne-russe cinematografic, ochii spectatorului se apropie involuntar de condiția unui melc Helix pomatia stropit cu furadan. Noi trebuie să implementăm în subconștientul receptorilor dificultatea emoțională a amănuntelor elective.

- apoi ideea de acțiune implicită poate fi spoită chiar și la scenele în care sunt doar doi actori care dorm pe ei de lene iar cadrul ambiental este aidoma unei  plictisitoare imagini din satelit asupra Antarcticii în perioada Ordovicianului. Soluția este lesne la îndemână: operatorul camcorder-ului va tremura obiectul muncii în mână mai ceva ca un bolnav de Parkinson în fază terminală. Impresia generală, fără a beneficia de o analiză metodologică, va fi de acțiune intrinsecă deosebit de susținută.

- Alo! Dom regizor! Am primit pe feisbuc vreo 6.000.000 de reclamații că le-ați făcut creirii varză la privitori.

- Dă-i în mă-sa de maimuțe troglodite care n-au nici un habar despre valorile actului artistic în sine.

Apoi ar mai fi așe:

- Orice bombă pe cale de explozie ( mai puțin bombele sexy care explodează mereu, again, again and over again numai în bedroomurile băieților cu peste șase zerouri în coada VisaMastercardului ) ei bine aceste pocnitori vor fi dezamorsate numai în ultima secundă. Ia să recunoască careva, pe cuvânt de pionier, dacă a văzut cumva ca vreun dispozitiv exploziv să fi fost neutralizat înainte  de secunda fatală 00.00.01. Cine poate să susțină public asemenea aberație este premiat cu 10 puncte din oficiu, o plimbare cu barca și este invitat să-și înconjoare grumazul cu un laț de sârmă ghimpată, să se cocoțe pe cupola Catedralei Mântuirii Neamului, să priponească capătul liber al sârmei aricești de turla clopotniței după care să se arunce jos în hău, cu entuziasm extatic întru experimentarea in vivo a percepțiilor spiritual-tranzitorii de tip bungee-jumping.

- alte manufacturi predictibile sunt cele de natură verbală. Orice s-ar fi întâmplat pe pământuțul acesta, începând cu extincția dinozaurilor sau explozia din Tunguska siberiană  și terminând cu nainelevenul New-Yorkez, toate atitudinile compătimitoare sau condescendente se manifestă sub aceeași și aceeași formulă enervantă ! „I am sorry!”

Sorry about populațiile precolumbiene, sorry despre virginitatea răpită într-un viol incestuos sau sorry în legătură cu corăbiile ipotetice ale cugetului propriu înecate într-o mare depresivă sau în butoiul cu melalcoolie.

Iar ca să fie iritatea privitorilor dusă la pragul paroxistic, individul compătimitor plusează enervant; „Let’s / you want to talk about this !/?” de parcă n-ar mai fi pe lumea asta treburi sicrete care să fie ferecate, în străfundul cugetului propriu, cu un lăcățel indestructibil de-al gnomului-meșter faur. Nu! În opinia americanișilor despre toate treburile intime trebuie să vorbim fie cu primul venit, fie cu vreun shrink ipocrit care, pentru 4 ședințe terapeutice, te lasă cu contul bancar chel ca un curuleț de bebeluș neînțărcat. Sau dacă se poate să ne spunem în cadru instituționalizat, într-o ședință de terapie în grup, detaliile jenante ale vieții ce ne întemeiază sentimentul înnăscut al fricii de penibil, atunci este numai bine.

„- Bună-ziua! Eu sunt X-ulescu și sunt cel mai mare BOU din America de Nord!”

” – Hello, dobitocule, pupa-ne-ai pe toți în koor prin față și băga-ne-ai mâna-n sân la ko**e!”

-  Apoi altă fază exasperantă e că niciodată indivizii NU SUNT PREGĂTIȚI PENTRU ACEASTA. (I am not ready for this/that…). Stereoptip verbal și procedural mai ales aplicabil vreunei mămuci aflată în sindrom post traumatic. O tot freacă la creier vreun futnic de Don-Juan care anterior a fost tovarăș de college cu preafrumoasa mămucă, dar care aspirant nu a avut îndrăzneala să-și manifeste dragostea platonică din cauza acneei juvenile specifice castității sau din cauza faptului că ex-leadera formației de majorete părea inabordabilă prin perspectiva ei de liubovnică titulară a șefului bandei  motocicliștilor din Bronx.

Ei bine, scurgerea timpului constituie cea mai bună exemplificare a unei maxime vestice – ”Nu se știe ca pământul/ Din ce parte bate vântul”, așa că actualmente, la data desfășurării acțiunii narative din producția cinematografică americană, fostul păcălici virgin a încolțit-o la potecuță [8] pe fosta Miss Universe. Pe cale de consecință, în plină criză de priapism, vrea să i-o pună. Mult, adânc, apăsat și terapeutic-rememorant.

Dar mămuca emoțional traumatizată, nu și nu deoarece „încă nu este pregătită pentru aceasta”. Bine măi gâsculițo cu ascendent ereditar în inteligența nativă a antecesoarelor capitoline, dacă pentru o motăneală îți trebuie pregătiri aidoma celor de la lansarea navetei Columbia! Când o să fii pregătită pentru aceasta o să ai vârsta și sex—appealul Mumei-Pădurii iar de iubit or să te mai  iubească doar trolii și piticii.”

În loc de concluzie:

American movies make me sick!

Mai bine merg să văd un filmuleț franțuzesc demifrivol. În care singura regulă e că nu are nici o regulă, nu mai înțelege nici naiba cine cu cine se iubește și nu se mai înțelege om cu om sau om cu … cu nevasta altuia.

Sau poate un filmuleț haios cu italieni iubitori de viață.

Sau poate unul rusăsc cu mujici dostoievskieni, domnițe boieroaice înfocate,  pasional ’ubitoare de chipeși ofițiri prusaci! Sau cu tretia miravaia vaina în care soldatul rus intra sub gheață cu țigara în gură și ieșea dincolo cu ea tot aprinsă.

Poate!

„De gustibus non disputandum”

-----------------------------

* adică pentru care Biblioteca din Alixăndria nu a fost Wikipedia iar ... zur Laden zum Gutenberg nu este nici o marcă de bere belgiană, dar nici antecesorul lui Bin Laden.

** (și așa mai la vale)

*** Isaac, Avraam, Graal – prin extrapolare deducem că denumirea ortografică a lui aghiuță este draaqu.

**** țară cu o „îndelungată” istorie triseculară, zămislită din ocnașii și bandiții Oiropei, condamnați la galeră și surghiuniți în viitorul Eden prorocit de Sfânta Fantomă a Lordului șmecherașilor cu șorțulețul și tichiuța fremătând de-atâta esoterism masonic.

***** ultimul răcnet se vrea să însemne atât valoarea calitativă a acestei construcții adjectivale dar și ceea ce a scos pe guriță pilotul aircraftului căruia i s-a rupt cordonul de declanșare a catapultării.

[n.a.] astfel cum a stipulat imperativ bunicul Ștefan într-un ucaz dat cu ocazia unui banchet organizat de  boierii trădători în onoarea celei de-a 47 aniversări de la aburcarea pe tronul Întregii Țări a Moldovei

[6] Dacă Immanuel Kant ar mai fi viețuit o țârucă, și-ar fi completat trilogia critică – „Critica rațiunii pure”, „Critica rațiunii practice” și „Critica facultății de judecată” cu o a patra lucrare ce ar fi purtat titulatura de „Critica prostiei crase”.

[7] sau mai taie din ea, dă-o dreqului!

[8] potecuța mioritică fiind o situație mono-comportamentală aproximativ egală furcilor caudine romane.

Anotimpurile Azere – only for men (scurt tratat de imagistică homeopată)

Anotimpurile originale® ale lui Tony Vivaldy *au fost declarate apocrife în urma unui conciliu ecumenic și pluridisciplinar desfășurat la Fabrica de Conserve de la Urlați. La acest summit au participat decanii tuturor Conservatoarelor de muzică din țară împreună cu mămicile posesiv-tutelare ale puțoilor ce „fac” în particular pianul, cel puțin 8 ani într-o săptămână
Astfel în locul partiturilor anatemizate au fost propuse, aprobate și canonizate următoarele lieduri:

1. PRIMĂVARA– va fi simbolizată de Euphoria solistei suedeze Loreen. Fundamentul motivațional al acestei asocieri este potențat de cantitatea impresionantă de hormoni ce iau startul în cursa de 110 metri paturi, odată cu echinoxul de primăvară, hipersecția estrogenică fiind în deplin acord cu prestația artistică a maimuței berbero-marocano-suedeze.
De asemenea, această alegere, subliniată de întâietatea exclusivă a cifrei asociate,** constituie materializarea faptică a îndemnului pacificator – „Give piss a chance!” cu aplicabilitate imediată la taberele combatante de pe pagina Eurovision Romania și se referă cu precădere la starea de stringență fiziologică de după consumarea primelor 7 beri pacificatoare.
Mai mult decât atât, în declarația comună de presă de la sfârșitul summitului s-a convenit ca de acum înainte să se renunțe la apelativul peiorativ – „maimuță berberă în călduri” și să se adopte formula pacifistă –Freya- zeița fertilității cea frumoasă cu spume; ***

2. VARA – nu poate fi decât ZALEILAH a lui Lenuța, powered by Mandinga. Ce altă melodie putea fi asociată adolescenței anotimpului estival decât încântătoarea Elena, în rochița ei vaporoasă,cu tenul măsliniu - bronzat de admirația nedisimulată a lui Sol Invictus, înălțând pe ritmuri tropicale o odă tinereții și bucuriei de a trăi.
Ca paralelă mitologică, Lenuța nu aparține culturii romane sau eleniste ci își are corespondentul pe tărâmurile ancestrale ale bunicului Zalmoxis. Nenominalizarea zeității adiacente se datorează tocmai vălului uitării cernut peste conștiința colectivă a nativilor carpatici.

3. TOAMNA – este simbolizată de Nina Zilli, frumoasa romancă, cu chip sculptural și voce aristocratică. Însă este bineștiut că toamna este anotimpul surprizelor întrucât se numără boboceii , fie ei „studenți la litere” în clasa I, fie bobocei de fată îmbujorați de ineditul deranjant al etalării publice a castității; ei bine și de această dată surpriza bilanțului se produce de la sine. Întrucât Latinii în general trebuie să-și confirme statutul de neinspirați alegători, de această dată asocierea auditivă a fost opera a însuși papei Benedict H-Jugend care, prin bulă papală, a corijat nefericita eroare a responsabililor din fostul imperiu milenar . Prin urmare imaginea oficială a colecției Prêt-à-porter de toamnă alcătuită din frunze și fructe în tonuri maronii, ruginii sau arămii, este melodia originală ”Per Sempre”. Cealaltă melodie, neinspirat aleasă pentru a reprezenta nivelul artistic al cetățenilor urbei colinare - „L’Amore e femmina” a fost de asemenea caterisită și pusă la dispoziția exclusivă a suveranului pontif ca să aibă și preacurvioșenia sa ce trece în profilul său Facebook la rubrica status matrimonial, iar în restul timpului, în momentele de plictis intelectual, constituind subiect de meditație filosofică, teologică și teozofică asupra genezei lumii.
Revenind la persoana artistei, ar fi o dovadă de impolitețe și crasă atrofiere a sensibilității artistice dacă nu am menționa impulsul sinergic ce ne macină conștiința avidă de sacralitate și care îndrăznește să privească empatic și nedumerit către frumoasa Nina neștiind dacă este fie reîncarnarea unei vestale, fie epifania zeiței Venus.

4.IARNA - În finalul ordinii cronologice dar nu în ultimul rând – „Crno i Belo”performed by Caliopi. De asemenea, motivația alegerii este plurivalentă, începând de la tonurile bicromatice corespunzătoare anotimpului plumburiu, trecând prin emoția înfiorătoare a lirismului intrinsec biciuind sensibilitatea pur-umană aidoma rafalelor de crivăț de dincolo de Buceac ce-ncearcă hoțește să ne spolieze cenușa vetrei ocrotitoare și terminând apoteotic cu victoria sentimentului nemărginirii nemuritoare, sugerată printr-un extaz existențial cu finalitate cognoscibilă. Finalmente, la rândul ei și așa cum se impune, Caliopi își idealizează transcendent condiția de simplă muritoare, devenind în ochii noștri, ai muritorilor profani dar emotivi, întruchiparea înțelepciunii desăvârșite atât de rareori accesibilă chiar și inițiaților.

Epistemiologie telurică (era să scap un porumbel adjectival cu valoare htonică):
Primăvara când o ia razna tiroida ne tratăm (cu) Euphoria. Sau mai degrabă cu aportul voluntar al exemplarelor de sex opus ce, cu imprudență ludică, dau curs chemării subliminal-euforice.
Vara când e teșchereaua plină, concediul abia la început, nisipul fierbinte, valurile răcoritoare iar colega din rubricile certificatului de căsătorie zâmbitoare ca un soare la zenitul solstițiului – consumăm minimum 2 litri/zi de Zaleilah.
Toamna când suntem cocoșați de treburi și griji - țâncii fac mofturi și trebuie duși cu arcanul la școală, gogoșarii și castraveții se vând la prețuri de parcă ar fi adamante iar aceeași colegă din livretul de familie amenință cu un boicot inopinat cu finalizare judecătorească, inspirăm puternic aer în piept și ascultăm „Per Sempre” cu volumul tunat la maximum. Ca să ne reamintim că am jurat, cu degetele încrucișate și pe cuvânt de cercetaș „Quod ergo Deus coniunxit homo non separet”
Apoi când iarna existenței  pogoară asupră-ne nesfârșite deșerturi albe, ne regăsim contemplativi , îmbătrâniți și singuri în fața unei căni de vin fiert din ale cărui rotocoale se înalță trecutele noastre vise și crezuri în fuioare de abur împleticite, din ce în ce mai străvezii, din ce în ce mai anemice, înălțându-se spre neantul absolut ce-și așteaptă, implacabil, toți copiii sub mantia-i ocrotitoare…
----------
P.s. Aș fi trecut în catastihul anotimpurilor și melodia sârbească dar m-au reținut două impedimente:
- primul ar fi că n-a văzut nici naiba, de la sumerieni încoace, ca anul să aibă cinci anotimpuri;
- al doilea ar fi că sârbul este mult prea chipeș ca să-și câștige locul într-o cugetare a băieților mari care știu temeinic să facă pipi cu p*ța, din picioare. Nevoind să fiu bănuit de tendințe pidosnice, las sârbul la dispoziția fetilor ca să-și alcătuiască și ele tetralogia anotimpurilor existențialiste.
Cele de sus sunt preferatele mele. Only for men.
Cine spune că a scăzut calitatea artistică a Eurovizionului? Mincinosul! Să se facă mic, cocoșat și cu nasul mare!
DIXI!
--------
* Vivaldy o fi fost ungur sau italian? [ :) ]
** cifrele le-au adus arabii, nu? Atunci hai să dovedim respect față de originile sale și să-i oferim cu mărinimie simbolul numeric primordial.
***cam toate frumusețile mitologice au ca punct de zămislire spuma mării, așa că mai mult decât probabil că Freya a rămas cu ceva alge și precipitate marine pe trupșoru-i mignon, de unde sintagma „frumoasă cu spume” se dovedește rațional întemeiată;
[n.a.] Puțică, așa e bine? N-am mai aruncat cu noroi. (sau, în fine…)

Trolling eurovision 2012

SCURT/ 2
„melodia” câștigătoare nu este altceva decât o bombă psihotronică, o diversiune psihopatologică de natură freudiană ce se adresează subconștientului unor creiere afectate ireversibil de sindromul Tourette.
Să lăsăm specialiștii în domeniu, începând de la compozitori și muzicologi și terminând cu ultimul profesor de muzică de la școala din Cucuieții din Deal să analizeze „valoarea” intrinsecă a acestui… dans al fertilității executat de către o maimuță în călduri, dans rutualic acompaniat feromonic cu răgete sexuate și executat pe ritmuri Cicconiene în compania unui urangutan cu afecțiuni comportamentale de tip impulsiv-agresive.
DIXI!

 -----------------

 

Revăd prestația diferiților participanți și concluzionez cu o ciudă nedisimulată:
Tehno-maimuța psihotronică și urangutanul comportamental-agresiv NICI NU MERITĂ SĂ LE FACĂ PANTOFII Italiencei, Spanioloaicei cu privirea radioactivă dar cu o voce INCREDIBILĂ, sirenei antiaeriene Albaneze sau deosebit de emoționantei Muntenegrence ( dintre toate țările ex-iugoslave, femeia asta a fost singura care a arătat că are sânge în instalație )
Iar dacă spuneam cândva că piesa este bună de soundtrack la reclama la apă minerală, acum m-am sucit și cred că e numai bună de făcut o vizită dealerului de droguri pentru achiziționarea celui mai toxic tip de Crack. Apoi o escală la un club house unde să se negocieze amanetarea ceasului contra unei navete de tequila. Pentru ca după ingerarea, ingurgitarea sau înveninarea mixului euforic, HAI DĂ-I BATAIE, DIGEI VASÎLI! Pune-ne euphoria berbero- suedeză, dă volumul la maximum și apoi du-te de-ți trage în țeastă un glonț cal. 9 mm. Noi te vom căina în sincron bălăngănindu-ne căpățânile psihopate până când puțina materie cenușie pe care o mai posedăm va deveni un o substanță laxă, omogenă și fluidă. După atingerea Nirvanei tehno-chimico-sintetizate vom merge cu toții să alegem melodia câștigătoare a făcăturii de concurs fățarnic denumită Eurovizion!
ANARHIAAAA!!!!!!

-------------------

 

Google translator says about Euphoria:

diversion adressed subconscious brains irreversibly affected by Tourette syndrome.
Let  the experts in the field, starting from composers and musicologists and ending with the last school music teacher, to evaluate the intrinsic „value" of this fertility dance performed by a monkey in heat, dance accompanied by the roar of sexual pheromones and performed in style Madonna Louise Ciccone, accompanied by an orangutan with impulsive-aggressive behavioral  disorders

I said once that the song is good for soundtrack to advertise mineral water but now I think it's just right to visit a drug dealer to purchase the most toxic type of crack. Then follows a stopover in a club house where pledging to negotiate  our  hand clock  for a box of bottles  of tequila. After ingestion of this euphoric mix party can begin. Let’s party! Hey you DJ, put us berbero - Swedish euphoria, give maximum volume and then go and shoot your skull with a 9 mm caliber bullet. We’ll  deplore to you and will rocked  our psychopathic heads until some gray matter that we possess will become a loose, smooth and fluid substance. After reaching Nirvana techno-chemical synthesized we'll go to choose the winning song  hypocritical contest called Eurovision !

ANARCHYYYYYYY !!!

--------------------------

 

‎@ cârcotașilor Ei ce-o să mai râd eu la vreo ediție viitoare când România va fi reprezentată de Luciano Pavarotti și nici măcar n-o să se califice în finală! O să mă sparg de-atâta râs.
Criticile sunt utile și constructive atâta timp cât se referă la selecția națională. Uităm cumva că 50% din opțiune aparține publicului? Dar în momentul în care s-a tras linie și s-a decis reprezentantul – GATA! S-a terminat cu cârâiala și cârcoteala! SUNT AI NOȘTRI REPREZENTANȚI ȘI MERGEM SOLIDAR CU EI PÂNĂ LA D-ZEU ȘI TREI STAȚII MAI ÎNCOLO DE EL.
Bineînțeles că spiritul fanariot balcanic , implementat definitiv în ADN-ul națiunii sub forma celui de-al 47-lea cromozom – cel ar cârcotelii – trebuie să-și spună întotdeauna cuvântul. Altfel nu am mai fi Români și ne-am dezice de îndemnul matinal al Imnului de Stat.
Soluții pentru remedierea acestor neajunsuri ar fi multe:
1. cârcotașilor specialiști in „laivuri” muzicale, crescuți în brusturii din fundul curții și educați numai cu Șuman, Bah, Beitovăn, Moțart, Ceaicovschi, Swarovski, să li se dea abonament gratuit viager la Ateneul Român. Astfel orgoliul ‘telectual al acestora va fi satiscăfut de la sine și nu vor mai fi nevoiți să cerșească, pe pagini de socializare, recunoașterea înaltelor competențe muzicologice dobândite în brusturii din spatele curții părintești!
2. în situația în care actualul format și regulile de organizare ale Eurovizionului rămân nereformate, am putea ca la viitoarele participări să-l trimitem pe Grigore Leșe (să n-aud pe nimeni că nu e o VOCE) iar coregrafia să fie asigurată de Fetele de la Căpâlna. Asta așa la mit stock, ca să înceteze disputele interne și ca să testăm și noi ineditul grobian de sorginte russească.
3. s-ar mai putea diviza concursul în două secțiuni independente: unul denumit în continuare Song Contest și la care să participe țările ex-sovietice, cele nordice, cele baltice care fac simbioză dublă cu sovietele și scandinavele, țările ex-iugoslave precum și țările cu o populație preponderent musulmană. Acest concurs se va organiza câte o dată la cinci ani, prin rotație, în una din capitalele regiunilor menționate: o dată la sovietici, apoi la muslimi, apoi la scandinavi, după care la ex-iugoslavi și în cele din urmă la baltici. Și uite așa vor împlini cu realizări mărețe planul cincinal la televot etnic, zonal sau geo-politic fără să mai fie deranjați de aspirațiile sincere ale unor outsideri inocenți.
4. celelalte țări – serioase de altfel, vor organiza un alt concurs care se va numi CONCURS DE INTERPRETARE. La acest concurs vor participa țări care, ÎNTRADEVĂR, produc muzică veritabilă precum Anglia, Germania, Franța, Spania, Portugalia,Italia, Austria, Cehia, Polonia, Belgia, Olanda, San Marino, Andorra, Monaco, Luxemburg și, cu voia dumneavoastră, România cârcotașilor și a inocenților entuziaști.
Melodiile participante vor fi selectate la nivel național după modelul Italiei și a concursului de la San Remo.
Românii vor organiza concursul de la Sfântul Gheorghe, cei din Irlanda SF. Patrick, Spania -Sf. Dominic, Germania – Sf. Ulrich, Anglia – Sf. Richard, etcaetera.
Ce țări stau mai prost la capitolul canonizare vor desfășura selecțiile naționale sub egida Sf. Francisc din Assisi, Sf. Thomas d’Aquino sau mai simplu All Saints.
Această formulă se va cristaliza cu siguranță după analiza, de către cei 5 mari contributori, a eficienței investiției în concursul eurovizion – adică și fu**ți și cu banii luați.

Vorba lungă - sărăcia omului!
Ce voiam să subliniez?
A, da!
FELICITĂRI MANDINGAAAAAA!
SUNTEM MÂNDRI DE VOI!
LOCUL 12 LA CEL MAI ÎNALT NIVEL.
FELICITĂRI MANDINGA!

-------------------

 

Consiliul de securitate al ONU, întrunit într-o ședință de urgență, a adoptat în unanimitate o rezoluție prin care Statelor europene li se impune aplicarea necondiționată a unui proverb est-european care afirmă că nemulțumitului trebuie să i se ia de îndată padarok-ul primit mocca, fără nici un fel de aport personal.
În expunerea de motive ce precede această rezoluție se reafirmă ca fundamental articolul unic din Codex Valachorum al principelui valah Vodă-Dabija care stipulează ca prudențială „să nu prea vă f**ă grija”.
Implementarea efectivă a aquis-ului internațional se va realiza prin parcurgerea de către contravenienți a unui complex punitiv alcătuit din:
1. măsurarea cu bățul de chibrit a șoselei de centură a Capitalei statului respectiv;
2. golirea cu ajutorul șireturilor de la pantofi a stației de epurare aferente respectivei capitale;
3. iar la final verificarea stării de sănătate a esteților-aspiranți prin cercetarea heuristică a elementului anatomic final al tractului digestiv. În anexa 1 ce constituie parte integrantă a hotărârii sus-menționate, în dreptul țării noastre stă scris, în coloana „asigurare materială”, -Țeapa lui Ghilduș din Piața Revoluției.
P.s. dar locul 19, ca cel obținut în anul 2009, e mai bun? An în care, „răgușita” aceea de Patricia Kaas a făcut de rușine Hexagonul prin clasarea DOAR pe locul 8. Rușine să-i fie și ei!

-------------------

 

Neavând ce face în așteptarea răspunsului unei matroane suedeze, grasă ca un cașalot și urâtă ca limba rusă, ce bântuie pe site-ul oficial suedez, am baleiat statistic postările începând cu data de 22 mai.
Peste 80% din comentariile defavorabile reprezentantei României , Elenei – stricto sensu – aparțin copchilelor, fetilor, domnițelor și doamnelor. Măi să fie! - am căzut pe gânduri. (așa de tare am căzut că era să-mi rup un picior) Teoria generală a numerelor mari, sintetizată în clopotul lui Gauss, spune că ponderea sexelor comentatorilor ar fi trebuit să fie omogenă.
Atunci ce să fie, ce să fie, cu așa o nebunie?
Până când mi-a trecut prin minte (nu un glonț cal 7,62, ci) o idee: nu cumva aceste comentarii sunt dublate, în mod involuntar, de o motivație total străină aprecierii calității actului artistic?
May be! Nevoind să aduc în discuție caracterul amoral al invidiei răbufnite subconștient (astfel cum ne-o predică pochii posesori de A8, Q8, X6 sau Touareg), mă rezum să extrapolez concluzional: populația Terrei este alcătuită din mai multe femei decât de bărbați !!!! Cine are noroc să-și găsească Yang-ul – are! Cine nu, postează pe Eurovision Romania!
Love youuuuuuuuuu Bakuuuuuuuuu!
:(fight)
>:) >:) >:)

-----------------------

 

Incredibil! Blasfemie! Erezie! Hulă!
Cum se poate așa ceva ? (își manifestă habotnicia nește mămuci asexuat monoice ce-și perpetuează spița prin diviziune mitotică!)
Copiii să fie îmbrăcați în pânză de sac, să li se smulgă părul din cap iar în loc să li se toarne cenușă de la altarul arderii de tot. Apoi tuturor să li se dea canon aspru:
- 40 de zile să postească numai cu laptele și cornul;
- debutul zilelor de penitență va fi marcat de utrenie, prilej cu care se va intona Cântarea Cântărilor regelui Solomon. Apoi pe întregul parcurs al zilei, copii vor fi obligați la promenadă meditativă în curtea unui centru de internare a minorilor, unde pe ritmurile marșului funebru al lui Chopin, vor fi obligați să intoneze de trei ori pe zi și o dată la amiază toți ceilalți psalmi. După amiază se vor efectua activități educative în grup la biblioNetul vreunei mânăstiri de anahoreți, loc în care vor desluși sfintele taine ale e-Learningului soteriologic al e-Vangeliilor.
- Seara va fi evidențiată prin catharsisul juvenil declanșat de versetele „Eclesiastului”, trăire artistico-spirituală dublată de bocetele țâncilor flagelați, de către mămucile etico-monocariote, cu cureaua de transmisie de la SUV-ul starețului mânăstirii.

Iar bagaboantei acelea de învățătoare să-i fie tăiat salariul cu 99,(9)%, să fie expusă în agora, nud, unsă cu miere de albine și tăvălită prin fulgi de peană, să fie lapidată de maimuțele orto-talibane iar înainte de apusul Soarelui să fie arsă pe rug ca cea mai strașnică vrăjitoare sabbathică întâlnită de la Torquemada încoace.

---------------