Io nu știam că dacă îmblu la laptopu ’ lu’ Moceanu (cât timp el e plecat la colț „La țigănci”), atunci mi se diminuează numărul celulelor cu bastonașe din retină.
Gata! De-amu pun chicioru-n prag.
Pentru fiștecare mesaj trimes înafara ocnei de pe laptopu ’ lu ’ Moceanu, aista trebuie să-mi plătească sporul de OLED sub forma unui pac de duhan Kazbek plus o duzână de beri Hofbrau.
AM ZIS!
2.1 RE: Tacsî di schmeker trimis de STAPLER
2.2
RE: Tacsî di schmeker
trimis de MEGINGIORD
Da de unde așa fericire tehnologică.
Laptopu lu Moceanu îi dintr-alea primele stroite de KaGheBe la-nceputul warului rece (adică var stins!) și donate filantropic direcției a șinșea din SECU, unde-o lucrat bunicu’ lu’ Moceanu
Are ce-i drept un tub catodic de la un televizor Temp dezafectat de superheterodina. Da nu-i cu motherboard cu socket dintr-astea moderne, ci are toată partea de hardware înghesuită într-o ladă de zestre rusască. Asta fiindcă numai așa puteu să-ncapă toată adunătura aia de heptode și octode cu care se realizează operațiunile binare.
N-are nici un fel de baterie, că bateria lui originală o fost o baterie de Katiușe pe care tata lu’ Moceanu o schimbat-o în talcioc pe-o jumătate de samahoancă.
Ca să seînroșască măcar o țâră filamentele de la „GheUrile” amplificatoare, trebuie să intre în funcțiune electroplutonul. Adică un pluton de viețași care ne înhămăm cu toții la un edec cam cum era odată, înaintea colectivizării, aria aia pe care se treirau grânele. Numai când reușesc viețașii să atingă o viteză unghiulară optimă, abia atunci tensiunea se cocoață la 110 volturi și frecvența începe să bâțâie la 60 de herțuri.
Când s-ating pragurile nominale de funcționare a electroplutonului, abia atunci s-aprinde tubu catodic, apare logo-ul de la Piața Roșie și sunetul de start reprezentat de un salut ferm – Zdrasvuite tavarisci camandir – urmat de avertismentul de la antivirus – Vnimanie, prativnic paslujivaet.
Ar mai fi ele multe de povestit de laptopu NKVD-ist al lu moceanu, da nu mai am timp, că mă strâgă viețașii că să-ntoarce Moceanu c-o falcă-n cer și una-n pământ (viețașii știeu c-o vinit acasă bulibașa, da n-o vrut să-i spuie, ca să se râdă de Moceanu!)
Da de unde așa fericire tehnologică.
Laptopu lu Moceanu îi dintr-alea primele stroite de KaGheBe la-nceputul warului rece (adică var stins!) și donate filantropic direcției a șinșea din SECU, unde-o lucrat bunicu’ lu’ Moceanu
Are ce-i drept un tub catodic de la un televizor Temp dezafectat de superheterodina. Da nu-i cu motherboard cu socket dintr-astea moderne, ci are toată partea de hardware înghesuită într-o ladă de zestre rusască. Asta fiindcă numai așa puteu să-ncapă toată adunătura aia de heptode și octode cu care se realizează operațiunile binare.
N-are nici un fel de baterie, că bateria lui originală o fost o baterie de Katiușe pe care tata lu’ Moceanu o schimbat-o în talcioc pe-o jumătate de samahoancă.
Ca să seînroșască măcar o țâră filamentele de la „GheUrile” amplificatoare, trebuie să intre în funcțiune electroplutonul. Adică un pluton de viețași care ne înhămăm cu toții la un edec cam cum era odată, înaintea colectivizării, aria aia pe care se treirau grânele. Numai când reușesc viețașii să atingă o viteză unghiulară optimă, abia atunci tensiunea se cocoață la 110 volturi și frecvența începe să bâțâie la 60 de herțuri.
Când s-ating pragurile nominale de funcționare a electroplutonului, abia atunci s-aprinde tubu catodic, apare logo-ul de la Piața Roșie și sunetul de start reprezentat de un salut ferm – Zdrasvuite tavarisci camandir – urmat de avertismentul de la antivirus – Vnimanie, prativnic paslujivaet.
Ar mai fi ele multe de povestit de laptopu NKVD-ist al lu moceanu, da nu mai am timp, că mă strâgă viețașii că să-ntoarce Moceanu c-o falcă-n cer și una-n pământ (viețașii știeu c-o vinit acasă bulibașa, da n-o vrut să-i spuie, ca să se râdă de Moceanu!)
Mai trebuie de spus doar că, într-adevăr, displaiu de la laptop emite
tăt spectrul radioactiv. Pe lângă razele alea pe care le-o ginit la fiX
neamțu ăla de Roentgen, ecranu de la leptop îți mai servește o porție de
radiații beta și gama față de care doza primită de intervenționiștii de
la Cernobâl pare treabă de copchil de țâță. În orice caz, după vreo
cinci minute de navigat cu laptopu atomic a lu Moceanu pe Wireleșurile
puștanilor, cel dinaintea ecranului ajunge să aibă o față roșie și
bronzată aidoma lui Moise când s-o scoborât de pe Horeb cu Tablele
Legii.
Dacă mai zâc că în loc de tastatură, laptopu lu Moceanu are o fostă mașină de codat Enigma de-a nemților, la care încă nu i-o dezafectat încărcătura și secvența de autodistrugere, atunci îți dai seama cât de VĂTĂMĂTOARE poate fi activitatea benevolă de operare a leptopului. Seppuku și Harakiri curat însumate.
2.4 RE: Tacsî di schmeker trimis de STAPLER
Deșteptarrrea! În curte adunarea!!! V-aliniați! Drrrepți! Băhh! Care
mi-ați umblat la leptop?! Nu știți ha? ...tuvă muma-n...Electropluton la
posturi! Atenție la cauntdaun...3...2...1...Ignition Ritm susținut, că am
de daunloadat un pasuord nou de la centrală!
2.6
RE: Tacsî di schmeker
trimis de MEGINGIORD
Așa-i, așa-i!
După ce se termină final countdownul, începe un alt majur să bată ritmul cu patul ZeBeului pe-o tobă de fanfară, la fel de crescendo cum se bătea ritmul pe galerele elinilor sau romanilor.
Când ajung viețașii din electropluton să se rotească cu iuțala palelor de la windmillul lui don Chihote, se ating parametrii optimi de funcționare a sursei de alimentare, ș-atuncea rostește Moceanu sentențios, cu o satisfacție egocentrică patologică - „ENGAGE!”
Abia atunci pâlpâie verde-fosforescent katozii tuburilor, displayul se luminează taman ca soarele izbăvitor ce răsare de la răsăritul nost, iar Moceanu își începe o nouă zi de perfecționare profesională pe site-urile didactice Redtube, Redporn, Apetube, etc...
3. Tacsî di protecții trimis de MEGINGIORD
Dacă mai zâc că în loc de tastatură, laptopu lu Moceanu are o fostă mașină de codat Enigma de-a nemților, la care încă nu i-o dezafectat încărcătura și secvența de autodistrugere, atunci îți dai seama cât de VĂTĂMĂTOARE poate fi activitatea benevolă de operare a leptopului. Seppuku și Harakiri curat însumate.
2.4 RE: Tacsî di schmeker trimis de STAPLER
Așa-i, așa-i!
După ce se termină final countdownul, începe un alt majur să bată ritmul cu patul ZeBeului pe-o tobă de fanfară, la fel de crescendo cum se bătea ritmul pe galerele elinilor sau romanilor.
Când ajung viețașii din electropluton să se rotească cu iuțala palelor de la windmillul lui don Chihote, se ating parametrii optimi de funcționare a sursei de alimentare, ș-atuncea rostește Moceanu sentențios, cu o satisfacție egocentrică patologică - „ENGAGE!”
Abia atunci pâlpâie verde-fosforescent katozii tuburilor, displayul se luminează taman ca soarele izbăvitor ce răsare de la răsăritul nost, iar Moceanu își începe o nouă zi de perfecționare profesională pe site-urile didactice Redtube, Redporn, Apetube, etc...
===============
3. Tacsî di protecții trimis de MEGINGIORD
Șî-mi mai treci o trasnaie prin minte, văzând kam kum se miorlăie toată
ziua liderii ăștia de sindicat: gura mare ca un portal de tunel și
efecte ioc.
Apăi la așa mod de acțiune – parale de katizație luate și ciu-ciu apărarea drepturilor, tare mi se pare că forma asta de asociere sindicală samănă cu o mâță pe care-o aveam eu pre când eram tânăr ficior în Australia.
Ne Vasta me, fiindcă mâța era guralivă foc și leneșă de se duplea pământul sub ea, i-o pus numele de Cindy. Acum cea mai haioasă o fost faza dintr-o zi când n-o mai găsit mâța *. Atunci o umblat ca zăbăuca pe malurile fluviilor și râurilor din provincie, strigând ca disperata : „Cindy Cat!” „Cindy Cat!”
Șî cu-atâta o rămas până-n ziua de azi: cu denumirea de Cindy Cat.
------
* Abia după mult timp am aflat de la niște aborigeni că pe mâță o mâncat-o un crocodil din Alligator River. Care dintre râuri – east, south sau west - o fost n-am mai aflat; important e că mâța, gata, s-o răposat în pace.
RIP, Cindy Cat!
Apăi la așa mod de acțiune – parale de katizație luate și ciu-ciu apărarea drepturilor, tare mi se pare că forma asta de asociere sindicală samănă cu o mâță pe care-o aveam eu pre când eram tânăr ficior în Australia.
Ne Vasta me, fiindcă mâța era guralivă foc și leneșă de se duplea pământul sub ea, i-o pus numele de Cindy. Acum cea mai haioasă o fost faza dintr-o zi când n-o mai găsit mâța *. Atunci o umblat ca zăbăuca pe malurile fluviilor și râurilor din provincie, strigând ca disperata : „Cindy Cat!” „Cindy Cat!”
Șî cu-atâta o rămas până-n ziua de azi: cu denumirea de Cindy Cat.
------
* Abia după mult timp am aflat de la niște aborigeni că pe mâță o mâncat-o un crocodil din Alligator River. Care dintre râuri – east, south sau west - o fost n-am mai aflat; important e că mâța, gata, s-o răposat în pace.
RIP, Cindy Cat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu