Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

vineri, 8 martie 2013

Vocile dreptei II



„Doctrine şi doctrinari pentru şmecheri şi proşti” - autor Daniel Vighi

Nu ar trebui să vorbim la acest ceas al istoriei politice autohtone de vocile dreptei şi (sau) ale stângii pentru bunul motiv că nu avem aşa ceva. Am putea cel mult vorbi despre aparenţe, amăgiri, fantome, arătări, spectre, iluzii, prostii grave şi minciuni iscusite amestecate cu pioşenii, naivităţi ale unora dublate de calcule pragmatice şi cât se poate de personale care folosesc doctrina ca paravan şi alibi.

Este greu la ora actuală să crezi că dreapta europeană ar fi obligatoriu împotriva protecţiei sociale iar stânga definitiv şi fără milă împotriva societăţii competiţionale, în favoare filantropiei care moleşeşte şi stinge economia. Nu este greu în occident să aperi secularismul şi să te pretinzi de dreapta, nimeni nu te obligă, de stânga fiind, să crezi în binefacerile caviarului, după cum dreapta poate fi atee. Nu sunt aşadar praporii de-o parte şi secera şi ciocanul de cealaltă atât de vădit. Relativizarea doctrinară postmodernă ( ironică în felul lui Rorty şi tolerant-amuzată ca aceea a lui Vattimo) este urmarea unei înţelepciuni dobândite în urma exhibărilor propagandistice şi ideologice care au devastat secolul din urmă şi l-a umplut de crime, de informatori, anchete şi cenzuri în numele Domnului, a rasei, a clasei.

Îmi pare că în ultimele decenii se impune ideea, rezonabilă până la urmă, a decenţei doctrinare. De altfel, dacă răsfoim istoria, vedem că, mai ales, legionarii şi comuniştii au strigat tare în piaţă în numele credinţelor doctrinare. Astăzi, dacă crezi în ceva, te priveşte, convinge cu vorba şi cu fapta, nu cu biciul, cu interogatoriul, cu lagărul şi reeducarea.
Pe de altă parte, nu e mai puţin adevărat că, la noi,mulţi dintre cei care populează clasa politică sunt şmecheri, impostori, hoţi, demagogi şi guralivi; dumnealor se declară orice ca să iasă un ban şi să ajungă la ieslea publică. Între timp, în lumea largă, dreapta şi stânga sunt tot mai aiuritor amestecate. Industria şi bancherii sunt natural de dreapta, cultura pare mai degrabă de stânga. Sexul şi libertăţile lui aparţin tot stângii, iar pioşenia matrimonială, dreptei. Stânga mai ieri, alaltăieri, era gălăgios cosmopolită, astăzi este antiglobalizare, în vreme ce inşii de dreapta trăiesc oriunde iese profit, sunt cetăţeni ai lumii de voie, de nevoie.

Putem merge mai departe cu împărţirile astea: cravata este de dreapta, blugii de stânga. Muzica populară, dar şi Handel, sunt de dreapta, rockerii şi hip-hoperii de stânga. Istoria religiilor, teologia, antropologia sunt de dreapta, creaţia de orice fel este insurecţională, obraznică, creşte din underground şi din periferic şi e de stânga. Pentru cei de stânga, Domnul este o halucinaţie iluzorie iar bisericile, un loc al amăgirii. În schimb, tot pentru ei, statul este adevărata biserică, altarul este protecţia socială, sacerdoţii sunt funcţionarii, îngerul păzitor – salariul la buget iar ministerul muncii şi protecţiei sociale – o încăpătoare cutie a milelelor. Aşadar şi stânga are propriile biserici. Dreapta munceşte la patron, stânga, crede că munca l-a creat pe om şi preferă pauzele de masă şi cafeluţele instituţiilor bugetare.
Ce este aşadar, astăzi, dreapta şi stânga? Mofturi, exerciţii de plasament social-politic. În România a fi de stânga sau de dreapta este la fel de pilduitor ca ăştia care se declară orbi în acte şi merg cu maşina. Politicienii ştiu cel mai puţin ce ar fi să fie stânga şi dreapta: uitaţi-vă la cei cu stânga ce cruci pravoslavnice îşi la fac moaştele Sfintei Paracheva, doar, doar iese de un vot şi veţi vedea ce viziuni doctrinare îi bântuie.”

Vocile Dreptei I



Fragment din articolul „Adevărata opoziţie de dreapta sunteţi voi!” publicat de Paul Ghițiu
Dreapta din afara politicii

A apărut astfel o formulă inedită de Opoziţie civico-mediatică cu o viteză de reacţie şi o capacitate de influenţare fără precedent în aceşti 22 de ani. E o opoziţie în care nucleul, partea principală, opoziţia efectivă dinamică şi pro-activă este cea a utilizatorilor de internet; o Opoziţie, în general, instruită, implicată, atentă, combativă, inteligentă, deja cu mulţi paşi înaintea politicienilor în ceea ce priveşte nivelul cultural, pregătirea în IT, capacitatea vizionară. Şi, în mare parte, net superioară din punct de vedere al ataşamentului faţă de un set de valori care să structureze construcţia şi nu distrugerea. Credinţa în Dumnezeu, tradiţia, patriotismul, generozitatea, responsabilitatea, grija faţă de aproapele, sacrificiul nu sunt cuvinte goale pentru mulţi dintre aceşti membri ai Opoziţiei. Sunt valori reale ale unei drepte reale pe care le găsim în această masă aparent necoagulată, nestructurată de pe online, şi din jurul acestuia, şi nu le găsim pe „tărâmul întunecat al ororilor”, care este politica românească. Sunt valori ale unei Opoziţii de dreapta faţă de toate construcţiile politico-civico-culturale, făţişe sau mascate, ale stângii aducătoare de neant.

Nu ştiu dacă partidele au înţeles, dacă liderii lor au înţeles, dacă autoproclamaţii „aleşi ai poporului” de pe toate nivelurile au înţeles că există o masă tot mai mare de români care consumă politică, urmăresc politica, investighează şi acţionează fulgerător pentru a regla ceea ce se dovedeşte defect în activitatea politică, pentru că au acum la dispoziţie mijloacele necesare pentru a face acest lucru atunci când au timp, atunci când vor şi, mai ales, atunci când e nevoie. E poate încă greu de perceput, dară-mi-te de înţeles, dar în România asta care e întotdeauna invers decât ceilalţi şi în care lucrurile se petrec altfel decât la ceilalţi şi înseamnă altceva, se petrece ceva major, ceva ce deocamdată poate fi numit doar speranţă, o lumină care pare că străbate printr-un întuneric ce părea definitiv.”

luni, 4 martie 2013

Germania se opune aderării României la spațiul Schengen



Jawohl Frau Anhela! Ordnung und Disziplin!

Să priceapă și maimuțoiul CTRL+dottore că politica externă și diplomația nu sunt nici jocuri de mașinuțe, dar nici țurca și poarca pe care le juca el cu puradeii ceilalți pe toloaca din spatele cortului cocălăresc (unde erau priponiți caii și depozitate ilaiele, ciocanele și priboaiele)

Uită cumva, mititelul ofuscat,* despre prima și cea mai impardonabilă mitocănie ce a comis-o în vara anului trecut? Atunci când făcea rodeo pe măgarul constituțional, chiuia din rărunchi ca un indian Cherokee și îi arăta cucoanei cancelar degetul mijlociu singular și erect iar al[turi de el, căcărău călare pe un baric de whisky îi arăta semnul acela cu antebrațul de la footballul americănesc?
Acum infantilul premier probabil îsi închipuie că Anhela are memoria scurtă și e din tagma oilor usieliste – etalonul idiotului care pricepe greu și uită repede!
Ei uite că proverbul românesc „Gura bate kurul” are corespondent și în limba germană, fără să fie tradus neapărat în termenii metafizicii hegeliene.
Nu-i nevoie de prea mult savantlâc să se priceapă și paricopitatele noastre executive că Germania și Franța sunt motorul sincron al politicii și economiei europene.** Să priceapă că Frau Anhela este diriginta clasei de puturoși integrați cu forcepsul în UE iar Hollander este directorul adjunct al colegiului agricol provenind din fostul tratat de la Varșovia.
Acum vreo două luni circula pe agențiile de presă o știre că Germania și Franța se opun Aderării României la Schengen. *** Pe sovieticul de Hollander a reușit să-l aburească maimuțoiul copy-lot, atât prin rugăciunea disperată intonată pe ritmurile Internaționalei Socialiste, dar mai ales prin milostenia mai mult decât apetisantă a tronsonului de autostradă Comarnic-Brașov.****
Dar pe Anhela n-ai cum s-o prăfuiești, mititelule! Deutschland uber alles!
Neamțul e neamț și n-ai cum să-i propui să facă afaceri țâgănești din care nu câștigă decât papagalul cocalar.
Nu nenică! Cu neamțul ești KLAR la toate capitolele și parafezi afacerea prin strângerea mâinii.
Vii cu texte inspirate din Tezele din Aprilie, prelucrate mediatic în studiourile varanului împuțit, n-ai cum să primești decât o singură rezoluție: „HERAUS, DU SCHWEINEHUNDEN!”

Beratung: „Arbeit macht frei!”
Adică un sfat gratuit prin reiterarea unei devize funeste. Care în acest caz are conotație neutră dar constructivă, însemnând că doar Munca te poate face să fii Liber într-un spațiu de circulație omonim. Lamentările penibile sunt perfect inutile și nu fac decât să sporească nota generală de grotesc al actualului cabinet.

p.s. ce întâmplare ciudată face ca opiniile exprimate de ministrul german de interne să fie formulate și publicate în Der Spiegel. Adică OGLINDA, bolovanilor usieliști!

-------
* Atât de ofuscat e juvenilul întârziat că plânge în cea mai autentică manieră de copchil prost: „Nu mă mai joc așa, îmi iau jucăriile și plec acasă … în CSI!”)

** iar Italia lui Il Cavaliere, unde a dat cu pietre în termopane, e schimbătorul de viteză. Urmează în viitorul apropiat să-și primească Cizma-n koor și de aici!

** *în contrapartidă, aceleași fluxuri de știri anunțau că aceleași două țări sunt de acord cu intrarea Bulgariei în spațiul de liberă circulație! Deci „are dreptate” maimuțoiul prim-ministerial să pună eșecul în seama lui Băsăscu, al lui Boc, al lui Flutur, al lui Ștefan cel Mare sau Burebista. Abureală ieftină pentru pitecantropii usieliști.
 :(( :((  Uau! Uau! Dur, dur d’etre premier ministre.
 :(( :((  Noi vrem să facem  bine la popülime … dar nu ne lasă :ar băsăscu! Uau! Uau! Dur, dur…

**** „Sur la route de Comarnic,
Vinci danse, Vinci danse …”
Sur le pont de Brachov
Vinci dance TOUS EN ROND.”


--------
Hmmm!
Oare ce vrea să simbolizeze gestul mâinii lui Hans-Peter?
Vrea să accentueze inefabilul imperativ „HALT DU ZIGEUNER!” ?
Sau nu cumva transmite prin comunicare non-verbală salutul Horaților către toți Kamarazii?
 

Klaus Johannis s-a înscris în PNL



Herr,
trage o fuguță până la Berlin pe Willy-Brandt-Straße 1 și șopotește-i lui Frau Bundeskanzlerin Anhela că derbedeul ceala de Klaus Johannis din Hermannstadt nu-i un bun arian, întinează valorile și principiile Legilor Rasiale de la Nurnberg și s-o înhăitat cu bolșevicii lui Vissarionovici Stalin și ovreii lui Ivan Ilici Kaghebescu ca să alipească Rumänien-ul la Gemeinschaft Unabhängiger Staaten.

Să-i mai sprechuiești că bolșevicii complotează ca să nu mai între în Schengenul Reichului bavarez și a Reichului Östlich așa că Frau Anhela n-o să mai aibă Lebensraum unde să-și construiască centralele alea nucleare care o să dea buleftrică la tot Volkul din Heimatland.

Zâi să rostogolească repede Panzerdivizion-urile Bundeswehrului într-un Blitzkrieg cotropitor și care să restabilească Ordnund und Disziplin în șandramaua asta de Țiganiadă Teleormănească.
Să-i mai zici că noi, urmașii Căpitanului ( =;  TLC Kamaraden!) îi așteptăm mit Liebe und Spannung, așa că o să dăm o mânuță de agiutor sub forma unor sabotaje simpatice si simplastice, așa cum ne-o învățat bunicii noștri c-o făcut și ei la rândul lor sub comanda lui Naujocks.

Să-i zici că nu vrem nica în schimbul sprijinului dat de Coloana a V-a a arienilor nordeți* decât ca să ne pună pe toți răzeșii Gauleiteri, KZ-Aufseherini și Kapo în Konzentrationlagerul ce-o să-l încropim la Făltișeni și-n care o să-i primim cu ospitalitate bukowineană pe toți sudeții-slugoi din țara Brusturilor-răsare, pe miticii dâmbovițeni, pe derbedeii teleormăneni, pe țâganii olteni și bineînțeles pe jidanii-komsomoliști piesiedei.
Dacă n-om face din ei cetățeni devotați Reichului milenar atunci să nu ne mai spuneți pe rangul din Schutzstaffel!