Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

joi, 21 decembrie 2017

Revista presei... juridice - II



Evreika! (am găsât!)

Nu știam de ce resimt o senzație olfactivă ca de formol atunci când privesc pictura „protestatarilor” cu iepoleți.
Apăi am stat oleacă ș-am studiat-o pe cea publicată de Obiectiv, că-i la rezoluție mai mare.


Apăi, baleind pictura de la dreapta la stânga, avem așa:


- în partea dreaptă, o Nikită cu freza de culoarea vântului turbat, naltă ca World Trade Center și încălată ca iapa lu’ Fefeleaga;


- urmează Leidi MILF;


- în second plan doo momâi mai june, una uitându-se în lateral ca să vază dacă nu cumva apare un Făt-Frumos călare pe un Lamborghini Av
entador alb și alta care se uită cu mânie în depărtare, cercând să zărească urma driftuită a Făt-Frumosului ex-conjugal, care s-o ușchit de-acasă în compania unei curve milaneze, mânios fiind că momâia judiciară de-acasă nu știe să facă plăcinte poale-n brâu și ciorbă de potroace;

- oleacă mai la hacana, imediat ce treci cu geana peste imaginea terrifiantă a lu Lady Biohazard (††† Ptiu! Ptiu! Doamne, apără, feri și păzăște de așa pacoste!) se zărește o momâie ochelaristă care bagă iute în pozânar un plic cu o nesperată șpagă, pardon, cu o nesperată primă de Crăciun, primită filantropiq de la un MSV-ist de la Botoșani (nota: MSV: Maximă Siguranță pe Viață, adicătelea „viețaș”);


- și pictura se termină c-o bebelașă ingenuă, care șede în poziție solemnă ca de pionier comandant de detașament și meditează strașnic asupra unor taine primordiale ale umanității: unde se duc norii când se duc și unde dispar bărbații când pleacă cu găleata de gunoi?


Cam astea-s toate prezențele agreabile vizual din pictura protestatarilor.
În rest, numai babornițe, cotoroanțe, vrăjitoare, Știme ale Nopții, Mume ale Pădurii, boșorogi andropauzați și martalogi pârțari.
În atare condiții, în care pictura induce senzația olfactivă a formolului, nu mai bine gazetarii cu lanț, zgardă și botniță, puneau alt titlu la articol? Unul ceva gen „Institutul de geriatrie Ana Aslan a ieșit pe treptele azilului să inspire oleacă de văzduh curat”


Parol, monșer!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu