„Barba non facit philosophum, neque vile gerere pallium”

„Aduc (po)vești, aduc (po)vești!”  (apud gaița Sammy - „Fable of The Green Forest”)

M-o împins șarpele, mititelul, aghiuță, șeitanul, împielițatul, vasiliscul, leviathanul și belzebutul ca să mă duc la o matușcă betrînă, cu brâul de lână, ca să-i setez control panelul de la combina frigorifică (c-o îmblat babornița aiurea la butoane ș-o transformat congelatorul în Antarctica și frigiderul în cuptor cu microunde (+12 grade dintr-ale barosane de-ale lui paraCelsus. Amu mai trebe de spus și că baba o primit combina de la o nepoată de-a iia din Italia, iar ea are deprinderi de mânuire / operare eficientă a electrocasnicelor identice cu deprinderile standard ale unei babe la mânuirea mitralierei antiaeriene jumelate, cal 14,5 mm).

Cât am stat Io* aclo pe holul criogenat să setez tot felul de questii, ca să aibă baba condiții optime în care să i se păstreze purcelul asasinat mișelește amu ceva zile, ca să nu degere baba, s-o fi gândit iea să facă oleacă de mișcare, așa că o-nceput să deie de zor din meliță și să mă chiseze cu întrebări întrebătoare de baraj, toatele având răspunsuri stereotipice de hidrocentrală.

Apăi cum îi cu guvernu’, cum îi cu manefestațiile de protest, cum îi cu ordinanța de iuțală a ștabilor de la gubernare, cum îi cu Procuratura particulară a lu’ Iocannis, cum rămâni cu rușî, cu americani, cu hungurii, cu philippinezii și cu marțienii și dacă trebuie baba să-și lege degrabă o boccea de alarmă pentru bejenie, în care să îndese o chimeșă de noapte, 2 broboade, brâul de lână de prezervă, 2 perechi de colțuni de lână, 2 cepe, o buca de mămăligă, un boț de brânză scoaptă, aifonu’ Samsung Galaxy S6 și ultrabucu’ iia - Soni Vaio de i l-o trimes padarok nepoata iia din Italia.

Și dacă moșu’ iia o să primească și el ordin de mobilizare sau trebe să se ascundă în pimniță, lângă poloboacele cu vin și dămigenele cu samahoancă, ca să nu-l găsască geandarmii statali și să-l ieie cu arcanul la oaste.

Cam astea o fost cele câteva întrebări pe care mi le-o turuit matușca, până i-am închis gura prostind-o pe față că dacă vre’ să-i setez frigiderul la un regim optim, îmi trebuie liniște ca să aud cum lucrează electronii din procesorul ce controlează blocul de comandă.

Baba o tăcut chitic, nu înainte de a mă peria oleacă la coarda sensibilă, că iea e matușcă betrână cu brâul de lână, carte știe doar cât o învățat cu popa la utrenie, adică să se iscălească și tabla scăderii și împărțirii (că tabla adunării și a înmulțirii e doar pentru pochi) și că Io*-s om cu carte, care are abonament la ziarele „Mișcarea”, „Curentul” și „Dimineața” și că trebuie să le știu pe toate cele, așa că să-i răspund musai la nedumiriri.

Amu’, după ce o tăcut cotoroanța, am început să-i explic pe-ndelete: 

1. Că puterea legislativă în statul democratic Rroemenica este exercitată de Parlament, care la rândul luia poate delega această competență către Guvern, prin abilitarea acestuia de a emite Ordonanțe de Urgență.

2. Că nicăieri pe pământuțul acesta, nici măcar în Gambia, Lesotho, Congo sau Eritreea, activitatea de legiferare nu este supusă sancțiunii penale, civile sau administrative, fiindcă este însuși izvorul creator chiar al Legii, al normativului și nu poate fi supus sancțiunii normativului.

3. Apoi că mi se pare o prostie tulburătoare ca un organism instituțional al României, creat prin ordonanță de urgență, ca să aplice legea, se poate îndrepta cu anchetă chiar împotriva legiuitorului, chiar împotriva creatorului său (adicătelea e aidomă de anacronic ca și păcatul de înfumurare al Luciferului care s-a crezut mai sus decât Demirugul său). (Baba o căscat oleacă ochii mari, m-o suduit oleacă ș-o zâs să nu mai grăiesc vorbe de hulă și ocară taman în holul iia criogenat, dedesubtul candelei cu untdelemn ce ardea sub Iconul Mântuitorului, aflat pe peretele de East în poziție supremă, iar dedesubtul luia pozele la toți conducătorii Rromâniei, începând de la Carol I, trecând pe la Mihăiță, Gorghiu-Dej, Iliescu și terminând cu Iocannis. Cică... lasă-i pe tăți aclo pe perete, că mai bine să prisosască decât să lipsască!)

4. Apoi i-am mai zâs că situația a devenit de-a dreptul „HALUCINANTĂ” în momentul în care legiuitorul, pe care-l pândește primejdia de a fi anchetat, pentru activitatea de legiuire, de însăși creația sa, are de gând să deie o Ordonanță de Urgență prin care să desființeze taman ceea ce tot el a creat prin OUG și astfel să înlăture primejdia răspunderii pentru o activitate ce nu comportă răspundere. (taman ca obida unui mujâc inervat de aspectul deșucheat al Lucrării lui: „’Mnezăiimăti, Io te-am făcut, Io te distrug!” aka „Cine este celce-mi întunecă Lucrarea prin cuvântări fără pricepere?” )

Baba o ascultat atent și n-o zâs prima dată nica.

Apoi o-nceput să mă suduie, că de ce-s tâlhar ticălos și-mi bat gioc de iea, că iea e măicuță betrână, cu brâul de lână și că-i mică pensia, maică, și n-ajunge nici măcar de-un rețept la apotecăr cu care să ia o cutie de citrat de sildenafil pentru moșu’ iia. Și cică să-i explic așa mai pe-ndelete, prin exemplificare și modelare, că „generalizarea, abstractizarea și conceptualizarea cică-s pentru spiritele erudite, iar exemplificarea și modelarea sunt pentru cei mai sărmani cu duhul, dar care o să fie primii încolonați la Poarta Grădinii atunci când o să comande Domnul Zeu „la stânga-mpreeee-jur!”

(Am impresia că baba țâne acasă pitulate în lada de zăstre literatură interzisă de-a lui Cant, Hegăl, Șopenhauer, Nice și Ghitler, că m-o lăsat baba cu gura căscată când mi-o înfipt aia cu generalizarea versus exemplificarea, da’ n-am îndrăznit s-o questionez de unde știe așa șotie epistemiologică.

P-ormă iar îi pornea moara meliței și trebuia s-o pâcălesc că trebuie să ascult neutronii din circuite dacă-și fac treba bine în panelul frigiderului).

Cică să-i modelez situația.

I-am cerut un creion ș-o „foaie de hârtie”, ca să-i desenez. Și pe foaie i-am desenat un câne încovrigat cu botul la coadă. Baba m-o suduit iar că-i desenez măscări, cu câni care-și ling bijuteriile, și că nu se cade așa ofensă, că ea e babă bătrână cu brâul de lână, pioasă, și că nu vrea să-și risipească șansa la mântuire.

Da nici Io* nu m-am lăsat mofluz și i-am esplicat la baborniță că în desen nu-i un câne metrosexual ca gigoloii de pe Dorobanți, ci-i un câne care aleargă dimprejur ca să-și prindă coada și s-o muște.

Baba cere detalii exhaustive. Io zâc așa: după cum se știe, nu coada îl face pe câne, ci cânele face coada, (taman după stereotipul lăchinesc ce spune că nu barba-l face pe philosoph, ci philosophul face barba).

Și cică la cânele acela care o creat coada, aceasta din urmă nu știu ce-o pățât, poate o fost pălită de rabie, că s-o apucat la un moment dat să vreie ca să muște cânele: cânele o turbat și el de-a binelea, furios cum coada lui încearcă să-l muște taman pe el. Așa că s-o apucat a se învârti în cerc, ca să-și prindă coada cu colții, ca s-o pedepsască strașnic, s-o-nvețe minte de-altă dată să-și vadă de lungul … cozii. Iar tot acest tablou HALUCINANT neavând nici un fel de finalitate rațională, atâta timp cât coada născută de câne nu se liniștește să steie cuminte, ca să nu sară la câne, iar cânele nu se așează și el liniștit pe lăbuțele de dinapoi, lepădând alergătura morganatică întru pedepsirea cozii.

Cam asta o fost historia incrementă și decrementă cu matușca, frigiderul și contextul socio-politic din Rroemenica Saudită.

N-ar mai fi de spus nica, decât că baba o amuțit față de desăvârșitul model didactic ce i l-am creat, o făcut ochii mari și strălucitori ca la o Teofanie a Domnului Zeu, o uitat să-mi plătească vreo 10 lei pentru ce i-am reglat la frigider, o dat iama în cuhnie unde o pornit ultrabucul pe Scaip, ca să grăiască cu nepoata iia din Italia să-i zică ce anume însamnă „HALUCINANT”. Că nepoata babii din Italia e fată dișteaptă dar fără… „noroc”, o făcut faculta de drept la Univ. Buc., o fost șăfă de promoție, apoi o luat masterul la Academia de Poliție și doftoratul la Academia de Informații, dară n-o avut nici un tată procuror ceaușist, nici un unchi colonel de săcuritate și nici un cumătru milițean sau politruk, așa că s-o dus badantă în Italia ș-amu șterge la cur o babă din Amatrice.

Ș-am încălecat pe-o șa și v-am prostit pe față, așea!
========================================================================= 

Addendum personal al uricariului:

Io* am o mare nedumerire: sunt pretin pe Feisbucă cu sumedenie de oameni frumoși, telectuali, scriitori, actori, critici de artă, corporatiști, profesii liberale, freelanceri, pentru a căror probitate bag mâna în foc, ca să mă transform apoi în Mucius Scaevola, și care seară de seară postează selfies de la manefestații.
Dar Io* mă pot obiectiva față de particularul gregar și să mă minunez: Kum draaqu oameni integri moral, care și-ar pune viața zălog pentru RESPECTAREA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE, a principiilor esențiale ale „Rule of Law”, militează pentru perpetuarea regimului securist de reprimare și intimidare implementat de SRI, MILIȚIE, PROCURATURĂ, INSTANȚE, DNA et ejusdem farinae. Fratiweare, respect oricând opinia megieșului meu, dar să militezi prin acțiunea ta de un eticism pur, pentru perpetuarea unei cârdășii imorale și amorale, mi se pare dovada anacronismului apoteotic la care a ajuns societatea neosecuristă, multimilițienesc dezvoltată! Părerea mea!
 

#subbalconIoțamcântatoserenadă

partea domestică a castingului bucolic (partea savage a șters-o în sălbăticie)

Îmi și închipui scena omagiului liric al lui Savaliu: un coltz de rai inspirat din Mioritza, taman la crepusculul înserării.

În second plan, pe conturul abia definit al crestelor Făgărașilor, saivanul oilor, țarcul și strunga creionate cu linii subțiri, aproape imperceptibile, ca o eboșă de Grigorescu.

În partea stângă a panoramei  – elementul domestic al bucolicei imaginare: asinii nedumeriți, câinii priveghetori  ai stabilimentului și chiriașele  oile nătânge. În partea dreaptă a tabloului – sălbătăciunile pământului și subpământului, cu toatele adunate în linie regulamentară de front, sub comanda strașnică a unui lup bătrân cu cicatrici nenumărate. Toată suflarea regnului animal suspină, lăcrămează și scapă ohtaturi duioase de admirație. O căprioară ultrasensibilă din partea sălbatică azvârle filantropic o batistă înspre o capră văduvoaie cu broboadă neagră. Ursul se bâțâie stingher pe labele de dinapoi, scoboară privirea în țărână, vizibil emoționat; lupii din haită se cuprind de după umeri cu câinii ciobănești și-și declamă reciproc juruințele frăției de cruce.

În prim-planul descriptivului imaginar apare R.S., în costumația medievală specifică barzilor, aezilor, mezilor și extremilor: cu ștrampi având un crac de culoare portocalie iar celălalt de culoare verde brotăcel. Condurii (din piele de crokodil de Nil, pescuit la Dakar), cu vârfuri ascuțite și cătărămi mari din fier forjat, furluate de la drăciile mecanice ale lui Da Vinci.

Pe cap poartă o tichie albastră, donată philantropic de „Omul” din pictura lui Van Eick.

În mâini ține o lăută renascentistă, privirea admirativă îi este ațintită idolatric înspre fereastra fânarului. Se aud intermitențe lirice inspirate din Rigoletto: „La donna è mobile qual piuma al vento, muta d'accento e di pensiero.”

În podul  fânarului, în dreptul ferestrei prin care se aburcă fânul, luminată de sclipirile argintate ale Luceafărului de seară, cadrează  imaginea gingașă a codanei Lulutza – fata  cea … mică (!) a baciului  de la Parchetul Mediaș.

Lulutza are fața rotunjoară, îmbujorată de emoție, gingășie virginală subliniată de cosițele împletite în cozile specifice nuligestelor din ruralitate.

Lulutza poartă o ie brodată cu motive tradiționale românești – svastici, rune, brâuri celtice și mandale orientale, iar aceasta tresaltă în ritmul hipertensiv al inimioarei fremătând de încântare.

Lulutza lăcrimează încetișor și clipește din gene exact cu frecvența cu care clipesc din ochișori un stol de vrăbiuțe aciuite pe grinda streașinii.

(hâtrii afirmă, fără temei, că de fapt Lulutza lăcrima din cauza polenului din fân stârnit de delicata aburcare a codanei înspre luminatorul fânarului. Dară cum nu se poate insera o asemenea CALOMNIE într-o bucolică decentă, ne delimităm ferm față de o asemenea alegație nesustenabilă ce poate face trimitere la grația trecerii unei  Godzille printre skyscraperii unui city american)

Undeva, în spatele fânarului, pe scara de duce în pod, se întrezărește imaginea mânioasă a baciului Lascu, care azvârle înspre Lulutza cu Codul penal al anului 1969, suduind-o cu părintească dragoste:

 „- Lulutza, nu mai sta la palavre cu hooliganii coate-goale, că tu trebuie să înveți caligrafie, muzică, geografie și gherghef ca să ajungi prințesă - procuror general ! Treci în odaia ta, imediat!”

planul topographic al acțiunii idilice

Colecția de clanțe prêt-à-porter toamnă -iarnă 2016 sau God Bless America

„Aduc vești! Aduc vești!”

(apud țarca nebună și mov din „Povestiri din Pădurea Verde”): 

cică, Departamentul de Stat al SUA a lansat unui concern german, fondator al Comunității europene a oțelului și cărbunelui, o comandă fermă constând într-o colecție de „clanțe” (cătușe) prêt-à-porter, reprezentând colecția de toamnă-iarnă 2016. Din caietul de sarcini al comenzii s-au prelins, de pe surse către postaci guralivi și neobrăzați, câteva elemente inedite:

- Colecția este integral realizată din oțăl trainic marca Krupp Industrietechnik, oțăl provenit de la fostele Baterii de tunuri de mare calibru Lindemann de la Zidul Atlanticului.

- Clanțele sunt turnate la oțelăriile de la Guantanamo-Bay și sunt finisate manual, prin purtarea lor de către mujahedini și talibani.

- Colecția este structurată bisex – clanțele pentru doamne fiind acoperite cu catifea sau mătase mov, având lănțișorul de legătură realizat de bijutieri vestiți, din titan și platină, iar la niturile de îmbinare 
ale elementelor mecanice având incrustate cristale Swarovski;

 

- pentru domni, cătușele sunt acoperite cu piele neagră cu ținte, design Hell Angels, au lanțul ceva mai grosuț, provenit de la lanțul de ancoră al epavelor de la Pearl Harbour, sunt dotate cu USB 3.0c, player, conexiune wifi gratuită la Netflix și pay per view la Eurosport, lanț prelungitor cu bilă de inox de 20 de livre și, opțional, busolă, tirbușon, capsulă cu cianură și brichetă zippo personalizată cu 
numărul de încarcerare al pârnăiașului.

Ca ultim amănunt, precomanda a fost lansată imediat după data de 8 noiembrie 2016, are termen de finalizare 14 zile calendaristice, este achitată de Departamentul de Stat al USA iar persoana însărcinată cu ducerea la îndeplinire a acestui important contract economic fiind… da, ați ghicit, Darren White, fostul responsabil pentru Europa al US Secret Service.

Ce draaqu or vrea să facă cu atâta noian de clanțe, naiba-i mai știe!

A transmis de la Bortilenii de Câmpie, corespondentul Al Jazeera – Floricică de Clonț.

„' podobești, mamî, bradu'! ”

Titlu din ziare:
„DNA Suceava s-a dus peste primarul din Pojorâta, dar şi alte instituţii publice”

link 

Ba nu-i așa știrea!

Uăi scorMonitorilor, ci tot grăiți prostii și scorneli?
Un’i aț’ văzut voi desantări de mascați și cotrobăieli cu mandat?
Faciț’ șî voi din mosquito ditamai cabalul nechezător în perioada de rut futăcios numai ca sî stârniț’ lumea, s-o zăpăciț’ di cap șî sî va vindeț’ fițuica.
Di fapt ( jurid. „de facto”) treaba o fost mult mai nevinovată, adicătelea am impresia că Memeica ot DNA (:-* poopici, tu fato!) s-o gândit că de-amu se isprăvește luna lu’ Brumar, începe luna lu’ Andrea * și or să înceapă să clincăne gingălbelurile, copchiii or să înceapă să colinde pe la căși ca să capete pițărăi, colaci, nuci și mere, iar pochii or să înceapă să bântuie ca diabolii cu cerșâtul , ca să zmulgă câte o sută de galbini oiropeni de la fiecare casă de sataniști pravoslavnici de rit „The day we die”.
Așa că s-o gândit că are și ie acasî o copchilî, la carele trebe să-i podobească brăduțu, așa cum îi îndătinat încă din tradiția mercantilă antecreștină a lu’ 25 decembrie, dată la care Mitra s-o scoborât pe-o rază cu accelerație gravitațională aidoma Suhoiului 24M russian, (doborât mișelește de parșivii de turcaleți-membri în drept ai OTAN), o dat kukurul de-o stâncă și s-o născut peste ceva vreme, Mântuitorul nost’ Isus Hristos.
Iea, Memeica, s-o apținut (așă cum îi îndătinat procedural) ca să ceară un flintic de brăduț de la ReNePe, fincă nu se cuvenea ca să încâlcească trebile dintre brăduțu’ copchilei, renepe și Forestbrod.
Dară nici nu se cuvenea să o văduvească pe copchilă de plăcerea brăduțulu’ podobit, a betealei, a luminițelor din ghirlande ș-a exasperantelor colinde cu Hrușcă & FueGo – „Podobești, mamî, bradu!”

S-o suit iea în hârbul aceala de Daster, cu care ș-o bătut gioc de iea ștabii ceia din Ministerul Pu*lic care-și cărăbănesc amantele la șoping în X6-le cu antemergător **, și i-o zâs la driver s-o ieie încetucu pe DN șăptișpi.
Cum mergea ea așa la ralanti mâțâțăl și se gândea la eternele întrebări „Ce iaște Iubirea?”, respectiv „Unde se duc barbații când pleacă cu găleata de gunoi?”, n-o fost atentă ș-o trecut de Gura Umorului, de Dlăgopole și se-ndrepta înspre Otrava Dornei ***
La un moment luat **** o văzut cât de fain îi peisaju’ pe unde-o ajuns, cât de încărcat erea de forță spirtuală, așa că s-o gândit că aclo îi locul de rostuit braduț.
Cum nu cunoștea pe niminea în cătunu ceala, normal că i-o poruncit la draiver s-o ducă la … Primărie. Păi, unde mergi prima dată când iești într-un târg străin? La popă? Nu! La meliție? La școală? Nu! La crâșmă? Nu! Evident că prima înfățoșare de cercetășie o faci la primar.
Amu’, din surse credibile ***** cert îi că Memeica s-o scociorât în poșetă, o scoț câteva buletine de identitate de-ale lui Ion Luca Caragiale și o întrat la primar, ca să-l roage cinstit și lăutărește s-o îndrume cătră un neguțător fiscalizat de brăduți.

Amu’ treaba o fost că taman la momentul când iea- Memeica neguțătorea negociant prețul la brăduț o trecut pe șosea o cașcarabetă de mașină, de pe care curgeau tablele ruginite, în care era băietu’ lu Moș Neagu de s-o amploiat scârțangiu pe hârtie la scorMonitorul de Suceava.
Iel venea de undeva de la beut de la o pensiune de dinclo de Otrava Dornei, era oleacă mahmur, așa că n-o văzut bine ce-i cu desfășurarea aia de forțe melițienești de dinaintea primăriei Pojorâta.

O pus iute mâna pe aifonu’ cu android, cu care i-o tras în pozne pe prosecutorii, mascații și jândarii care alcătuiau alaiul ritualic al Memeicăi. Apoi, bucuros ca un prâsnel că are un subect de presă, s-o dus la Suceava, o pus capul pe birou, o moțăit așa vro juma de oră, răstimp în care o alcătuit articolul de față după cel mai elementar stereotip al neghiobului care nu le pricepe dar le potrivește ( no ofense, Moș Neagu, într-o scriitură histrionică se permite înserarea unor invective, fără ca iele să aibă substrat real).
Amu’ mai trebe de spus așa: că Memeica n-o văzut că dinapoia ei era s-o aținut tăte mașânile de la DNA - Serviciul teritorial Suceava, împlute cu caizi ghiauri dintr-ăia mari și nebărbieriți, cum am văzut Io* unu, care m-o siktirit pe față, taman în biroul luia ******, amu vro’ juma’ de an. După ghiaurii de la DNA veneau cele 2 dube de la SPIR, cu 8 mascați în ele ( tot alea care m-o colindat anticipat de Crăciun în data de 21 noiembrie anu’ trecut)
Dinapoia lor era ș-o dubă de la jândărie, cu The Brele la ferești, care o fost sunați de unu dintre mascați printr-un bip care o declanșat tonul de apel „Sus, sus, sus la munte sus”, de Veta Birisch, care-l avea instalat pe nokie un plotoner de la jândari.
Așa că s-o sculat cu tății, s-o-nstruțat în căști, veste antibulet, cotiere și genunchere și s-o aținut dinapoia Memeicăi, într-un tablou auditiv și vizual ce amintește de Roiul de albine ce se zburătăcește dinapoia traiectului migrator determinat de Pohta ce-o pohtește Regina stupulu’.
Așa că asta o fost tătă tărășănia de la Pojorâta, un banal amănunt de trai cotidian, și nicidecum Harmasarul pur-sânge ce l-o pritocit mahmuru’ de Moș-Neagu.
Ș-am încălecat pe-o șa și v-am prostit pe față, așea! 

-----

* adicătelea totuna cu luna lu’ Undrea, lună în care s-o născut Miss Woodrea, regina neîncoronată dar încătușată a Vuittoanelor și genților diplomat customizate cu căptușală verzalie.

** așă o transpirat de pe surse ultima tendință în materie de pițipoance: cică ești pițipoancă nu dacă ai apartament și mășână sponsorizate de liubovnik, ci iești pițipoancă - mafioată dacă ai coloană oficială dinaintea mășânii făcută milostenie de futalău.

*** că la câte gunoaie și chimicale vin pe Bistriță, numai așa îi mai poți spune la urbea ceia.

**** Sintagmă implementată de guvernul Boc II, care înlocuiește expresia anterioară „la un moment dat”

***** tot ăia doi șoarici gnoseologi ai miia din insula Vanuatu …

****** De fapt biroul luia era așa un fel de debara, un pic mai mare decât un veceu public, motiv pentru care și Io* crecă trebe să le deie la aiștea de la DNA un sediu acătării, ca să nu-și mai beie cafeaua de dimineață în stilul bruderschaft.