”The magistrates' luxurious prison” (ai heiv dă most brilliant aideia!)

 

Hi-hi-hi, ha-ha-ha, ho-ho-ho!

Mey, ai heiv dă most brilliant aideia! 

(scris pe fugă, azi, by Edel,  în răstimpul în care se călea ceapa și se umflă orezul pentru sarmale)

 

Steteam Io* așa și mă gândeam la cele 3 veacuri de pârnaie pe care le-o adunat clica derbedeilor cu robe din Grupul Infracțional Organizat ”Mafia Inc.” și gândul mi s-o dus, anapoda, către o celebră lozincă stahanovistă: „Țării cât mai mult cărbune!”

Dar cum azi nu mai avem nici mineri și nici cărbune (nici păduri dar nici gaze), m-am scornit să-mi imaginez cum ar suna lozinca raportată la Cârdășia Infractorilor cu robe: ȚĂRII CÂT MAI MULȚI MAGISTRAȚI PUȘCĂRIAȘI!

WOW!

Ce faaaain!

Ș-atunci, mi-o trecut prin minte, nu un bullet cal. 7,62 (așa cum ar dori mulți dintre potlogarii cu robe), ci o aidee brilliantă: ce-ar fi ca din fonduri bugetare plus din cele comunitare, în Kolonia Penitenciară și Experimentală să purcedem la derularea unui nou… experiment… penitenciar (of course!).

Adicătelea facem așea: undeva prin Bărăgan, într-un loc blagodarit de Domnul Zeu cu mult praf, scaieți și vânt turbat, ne apucăm și construim o Mare Pușcărie  - PUȘCĂRIA MAGISTRAȚILOR. Da’ aia o să fie așea o pușcărie ca-n Neckermann. O să aibă tot confortul lumesc și supra-lumesc cu care sunt obicinuiți acești derbedei ai moralei sociale; o să fie așea ca un ansamblu rezidențial de tip penitenciar, cu căsuțe ca-n poveștile cu ”Albă ca Zăpada și cei 7 cicisbei grefieri” sau ca-n basnele cu ”Alin-Baba și cei 7.000 de Tâlhari cu robe”.

În astea căsuțe, infractorii magistrați or să aibă posibilitatea să steie cum or să vrea ei: pot să steie „câte 2, câte 3, câte câți vrei, ARZĂ-I-AR FOCUL!”. 

Pot să steie aclo cu colegul / colega din rubricile certificatului de cositorie sau pot să steie acolo cu metresa / liubovnika, țiitoarea. Pot să steie chiar și cu liubovnikul / țiitorul chiar și cei de parte bărbătească, sau cu țiitoarea, amanta, cocoanele de parte (incert) mullierească. Nu-i nici o restricție sau discriminare de gen; tot fasonul e să se simtă ca acasă acești depravați care, din plictiseală, experimentează senzațiile extatice ale obicinuințelor sodomite.

 

Boon!

Pot chiar să stea și singuri în căsuțe, mai ales cei care au depășit nivelul auto-îndumnezeirii situat deasupra celui de-al șaptelea cer, loc din care le este permisă chiar și stuchirea cojilor de semințe în capul Domnului Zeu Demiurg.

Aiștea anahoreți psiho-patologici pot chiar să stea în spații de tip penthouse, dimpreună cu ilustrele, augustele și olimpianele lor personalități multiple: Napoleni, Pol-Poți, Stalini, Hitleri, Torquemazi, etc.

 

Amu, ca să nu sâmțască semizeii judiciari nici un fel de stres față de mediul Turpitudinii Judiciare și al Promiscuității existențiale anterioare, în Pușcăria Magistraților or să li se asigure, prin normă de hrană bugetată și normă de echipament subvenționată comunitar, tot luxul și confortul hedonismului deșucheat cu care sunt obișnuiți acești psihopați.

Astfel în loc de haine din postav, cu dungi verticale ca zăbrelele, magistrații-pușcăriași or să poarte numai costume expansive de la Armani sau cocoanele rochii din colecțiile haut-couture ale celor mai vestiți designeri.

Crăpelnița n-o să fie de tip pușcărie regular, adicătelea alcătuită din ilustre zoaie, admirabile putregaiuri și excepționale lături, ci o să fie în deplin acord cu „rolul social” anterior al Ticălosului pușcăriaș: meniul o să le fie alcătuit din caviar Petrossian, foie gras, mușchi de vită de Kobe, fructe de mare, homari, languste, aripioare de rechin, puță de pisică de mare, pepene negru, pizza royal, trufe albe etc. Ce mai, dom’le, cantina Pușcăriei magistraților va fi una de tip Luxury 5 Stars iar crăpelnița va fi livrată în căsuțele de detenție printr-un sistem „delivery” asigurat de auditorii de justiție aflați în practica judiciară.

 

În fine, grăire lungă e sărăciea omului și belșugul pochiilor ș-al magistraților: Pușcăria Magistraților va fi de un confort luxuriant nemaivăzut. De băut or să aibă la dispoziție, în permanență, poloboace întregi cu  Moët et Chandon, Dom Perignon, Taittinger, Laurent-Perrier sau treburi de-ale gâtlejului ceva mai hard: scotch, bourbon, whiskey, cognac de cele mai fine etichetări.

Chiar și preferințele sexuale deșucheate ale acestor Depravați irecuperabili vor fi asigurate prin ”însăși” regulamentul  de funcționare al acestei Gomore Penitenciare: la care-i plac fimeile / bărbații or să li se livreze bisăptămânal hostese și chippendali; la care-s mai… ciudați și  le plac trufandalele – cum ar fi depravații ceia de pe la Timișoara, Oravița sau Cluj – or să li se aducă fetițe și băieței taman după pohta minții lor de psihopați dezaxați.

Dacă or să fie printre pușcăriași / pușcăriașe duomni și duoamne aidoma baborniței refurbished dela Sovietul Suprem, pasionați de schiul estival pe ... iarbă sau pe munți de zăpezi narcomaniace, or să li se asigure și acestora câțiva țuhali de pudră, cu care să-și panseze sevrajul și să nu-și piardă astfel șansa la Nirvana narcotică.

 

Chiar și activități socio-educative or să aibă parte magistrații pușcăriei de lux: ca la jocurile interactive ale copchiilor de grădiniță, magiștrii pușcăriași or să ”profeseze” în cadrul unor jocuri judiciare tematice în care, prin jocuri de rol, or să simuleze complete de judecată care or să rejudece, în căi infra- și ultra-ordinare de atac, spețele celorlalți pușcăriași. Tot așa, prin rotirea atelierelor de lucru, (unii simulează completul, unii simulează advocații, unii simulează porcușorul), pușcăriașii or să-și poată menține treze fantasticul spirit de solidaritate de GAȘCĂ, precum și abjecția instinctului mușamalizării reciproce.

Adicătelea, ceea ce acum fac afară, cu atâta nerușinare, simulând înfăptuirea actului de justiție, or să facă și în Luxury-Jail, ca să nu-și piardă din deprinderi și aptitudini.

Amu, ce-i drept, că sentințele pe care or să le deie aceste „Saturnalii Judiciare” or să fie doar așa la ”oha!”, bune numai de rupt în patru și de utilizat în mod unic și igienic, întrucât din Pușcăria magistraților nu se mai poate ieși decât în 2 ipostaze: fie în copârșău, cu chicioarele înainte, fie prin coșul crematoriului …. Centralei termice.

În fine, multe detalii imaginative pot fi scornite pe marginea acestei teme atât de atrăgătoare: PUȘCĂRIA MAGISTRAȚILOR.

Totul este ca la un moment dat societatea, ajunsă la pragul critic de saturație, să vrea să dea curs unui îndemn firesc: ȚĂRII CÂT MAI MULȚI MAGISTRAȚI PÂRNĂIAȘI!