Moto:
”Pionel, Pionelule,/
Nu mai lua șpagă, băiatule,/
Pionel, Pionelule,/
Fiindcă te pândesc cătușele!”
Mercurialul „activității” de … ruralism din Alunelu:
Autorizație deamproasta – 600 euro
Construcție casă deampulea cu autorizare de desființare – 250 – 300 euro
Construcție împrejmuire deamfutuimăsa fără autorizație 150 euro
Mușamalizare reclamație – 100 de euro
Adeverință falsă – 50 de euro
Informație Publică – 1 votcă + 1 pac de duhan pentru nevastă-sa.
***
versus
***
Recunoștința eternă a concetățenilor care nu au cotizat, au fost amendați și acționați în instanță – UN PUMN ÎN CAPUL DE BOU NESIMȚIT al dobitocului nesătul.
Prolog: Credeai că nu te ginesc, gunoiule?
Provenind dintr-o numeroasă și nevoiașă familie, arheologul ilustrează strălucit exemplele înfumuratului care a uitat de unde a plecat respectiv pilda prostului fudul care, odată ajuns un căcăcios de șefuleț, a fu-----o pe mă-sa și l-a spânzurat pe tac-su.
În buna tradiție a cauzalității alieniste* evenimentul ce a potențat destinul cârtițarului a fost unul aparent banal: moartea văcuței din gospodăria nevoiașilor. Nemaifiind suficient lăptic pentru asigurarea creșterii, îngrijirii și educării tuturor minorilor sărmani și cum Pionel era, în ordinea de bătaie, cel dedicat Domnului Zeu, părinții acestuia au hotărât cu inima sfâșiată de durere ca acesta să fie trimis în lume să-și caute norocul.
Asigurarea logistică a surghiunului flăcăiașului se circumscrie amănuntelor arhicunoscute cutumiar:
- bocceaua, o juma de mămăligă, o ceapă, un boț de brânză scoaptă din ultima mulsoare a preasfintei văcuțe, niște perje uscate, chimeși, izmene, ciorachi, Urim și Tumim – niște chietre care să-i ostoiască dorul gârlei natale, ș.a.m.v.;
- sărutul pe fruntea-i nevinovată de copil urgisit venit din partea mamei mută de durere și cu lacrimile șterse pe ascuns cu colțul broboadei;
- sfatul ultim al tatălui care, ascunzându-și cu demnitate tulburarea, îi porunci să fie stăruincios în a ajunge OM MARE și mai ales SĂ NU UITE NICIODATĂ DE UNDE A PLECAT!
- suspinele sacadate ale liotei fraților mai mici care nu înțelegeau de ce trebuie să plece FRATELE. [n.a. FRAȚII, cârtițarule arogant, dacă înțelegi cumva ce-nseamnă vorba asta!]
Apoi toate rubedeniile la fel de nevoiașe au pus mână de la mână și au adunat toți firfiricii existenți dar esențiali întru achiziționarea de la comparativă a chibriturilor, gazului de lampă, sării, oloiului și drojdiei cotidiene. S-au centralizat astfel prin teledon impresionanta sumă de 19 de lei, sumă pe care Pionel a utilizat-o deosebit de eficient: 11 lei a dat la ciăfâru d’aftobusu [n.a] până la gara din Burdujeni iar restul de 8 lei i-a pus în fața casierei de la casa de bilete cu rugămintea ochilor înlăcrimați de a-i da un belet la primul train până unde s-o putea.
Casierița, impresionată de nefericirea întipărită pe fața adolescentului palid și slăbuț ca o trestie, s-a uitat pe mersul trenurilor și i-a dat un bilet la Iași – Timișoara. Ființă miloasă chiar s-a dus cu Pionel până la ușa vagonului unde i-a pus o pilă la Nașu ca să-l tolereze încă trei stații în plus față de destinația umoristică a biletului.
Dăm repejor pe fast-forward nu de alta dar mi-a bătut obrazul WM-ul de la monitor ca postările să conțină maximum 500.000 de caractere altminteri mă trimite la cerșit bițuri prin Galia vărului Cloud-computeristul.
Pionel s-a angajat la mină. Necalificat. Apoi s-a calificat la locul de muncă în meseria de inimos lopătaș stalinist. A parcurs cu iuțeală toate categoriile profesionale ale simplilor muncitori. Mina i-a dat șubă, ciubote și cască cu licurici. I-a dat și claxoneră unde să-și hodinească ciolanele hodorogite de vagoneți. Și butelie cu aragaz. Șifonier și recamier. Covor persan și carpetă cu răpirea din sarai. Nevastă cu meliță integrată. Și țâțe la nevastă. Ce mai, îi dete partidul tot ce-i trebuie unui nenorocit ca să devină om gospodar.
Într-o zi văzând secretarul de partid că, în comparație cu Pionel, rusalăul acela ciudat cu nume de Stahanov era doar un copchil de țîță, s-a hotărât să-l trimită la școala de maistori. De fapt treaba stătea un picuț mai altfel dar BOB-secretarul n-a vrut să se dea pe față că primise însărcinare să selecteze candidați pentru maistorie care pot să fie prostalăi bâtă numai să nu fie bețâvani. Din toate cele trei șuturi Pionel era singurul care nu era machitor calificat. Așa că ajunge Pionel înapoi la Sușeava la un liceu industrial care organiza și cursurile postliceale de maiștri - șefi de echipă.
Acum intervine hazardul stelei cea norocoasă care începuse să-i facă din ochi viitorului archaelogist. Exact în ziua în care Pionel s-a dus să-și bage hârțoagele cu care l-a trimis politrucul minei, secretara liceului se întâmpla să-și serbeze onomastica. Și cum o onomastică se sărbătorește cu multă mastică, ei bine secretara aia era beată ciolan. Și în loc să-l înscrie pe Pionel la maiștri, l-a înscris la subingineri. (liceul acela industrial era pe atunci un fel de sfredelu haret de azi – adică făcea de toate: maiștri, subingineri, injineri, masteranzi, doftori și kakademicieni). Ș-uite așa s-a căpătuit Pionel cu impresionanta titulatură de subinginer archaelogist, titlu obținut la ID fiindcă între timp Pionel deprinsese meșteșugul îngurgitării trăscăului și stătea toată ziua - bună-ziua la bomba de la gară în compania doctă a curvelor, bețivilor, boschetarilor și aurolacilor.
Fast-forward (monitoare, șăzi ghinișor că imediat am isprăvit!)
Tov. sing. archaelogist a îndeplinit ani buni funcția de șef de cur la mori de vânt în cadrul unei întreprinderi de prospecțiuni subtelurice, loc în care se ocupa cu fotografierea în format JPEG (J - latin!) a coclaurilor din estul lanțului Oaș-Gutâi-Țibleș-Călimani-Gurghiu-Harghita.
Veni rivoluția – se duse powlii de suflet bunătate de industrie minieră.
Cârtițarul își strânse agoniseala modestă a anilor de săpătură, își luă de-a brațeta la remorcă doamna subingineră și … reveni pe plaiurile natale. (între timp se cositorise și el ca tot băietanul; cât despre titulatura doamnei cuprinzând semantica indecentă a prepoziției „sub” folosită anapoda pe post de element de compunere vom gavari mai la vale!)
Ajuns acasă își aminti de sfaturile părintești și hotărî să-și respecte promisiune a de a ajunge om mare așa că își schimbă titulatura din „TOV. SING.” în „DL. ING.” (toate cu litere mari că doar ajunsese și el mare, ce dracu!). Cât despre escrocheria licențierii – pizda mă-sii! Că doar n-or ști tzăranii ăștia ce a făcut el pe coclaurile montane pe unde și-a omorât plictisul în butoiul cu melalcoolie.
Amu o perioadă neprecizată de timp a trăit Pionel&Co din agoniseala cârtițărelii. Dar cum orice minune și orice futai ține max. 3 zile la fel și traiul îndestulat al lui Pionel s-a isprăvit iar gura otravei conjugale era mai mare ca portalul tunelului de la Mestecăniș. Na! ce să facă? Trebuia să se apuce de muncă! CEEEE? Muncă? – se minuna Pionel care era harnic ca milogul posmagilor din poveste. Și cum între timp îi crescuse un burdihan ca de vacă gestantă cu tăurași gemelari s-a gândit că acest accesoriu prețios îl împiedică să se aplece cu sapa-n mână întru prașila buruienilor de pe glia străbucilor. Așa că a tras el ceva sfori, a mai dat câte un peșcheș pe ici, câte o votcă pe acolo, până a reușit să modifice organigrama primăriei prin înființarea unui nou post – acela de responsabil cu berbunca iar prin cumul de funcții și bătător de powlă, frecător de buhă și ctitor de biluțe din muci. Tot cu votci și ciubucuri a reușit ca, în anunțul concursului pentru ocuparea funcției (biserica mamii ei de lege!) , să fie trecut un portret al Puturosului. Adică candidatul să fie bărbat, să aibă 40-45 de ani (discriminări, uăi Boilor!), să aibă studii superioare în domeniul cățeilor de pământ (merge și SSD cu șmechereala aburcușului) etc. Mai trebuia să se pună și cerința ca pe candidat să-l cheme Pionel Puturosul și atunci erau clare trebile.
Pionel a alergat singur la concurs și tot singur a câștigat cupa, campionatu’ și ulcicuța copiilor (ex: „Ai câștigat, ai câștigat/ ulcicuța cu că—t!”).
De atunci și până astăzi își îndeplinește cu abnegație îndatoririle de jucător online de tetris, cititor de ziare, postac, scărpinător în cur și în cap. Însă ceva-ceva nu a uitat și anume a doua parte a îndemnului părintesc, acela de a nu uita de unde a plecat. Evident că nu a uitat motiv pentru care și-a pingelit obrazul cu toval și se crede într-atât de șmecher încât își permite să-și bată pula de gura tuturor consătenilor săi, cu aroganța nesimțită a țiganului ridicat la putere prin sinecură pu*lică.
Hai să ne trăiești până alaltăieri, Pionel postac bugetar și care îndrăznești să te dai huța de ouțele băieților mari care știu temeinic să facă din picioare pișu cu puța!
Part two.
În buna tradiție a portretelor caricaturale cu ancoraj malefic în Alunelu și archaelogistului trebuie să-i crotaliem dobitoaca conjugală.
Îndeobște se cunoaște că „în spatele fiecărui bărbat de succes stă o femeie puternică.” Aforism cu aplicabilitate extrapolantă și asupra neisprăviților: „în spatele unui idiot sadea întotdeauna stă o ȚAȚĂ mai otrăvitoare decât extractul de curara”.
Alegem pentru început un nume convențional. Să-i spuneeem, îîîîî ….doamna Laby. Ei bine, pe doamna Laby a cules-o archaeologistul de pe undeva de prin boscheții riverani Moldovei sau de prin jnepenii Rarăului. Loc unde descoperit-o ** sforăind și gemând în semicomă alcoolică, în mizda goală, alături având două lăzi cu jumătăți goale de mitilic, cinci duzini de prezervative din piele de cerb folosite precum și suma totală de 14 de lei și 75 de bani, sumă alcătuită din monede ceaușiste de 5, 15 și 25 de bani.***
Abia după întremarea sufletească a preaîncercatei boarfe arheologul a aflat că fosta domnișoară Laby, între timp multiplu devenită doamna Laby, fusese voluntar, semivoluntar și apoi involuntar atracția serii și a nopții la reuniunea chenzinală a minerilor de la Crucea, Ostra, Tarnița și Leșu Ursului, reuniune desfășurată, conform datinii, la cârciuma din dosul gării.
Archaelogistul, în virtutea anilor de studenție, devenise un individ sensibil față de suferința umană exacerbată a îndrăgit-o coup-a-foudre pe nenorocită iar după numai 48 de ore de la prima lucrătură meșteșugită executată superprofesionist de către Laby, cei doi puneau pirostriile la fiert și cununiile la dănțuit.
Sărim peste câteva decenii de coiabitare cojugală! (WM stă cu deștele proptite pe cancel și delete!)
Cine este doamna Laby astăzi? Eheeei, măi curioșilor! Madam Laby e Axis Mundi. Alfa&Omega! Necuvântătoarea proprietară de drept a divinei vorbulițe incipiente! Consilier personal pe probleme de etică al Domnului Zeu cel cioplit în cataroaiele pseudoepigraficelor van Gelii eretizate de plictisitoarele repetiții papagalicești ale adăușagurilor și hăcuielilor slovei! Când zeul acesta, de altminteri nesfârșit de aiurit și zăpăcit de încâlceala ilogică a acțiunilor proprii, vrea să pedepsească vreun cercetător eclectic al legilor necercetabile, prima și prima oară o consultă pe ma’am Laby. Madam care, din perspectiva sa impresionantă de scursură venetică, cunoaște toate semințiile, toate rubedeniile, toate faptele și toate păcatele pământenilor scoborâtori de la Zalmoxis și până mai alaltăieri. Întâi toacă melița cea de spurcăciune a Lăbiței și emite Sentința după care domnul zeu își însușește referatul melițat al cauzei și propune anatema peste bostanul nenorocitului curios. Ce mai la deal-amonte de Pison și aval de Eufrat! Madam Laby, prin virtutea vieții ei neprihănită este SUPREMA JUDECĂTOARE a faptelor muritorilor. Mâna dreaptă a domnului zeu!****
Aaatențiune, poolime eretică! Culcat cu fața la pământ! Sosește ZEIȚAȚA Laby!
* Poliglodule! Ia zi care-i explicația faptului că, în graiul lui Șecspir, mincinos și avocat se aud la fel?
[n.a] un banc demisec împărțea omenirea după următoarele categorii: oameni buni, oameni răi și șoferi!
** Că doar pentru asta s-au inventat arheologii ca să descopere, nu?
*** Test de capacitate …(anduranță sexuală) pentru mintea mononeuronală dar proverbial fudulă a archaeologistului cârtițar:
Să se afle media aritmetică ponderată a sumelor aruncate în sictir în bikinii doamnei Laby de către minerii participanți la orgia montană. Se dau următoarele:
- minerii de la Crucea au cotizat fiecare câte 25 de bani,
- cei de la Ostra au decartat câte 15 bani de bețivan,
- cei de la Tarnița au miluit-o cu câte 5 bani iar
- cei de la Leșu Ursului s-au dat în bărci gratis (Laby intrase în comă alcoolică).
Referitor la ponderi, un cârciumar chior, martor ocular al orgiei erotico-bahice ne-a declarat:
- ortacii de la Östra în loc să sape după minerale joacă în galerie, în formulă completă, fotbal cu capul șefului de echipă;
- cei de la Tarnița sunt de două ori mai mulți decât ostracizații plus o treime din numărul cruciaților (mineri, uăi derbedeule, nu pochi! că la aiștea din urmă le-o sărit rândul la numărătoarea semințiilor și de-atunci așa de tare s-o mai iepurit și s-o puit că nici Draaqu nu le mai știe Numeriul spiței lor de hapsâni pofticioși de Spider, A8, Q8, X6, E-Class);
- numărul pleșcarilor de la Hoitu Ursului corespunde cu suma primilor 13 termeni naturali nenuli ai șirului lui Fibonacci.
Ei, archaelogistule, ian zi matale la popor care e media ponderată a creșterii bugetului familial?
Dă cu perioadă, dobitocule?
Păi normal că dă cu perioadă că doar n-au călărit-o toți deodată! Unii beau, alții dormeau, unii borau, alții se chișau și doar grupuri restrânse de câte 3 ortaci îți regulau viitoarea mireasă! Păi cum, fi-ți-ar capul tău de engineer ’telectual, ai vrea să iasă la fix raportul dintre sistemul monetar centezimal și trinitatea futăcioasă a ștromeleagurilor învârtoșate? Are cumva Laby mai mult de 3 găuri disponibile? Sau știi cumva ca leul să aibă mai mult de 100 de bani? Uăi deșteptule, jet la mă-ta-n cur cu știința ta injinerească!
**** fervoare pseudoteozofică: zeii cu ce mână se șterg la cur? Cu cea stângă – pentru mizerie sau cu cea dreaptă – pentru cele sfinte? Iar dacă-i cea dreaptă, atunci noi – Imago Mundi – fiind după chipul și apucăturile Mr. Zeu, putem să ne ștergem la cur cu madam Laby? Nuuu? Auziți uăi că nu-i bine, cică ne urzicăm!
Da eschatonul cu ce mănuță-l expediază Dzeii către Pământuț?
Butonul „Launch” de la Pocalipsă cu indexul cărei mâini îl apasă ?
Urgiile cu ce le lansează? Cu chicioarele?
Da Mana aia electorală cu care membru o dau dreptcredincioșilor?
Da cum fac să-l privegheze pe fiecare muritor chiar și când se kakă?
Bey pochilor mincinoși! Zeii ăștia pare-mi-se că sunt niște caracatițe cu un milion de brațe și un miliard de omatidii dar voi nu vreți să spuneți la toată lumea! Păcălicilor care vindeți apă, vorbe și fum la prețul unciei de aur!
Addenda: Desdemona cea mangaliță a lu’ beizadeaua, cea proaxtă a lui guldenaș și cea frumoasă ca limba rusă a macacului se adună deseori la spălat batiste la vultoare cu Desdemona cea toxică a lui Pionel! Ce-aveți băăă! V-ați vorbit cu toții să vă trageți sectă monoconsonantică?
[Răspuns test: Map = 2,1(011396) bani/digger]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu