Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

miercuri, 23 decembrie 2020

Raport despre ”IVSTITIA” (II)


Prolog:

„IUSTITIA EST CONSTANS ET PERPETUA VOLUNTAS IUS SUUM CUIQUE TRIBUENS”

(coo-rect!)

 

Așadar, dând dovadă de maximă concizie a expunerii, putem spune că am ajuns la un moment de răscruce. Sau, un moment de cruce, cum, cu inspirație, precizam acum câteva zile.

De ce momentul dec. 20-20 este o veritabilă „milestone” ce marchează începuturi și sfârșituri [vezi nota *]

I. Pentru că noțiuni teoretice, de tipul „independența judelui” au ajuns simple construcții lexicale lipsite de orice fundament faptic. FORME LEXICALE FĂRĂ PIC DE CONȚINUT, aidoma unor căcați înghețați, sălășluitori în mijlocul unui drumeag abandonat.

Care este „INDEPENDENȚA” faptică a magistratului român, atât de des clamată în tot felul de bolboroseli declarative? Păi, nu e alta decât cea reliefată în mod irevocabil de speța „Băneasa”: independența judelui se întinde până la hotarul la care un procuror DNA psihopat, nevropat și sociopat, ce uzurpă rolul magistratului și întinează definitiv noblețea robei, își permite să se constituie ca AL TREILEA sau AL PATRULEA PALIER JURISDICȚIONAL. 

Nimeni și nici un argument  nu mai pot tăgădui faptul că în Kolonia Penitenciară, Experimentală, Kafkiană și Orwelliană Rröemenika, sunt 2 paliere jurisdicționale în dreptul penal – fond, apel, iar în dreptul civil sunt vreo 3: fond, apel, recurs.

Acestea sunt palierele în care se poate behăi cu tâmpelnic entuziasm festivist despre căcatul acela de INDEPENDENȚĂ A MAGISTRATULUI. Dincolo de acestea intervine palierul suplimentar al Systemului ocult, alcătuit din juzi dezaxați cu sumedenie de stele pe epoleții camuflați sub robă, la care li se adaugă Sociopații ce au transformat Ministerul Public într-un uriaș și nediagnosticat Ospiciu. Iar îndărătul acestor  fantoșe psiho-paranoide, a acestor marionete obsesiv-compulsive aflându-se trăgătorii de sfori din Pădure, la rândul lor jucați în ațe, funii și odgoane de Stăpânii Sforilor de peste Ocean (CIA / FBI/ NSA).

Cum se manifestă al treilea (al patrulea) palier jurisdicțional?

Păi, ca să nu fie nici un fel de discuție, putem lua exemplul recent: orice hotărâre a unei instanțe românești, a unui jude INAMOVIBIL (ha, ha, ha!) și INDEPENDENT ( ha, ha, ha, ha, ha, ha!) devine un fel de kurpapir în momentul în care un prepus al Ocultei Văcarilor trimite vreun dobitoc de procuror cu rang de judecătorie, cocoțat prin interviu în DNA și care răstoarnă efectiv toate silogismele juridice și toate consecințele juridice ale respectivelor hotărâri. Hotărâri pronunțate, repet, de judecători români INDEPENDENȚI ( ha, ha, ha, ha, ha, ha!).

Ha, ha, ha, ha, ha, ha! – „independența” asta a magistratului român a fost golită de conținut, a fost demantelată de orice semnificație, ea devenind, de acum înainte și ÎN VECII VECILOR, AMIN!, doar o expresie amuzantă, din categoria celor mai insultătoare peiorative: kurvă, bulangiu, magistrat independent, centuristă, motherfucker, cocksucker etc. etc.

Pentru conformitate: „Hotărârea este UN ABUZ, acțiunea în constatare fiind inadmisibilă la acel moment…”  (spune un psihopat DNA la fila 140 a rechizitoriului dosarului „Ferma Băneasa”)

LA (TROISIÈME) QUATRIÈME INSTANCE! mâncațaș!

II. După aceste evenimente atât de șocante, care mai este profilul moral, comportamental, care este eticismul atât de slăvit al magistratului român?

Spuneam Io* acum ceva vreme câteva atribute adjectivale definitorii și exhaustive în ceea ce privește Secta Sociopaților cu Robe :

- Calic vocațional

- Parvenit

- Arivist

- Harpagon

- Poltron

- Paranoic

- Ipocrit.

Nu m-a crezut nimeni asupra justeții celor afirmate, crezând că încă mai sunt mânat de imbolduri vindicative. (inutil de afirmat contrariul, faptul că experiențele trecute și timpul scurs de atunci m-au adus în postura extrem de onorantă a dobândirii înțelepciunii post-traumatice.)

Spuneam că cea mai cabotină și poltronă specie profesională este Secta Geambașilor Adevărului Mistificat și Telalilor Dreptății Siluite.

Așadar, hai să vedem azi ce spune o pereche de Iepurași cu robă:

 

judecăcător cojocaru adrian

„Hotărârea pe care am dat-o o consider astăzi ca fiind una CRITICABILĂ, acțiunea ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă…”

„E posibil să fie criticabilă sub anumite aspecte, de pildă că am uitat să indic temeiul de drept.”

(întrebat fiind de ce se dezice de hotărârea pronunțată, iepurele cu robă afirmă șocant)

„PE FAPTUL CĂ SUNT ȘI EU OM ȘI ANII AU TRECUT ȘI AM ȘI EU O VÂRSTĂ.”

 

judecăcător ispas marius

„motivarea nu este cea mai reușită dar ERAM LA ÎNCEPUTUL CARIEREI MELE DE JUDECATOR și aveam multe dosare pe rol.”

 

În loc de concluzie: pe mine nu mă crede nimeni când afirm ceva deși lucrurile sunt de o claritate și de o limpezime de cleștar. Începând cu decembrie 20-20, două lucruri rămân DEFINITVE ȘI IREVOCABILE:

 

I. independența magistratului e doar o vrăjeală ieftină, numai bună de împănat comunicatele oficiale ale ÎCCJ, CSM, Comisiei de la Florența sau de ornat MCV-ul Stăpânilor de la Briusel. Însă, după terfelirea publică de netăgăduit a conceptului de „INDEPENDENȚĂ”, cei din structurile de conducere a Sectei Sociopaților cu Robe ar face bine să se gândească de 2 ori înainte de  mai menționa public această blasfemie oribilă. S-ar putea să se trezească la porți cu gloate de Cetățeni înfuriați de tupeul și neobrăzarea folosirii acestei expresii decăzută  definitiv în haznaua infamiei. 

(ce independență, măi ticăloșilor, când vine un pulete de procuroraș de la PJ Pătârlagele, uns mare Caid la DNA și desființează Hotărâri definitive și irevocabile, pronunțate „ÎN CIVIL”. NU vă e rușine obrazului?)

 

II. profilul moral al magistratului român nu este nicidecum unul elitist, astfel cum s-ar deduce din multitudinea studiilor parcurse și a examenelor grele susținute. Nu este nici un profil care să răspundă așteptărilor idolatrice și respectuoase ale simplilor cetățeni. 

Magistratul român este doar un jalnic bastard al lui Ghiță Pristanda:

„Famelie mare, renumeraţie mică, după buget, coane Ionică.”

 

Asta e!

AND NOTHING ELSE MATTERS

 

-----

nota*:

 

„Now this is not the end. It is not even the beginning of the end. But it is, perhaps, the end of the beginning.”

 

Winston Churchill

 


 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu