Prolog:
„IUSTITIA
EST CONSTANS ET PERPETUA VOLUNTAS IUS SUUM CUIQUE TRIBUENS”
(coo-rect!)
Așadar,
dând dovadă de maximă concizie a expunerii, putem spune că am ajuns la un moment
de răscruce. Sau, un moment de cruce, cum, cu inspirație, precizam acum câteva
zile.
De
ce momentul dec. 20-20 este o veritabilă „milestone” ce marchează începuturi
și sfârșituri [vezi nota *]
I.
Pentru că noțiuni teoretice, de tipul „independența judelui” au ajuns simple
construcții lexicale lipsite de orice fundament faptic. FORME LEXICALE FĂRĂ PIC
DE CONȚINUT, aidoma unor căcați înghețați, sălășluitori în mijlocul unui
drumeag abandonat.
Care
este „INDEPENDENȚA” faptică a magistratului român, atât de des clamată în tot
felul de bolboroseli declarative? Păi, nu e alta decât cea reliefată în mod
irevocabil de speța „Băneasa”: independența judelui se întinde până la hotarul
la care un procuror DNA psihopat, nevropat și sociopat, ce uzurpă rolul
magistratului și întinează definitiv noblețea robei, își permite să se
constituie ca AL TREILEA sau AL PATRULEA PALIER JURISDICȚIONAL.
Nimeni și nici
un argument nu mai pot tăgădui faptul că
în Kolonia Penitenciară, Experimentală, Kafkiană și Orwelliană Rröemenika, sunt
2 paliere jurisdicționale în dreptul penal – fond, apel, iar în dreptul civil
sunt vreo 3: fond, apel, recurs.
Acestea
sunt palierele în care se poate behăi cu tâmpelnic entuziasm festivist despre
căcatul acela de INDEPENDENȚĂ A MAGISTRATULUI. Dincolo de acestea intervine
palierul suplimentar al Systemului ocult, alcătuit din juzi dezaxați cu sumedenie
de stele pe epoleții camuflați sub robă, la care li se adaugă Sociopații ce au transformat Ministerul Public într-un uriaș și nediagnosticat Ospiciu.
Iar îndărătul acestor fantoșe psiho-paranoide, a acestor marionete
obsesiv-compulsive aflându-se trăgătorii de sfori din Pădure, la rândul lor jucați
în ațe, funii și odgoane de Stăpânii Sforilor de peste Ocean (CIA / FBI/ NSA).
Cum
se manifestă al treilea (al patrulea) palier jurisdicțional?
Păi,
ca să nu fie nici un fel de discuție, putem lua exemplul recent: orice hotărâre
a unei instanțe românești, a unui jude INAMOVIBIL (ha, ha, ha!) și INDEPENDENT
( ha, ha, ha, ha, ha, ha!) devine un fel de kurpapir în momentul în care un
prepus al Ocultei Văcarilor trimite vreun dobitoc de procuror cu rang de
judecătorie, cocoțat prin interviu în DNA și care răstoarnă efectiv toate
silogismele juridice și toate consecințele juridice ale respectivelor hotărâri.
Hotărâri pronunțate, repet, de judecători români INDEPENDENȚI ( ha, ha, ha, ha,
ha, ha!).
Ha,
ha, ha, ha, ha, ha! – „independența” asta a magistratului român a fost golită
de conținut, a fost demantelată de orice semnificație, ea devenind, de acum
înainte și ÎN
VECII VECILOR, AMIN!, doar o expresie amuzantă, din categoria celor mai
insultătoare peiorative: kurvă, bulangiu, magistrat independent, centuristă,
motherfucker, cocksucker etc. etc.
Pentru
conformitate: „Hotărârea este UN ABUZ, acțiunea în constatare fiind
inadmisibilă la acel moment…” (spune un psihopat DNA la fila 140 a rechizitoriului
dosarului „Ferma Băneasa”)
LA (TROISIÈME) QUATRIÈME INSTANCE! mâncațaș!
II.
După aceste evenimente atât de șocante, care mai este profilul moral,
comportamental, care este eticismul atât de slăvit al magistratului român?
Spuneam
Io* acum ceva vreme câteva atribute adjectivale definitorii și exhaustive în
ceea ce privește Secta Sociopaților cu Robe :
-
Calic vocațional
-
Parvenit
-
Arivist
-
Harpagon
-
Poltron
-
Paranoic
-
Ipocrit.
Nu
m-a crezut nimeni asupra justeții celor afirmate, crezând că încă mai sunt
mânat de imbolduri vindicative. (inutil de afirmat contrariul, faptul că
experiențele trecute și timpul scurs de atunci m-au adus în postura extrem de onorantă
a dobândirii înțelepciunii post-traumatice.)
Spuneam
că cea mai cabotină și poltronă specie profesională este Secta Geambașilor
Adevărului Mistificat și Telalilor Dreptății Siluite.
Așadar,
hai să vedem azi ce spune o pereche de Iepurași cu robă:
judecăcător
cojocaru adrian
„Hotărârea pe care am dat-o o consider astăzi ca
fiind una CRITICABILĂ, acțiunea ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă…”
„E posibil să fie criticabilă sub anumite aspecte,
de pildă că am uitat să indic temeiul de drept.”
(întrebat fiind de ce se dezice de hotărârea pronunțată,
iepurele cu robă afirmă șocant)
„PE FAPTUL CĂ SUNT ȘI EU OM ȘI ANII AU TRECUT ȘI AM
ȘI EU O VÂRSTĂ.”
judecăcător
ispas marius
„motivarea nu este cea mai reușită dar ERAM LA ÎNCEPUTUL CARIEREI MELE DE JUDECATOR și aveam multe dosare pe rol.”
În
loc de concluzie: pe mine nu mă crede nimeni când afirm ceva deși lucrurile
sunt de o claritate și de o limpezime de cleștar. Începând cu decembrie 20-20, două lucruri rămân DEFINITVE ȘI IREVOCABILE:
I.
independența magistratului e doar o vrăjeală ieftină, numai bună de împănat
comunicatele oficiale ale ÎCCJ, CSM, Comisiei de la Florența sau de ornat MCV-ul
Stăpânilor de la Briusel. Însă, după terfelirea publică de netăgăduit a
conceptului de „INDEPENDENȚĂ”, cei din structurile de conducere a Sectei
Sociopaților cu Robe ar face bine să se gândească de 2 ori înainte de mai menționa public această blasfemie oribilă.
S-ar putea să se trezească la porți cu gloate de Cetățeni înfuriați de tupeul
și neobrăzarea folosirii acestei expresii decăzută definitiv în haznaua infamiei.
(ce independență,
măi ticăloșilor, când vine un pulete de procuroraș de la PJ Pătârlagele, uns
mare Caid la DNA și desființează Hotărâri definitive și irevocabile, pronunțate
„ÎN CIVIL”. NU vă e rușine obrazului?)
II.
profilul moral al magistratului român nu este nicidecum unul elitist, astfel
cum s-ar deduce din multitudinea studiilor parcurse și a examenelor grele
susținute. Nu este nici un profil care să răspundă așteptărilor idolatrice și
respectuoase ale simplilor cetățeni.
Magistratul român este doar un jalnic bastard al lui Ghiță Pristanda:
„Famelie
mare, renumeraţie mică, după buget, coane Ionică.”
Asta
e!
AND
NOTHING ELSE MATTERS
-----
nota*:
„Now
this is not the end. It is not even the beginning of the end. But it is,
perhaps, the end of the beginning.”
Winston
Churchill