Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

EURO-RAPORTUL JAI(L) aka THEMIS - JUNINCA INAMOVIBILĂ


Moto:
„Echivalența cantitativă, chiondorâșă și bruto-nebalansabilă a talerelor conținând 30 de arginți versus 30 de talanți.”

Atribut esențial al bovinei: este INAMOVIBILĂ de când a lepădat-o mă-sa, va fi cât timp o fi purtătoare de ugere și până când o anestezia-o definitiv Thor cu un ciocan între cornițe.
Nenumărați sunt nefericiții jălbuitori care au nenorocul să-și intersecteze soarta cu itinerarul transhumant al cornutei. Cornută care, în baza Titlului Absolut de Proprietate asupra ADEVĂRULUI SUPREM, se proțăpește cu copita-i despicată și unghia despărțită pe interesul legitim privat al nefericitului. Nedreptățit care neputându-și afirma contestatar dreptatea prin metodele consacrate, nu are altă cale de atac decât fie CEDO, fie imperativul rural „Hoarta!”. Îndemn de asemenea esențialmente inutil întrucât orbeața bouleancă, dură dar dreaptă, se mugește iarăși purtându-și argumentele cu limba îmbălată înlăuntrul nărilor: „SUNT DE NECLINTIT!” răstimp în care rămâne priponită cu spongiformele-i quintale potcovite peste tarsienele și drepturile încălcate ale fraierilor neaparținători fermei executiv-systematizată.

Aidoma de nemișcătoare se manifestă și înafara țarcului profesional. Chiar și șeptelul familial și-l conduce după aceleași principii ale nesimțirii repauzate. De egzamplu atuncelea când vrea bouțul conjugal niscai drăgăleală (montă cum ar spune vetrinaru’ Orest ceea ce înseamnă că se petrece cu unicitate anuală**, în rest vițicii fiindu-i suficiente satisfacțiile de ordin profesional). Stă vaca tolănită și rășchirată întocmai ca … o vacă - evident! Detaliile suplimentare sunt de-a dreptul inutile rațional, deduse din… inamovibilitatea junincii eșuată pe standul de montaj.
Freud ar căta ceva justificări comportamentale undeva în trecutul inițiatic al joianei juridice. Mai exact la vremea când juninca era nuligestă, cu ochi duioși înlăcrimați, crupa arcuită, ugerele nelucrate și cu coada roșcată ațintită spre Steaua Polară iar treaba asta mai mult decât ispititoare a făcut ca niște tăurași de cartier, cu piercinguri-belciuge în nări, să vadă roșu în fața ochișorilor IAR PE CALE DE CONSECINȚĂ să tăbărască posesiv, multiplu și repetitiv asupra junincii punk-nețesălată și erotico-nescărmănată. Evident că mugetele junei rumegătoare nu au fost defel unele de aspră suferință ci, din contră, sugerau o satisfacție neînțeleasă de sorginte bovin-masochistă: „Oh, muuu! Sunt inamovibilă! Vreau să fiu inamovibilă! Mmmuuu!”
Ca orice experiență traumatizantă și acest episod a rămas intabulat în memoria subconștientă a licențiatei vaci îmblănită în robă* neagră cu bavetă* albă, de tip Holstein.
Într-atât de nemișcătoare e văcuța încât până și după desfășurarea nevoluptoasă a episodului perpetuării speciei, în bed-ul conjugal când vitelușul de barbac-su se milogește de ea să se dea un piculeț mai încolo, ea –bubalina balanțieră își rage statusul: „SUNT INAMOVIBILĂ!” Ba mai mult de-atât își FUNDamentează faptic crezul și îi mai șterge vițelușului conjugal un lat de cur ca să-i tulbure mișcarea oscilatorie neamortizată de pe rastanița patului trimițându-l, cu îndreptățit temei și motivată argumentație, la osândă să-și continue hodina pe parchetul din lemn de cireș și bambus cumpărat, cu ultima simbrie de ziler bugetar, de la o comparativă din ThaiLanda.
Ca mai apoi să aibă loc holștăineasca creatură să-și depene visele aspiraționale de ascendență profesională către înaltul pajiștii de casație și transhumanță, până la ieslea de aur a cornutei acelea cu numele de Bârsană*** care-și dete ca proasta în buiestru cu copita dreapta-spate peste stânga-față și cu amândouăle în donița cea cu lăptișor de șpagă.


P.S. Joiano, maică!
Îmi asum riscul de a încălca cu bună-știință vechiul cod civil al lui Vodă-Dabija care, la principiile generale, stipulează ca prudențială deviza „să nu prea ne fută grija”.
Dar mă roade o nelămurire****: după cum arăți nu prea ai vârsta la care veteranii imperiali romani începeau să strige „Hai liberare!”. [acum să nu te încânți și să ți-o iei în cap (între cornițe adică) și să crezi că m-am apucat să-ți fac avansuri și complimente directe, indirecte, de loc, mod, timp, scop, cauză, agent, relație, instrumental, sociativ, condițional, concesiv, opozițional, cumulativ, excepție. Niet, niet, mamucika! Nu am făcut niciodată curte, țarcuri, ocoale sau oboare la junincuțe-june-jude, așa că hăisa, pofta-n cui!]
Dar dacă nu ți-ai serbat jubileul alături de bunicuța iliesciană atunci înseamnă că amu vro 22 de ani, la Loviluție, ori îți ștergeai mucii cu pelincile de la kur, ori erai un pchicuț mai mărișoară și te scoborâseși în fața blocului să-ți pipăie băietanii merișoarele în plină rEvoluție.
Ș-APĂI DACĂ N-AI VÂRSTA SUFICIENT DE MATURĂ CA SĂ-ȚI FI FOST STRUNJITĂ MINTEA LA ȘTEFAN BURGHIU ATUNCI DE UNDE PIZDELE MUMĂ-TII ȚI-AI MACULAT MINTEA CU COMPORTAMENTUL ACESTA DE POLITKOMISAR NKVD?
Sau suntem într-o eroare de fapt și te pomenești că pictura etalată îndărătul pupitrului judecătoresc este de fapt un poster în mărime naturală al peciotei câștigătoare a concursului Miss Produsă-n Bocovina și exportată-n ’Talia iar tălică ești de fapt un tălpete de babă nonagenară, mai ridată ca suprafața lui Marte, mai acră la suflet ca moarea de la curechiul milișăuțenilor, mai neagră și mai spurcată la inimă ca necuratul! Atunci cum faci de-ți păstrezi prospețimea feciorelnică a fețișoarei nesimțite ornată, ca la Moș Gerilă, cu ochișorii cei acoperiți răstimp în care mânuiești balanța, cu năsucul arogant ațintit cu trei stații mai sus de Sântul Chetru și cu gurița cea mică ca de năpârcă amintind de decupătura ambrazurii unui cazemat hitlerist? Ai vreo metodă secretă? Ceva bazat pe hormoni masculini***** cu frecvența terapeutică de trei ori pe zi și o dată la amiază?
Sau faci zilnic, ca soră-ta Lisaveta a luBathory, băiță în sânge de fecioară? Sânge de feciori nu e bun? Dacă-i bun, atunci știu eu sângele a vreo omieosutășiceva de băietani fraieri care ȘI-AU PUS VIAȚA RĂMĂȘAG CA SĂ VĂ FACĂ VOUĂ, CORNUTELE NEOBOLȘEVICE, O TĂRIȘOARĂ NUMAI BUNĂ DE MULS!
Ce zici magistropitată, faci o băiță în sângele lor?
Concluzii scrise:
HRISTOSUL MAMEI VOASTRE DE DERBEDEI DACĂ V-AȚI FĂCUT LATIFUNDIU DIN ȚARA ASTA!
RĂSCRUCEA VOASTRĂ DE NEISPRĂVIȚI DACĂ V-AȚI MAI TRAS ȘI SYSTEM CU CARE S-O ȚINEȚI CAPTIVĂ MEREU ÎN POTCOAVELE COPITELOR!
SAMA LA BĂIȚĂ!!! COMING SOON!!! Lasă dracului inamovibilitatea, scoateți potcoavele ca să fii mai sprintenă și tai-o la goană! Preventiv și (juris)prudențial!

* robă – 2. denumire a culorii și a particularităților părului la cai, vaci, etc.
bavetă – bărbiță. (vacile au bărbiță? evident că da!)
(DECI mai ușurel cu plângerile penale! Prostia nu este admisibilă!)
** condiția nenorocită a destinului de vacă: să fii iubită o dată-n an și mulsă de trei ori în fiecare zi.
*** cornute mici – termen generic ce desemnează oile și caprele – deci și bârsanele victoryene ce au păscut prea multă verdeață de au ajuns în gura fraților magistrați - lupii procorori.
**** remediu homeopat reversibil: „roade-o și tu pe ea”
***** extract de balls of bulls?
Pssst! Spui un sicret da’ nu mai zici la nimeni, da? (știm doar noi doi și tot poporul): 9976/ghici/2011.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu