(Charakterisierung
von Märchenfiguren)
Originaltitel:
„Anhela ca Zăpada și cei șapte pitici cicisbei comunitari”
(Indici de
identificare a non-caracterelor personajelor din basm)
Prolog:
„Nu trageți în pianist și nu puneți boambe sub scăunelul naratorului!”
Motto:
„În pădurea
cu alune
Aveau casă 7
pitici
Vine Mohammad
și spune
Vreau să stau
și eu aici
Pu-pu-pu, Insha'Allah
Vreau să
stau și eu aici (bis de 800.000 de ori)”
Amu,
ignorând orice reguli cutumiare ale unei analize literare, trecem de-a valma
peste unitatea de loc, timp acțiune, simultan cu precizarea personajelor
principale din acest basm cu din ce în ce mai vădite accente de tragedie
greacă.
Motivul năvalei
analitice nefiind generat de lipsa cunoștințelor stilistico-literare, ci fiind
determinat de aplombul năvalei hoardelor de migratori orientali ce s-au pus în
mișcare ca la o mobilizatoare arătare a sângeacului arhaic.
Amu’ toate toponimele, antroponimele și sintagmele din basna
Frățânilor Grimm trebuie considerate a fi așa un fel de cimilitură supranaturală,
un cod esoteric aidoma kabbalei universale.
Pe repede înainte,
se face vorbire despre Pădurea cu Alune – care vra să zică a fi Pădurea Neagră
din doicilandul bavarez.
„Alunele”,
în forma de atribut substantival prepozițional, adicătelea vrea să însemne
belșugul din pădurea bavareză, belșug sugerat de salariul minim orar de 8,50 €
pentru toți truditorii în mina de smaragde și adamante.
Apoi,
bogăția pădurii bavareze, a cărei zvoană se răspândise în toată roza vânturilor,
până hăt în Orientul Îndepărtat și Maghreb, se regăsea în nivelul de trai
excepțional al pădurenilor nativi, nivel de trai susținut de un sistem de
asigurări sociale și de sănătate excepțional de generos cu toate puturoșeniile
lanțului trofic: ursuleți koala, leneși, pârși, veverițe, castori, popândăi,
șobolani, șoareci et ejusdem Order Rodentia.
De dus se
dusese numai vestea acestui Eldorado din Pădurea cu Alune Bavareză, însă de
pătruns în luminișul în care-și aveau casa cei 7 dwarfi comunitari era cam
dificil de petrecut întrucât luminișul comunitar era strașnic apărat cu garduri
din împletituri de nuiele, îngrădituri genuine manufacturate la un atelier de
meșteșuguri populare dintr-un sătuc luxemburghez – parcă Schengen îi zâce luia.
Tăt era bine
și frumos în luminișul în care cei 7 pitici comunitari își aveau sălașul până
într-o zi în care, în casa lor își făcu apariția Die Schneewittchen – Albă ca
Zăpada Alpilor – nimeni alta decât babornița ceea vrăjitoare și țâcnită –
doicibaba Aisha von Merkel – care mâncase o jumătate de tonă de ciuperci
halucinogene și, crezându-se reîntruparea metempshihotică a zeiței Freya, se
deghizase într-o prea-grațioasă și sfielnică fecioară, la care nici Fotze-ul
nu-i era mai hâd ca poarta mortăciunilor din Helheim, nici gurița nu-i mâncase ciuperci
necântărite în Comunicatul BAMF (Bundesamt für Migration und Flüchtlinge) din
25 august.
Apăi dacă
înainte de a-i deschide poarta Anhelei ca Zăpada, cei 7 pitici fredonau de zor
cântecele optimiste:
„Ai-ho, ai-ho
Suntem
pitici mișto,
Avem și
barbă și carici
Chiar dacă
suntem mici”
Ei bine,
după tăbărirea în bordeiul lor a SchneeAnhelei, dintr-odată au devenit mai
pragmatici, conștientizându-și declinul suveranității locative:
„Foaie verde
ca și plopul,
Mamă, ne-am
futut norocul!”
Cam asta fu
schimbarea de atitudine și concepție asupra vieții, produsă în mintea naivă a
celor 7 pitici comunitari, imediat după admiterea în spațiul lor locativ a
Doicibabei Anhela metamorfozată în preacurată și preanevinovată Albă Ca Zăpada.
Amu, ar
trebui de identificat, punctual, care sunt cei 7 dwarfi comunitari, ce au fost
puși sub condurul noii lidere a luminișului din Pădurea cu Alune.
Apăi ar fi
așa:
Doc
(Înțeleptul) - se zâce că ar fi
Jean-Claude Juncker, că doară șorțulețul și tichiuța lui de membru în Consiliul celor
300 îl îndreptățește să-și aroge titulatura de Înțeleaptă Eminență Cenușie a
Ipocritei politici a luminișului european; lucru confirmat de titulatura NUMITĂ
de Președinte al Comisiei Luminișului din Pădurea cu Alune;
Sneezy (Hap-Ciu)
– nu poate fi altcineva decât guralivul și neobrăzatul ăla de Frans Timmermans,
actual prim-vicepreședinte al Comisiei Luminișului; stereotipul strănutatului
îl are format încă din vremea când era Ministru de externe al Țării Cașavalului
Hollande, poziție in care, de fiecare dată când îl apuca strănutatul, în loc să
folosească civilizat o batistă, se apuca să stuchească muci și bale peste fața și imaginea
României și a Bulgariei;
Happy (Bucurosul)
– poate fi personificat în mod superlativ absolut de prostanul ceala de
prezident al cucoșăilor de munte galici – Francois Hollande - Răsboinicul Față-Palidă
din Mali; această personificare fiind susținută de invariabila criză de bucurie
de care este stăpânit cocoșălul galez ori de câte ori Albă ca Zăpada propune
câte vreo trăsnaie atât de sfruntată, încât atributul „porn-BDSM” * pare doar o
simplă alintătură gingașă.
Grmuorpy (Morocănosul)
– mai mult ca sigur că ar putea fi exemplificat în persoana lui Martin Schultz,
atât datorită prestanței sale de urs cârcotaș, dar mai ales din perspectiva
poziției sale de BärPräsident al Adunării Parlamentare a Pădurii cu Alune,
poziție din care a susținut, cu o fervoare și o consecvență tâmpelnică, toate
prostiile scornite de mintea Anhelei cea Dusă cu Pluta Ciupercilor
Halucinogene Îngurgitate.
Bashfull (Rușinosul) – sau mai bine spus Bashless - Nerușinatul,
nu poate fi altcineva decât premierul luxemburghez Jean Asselborn, năstrușnic
și abulic grăitor de slove nesincrone cugetului, grăire slobodă și anapoda,
elaborată în cel mai autentic spirit al legăturii dialectice indisolubile
dintre „sula și prefectura românească”, năzbâtie epocală prin care propunea
sancțiuni financiare prin restrângerea accesului la alune al tuturor
viețuitoarelor din Pădurea cu Alune care refuză să ia în găzduire câteva mii
nedefinite de Mahommezi, să le pună la dispoziție frigiderul cu bunătățuri, să-i
cazeze în pat cu nevasta iar la ora 11 să le pună la dispoziție fiica minoră
întru desfășurarea unei demonstrații de moravuri talibane, sau, de ce nu, de a
se oferi voluntar pe sine întru desfășurarea unei ședințe practice de beheading
al ghiaurilor kaafir (kufr).
Sleepy (Somnorosul)
– cu certitudine că nu poate fi altcineva decât Werner Faymann – kanzlerul lumișului
östlich al Pădurii cu alune, care se dormea pe el de lene răstimp în care Bashless
se pârțâia pe sine debitând năzdrăvăniile ce o făceau pe Anhela ca Zăpada să se
pișe pe ea de râs și satisfacție. Observat de Anhela că doarme pe el, prostanul
Somnoros austriac a primit o scatoalcă peste scufie și, trezindu-se, ca să
arate că e conectat la evenimente, a început să repete ca un netot tot ceea de
scornise mintea dementului luxemburghez Nerușinat
Dopey (Mutulică)
– pentru ca în final, de la apelul nominal al piticilor cicisbei ai Anhelei ca Zăpada să lipsească prostul luminișului, nimeni altul decât Mutulică.
La apelul
imperativ al Anhelei „Mutulică, mutulică, komm zu mamma să te pupe!”, ghici
cine se ițește sfios de dindărătul ușii?
Da, nimeni
altul decât Klaus der stumme Zwerg, cu privirea sfioasă îndreptată înspre
litosferă, îngânând, din toată splendoarea quintaluilui său de vlăjgan bleg, un
umil și stins:
„- Jawohl,
Mutti, ich bin hier!
Gib mir
einen Kuss, Mutti!”
Cam asta ar
fi o scurtă caracterizare a personajelor din Basna Frățiilor Arabe - „Anhela ca
Zăpada cu mințile etnobotaniczburătăcite și cei șapte pitici cicisbei
comunitari”.
Și-am
încălecat pe-un gard de sârmă ghimpată și v-am spus povestea toată.
Și-au trăit până la adânci bătrâneți, cu mulți nepoți și strănepoți.
( jihadiști, natürlich! )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu