Chietroaiele ucrainețe și prostia Rrumânească.

Ba nu-i așa știrea! trimis de MJOLNIR

De fapt ucrainețul ceala n-ave nici o treabă cu traficul de cataroaie semiprețioase.
Aici o fost vorba despre un misunderstanding din partea la căpcăunul ceala de melițian de bordură. Ucrainețul, om cumpătat și rațional, când și-o p(u)lanificat călătoria, s-o uitat întâi și-ntâi la Russia Today ca să vadă care-i starea weatherului. O văzut că-i apăraie mare pe cursul mijlociu al Istrului ș-atunci s-o gândit ca să-și lesteze bine-bine de tot μbusul ca să nu-l ieie puhoaiele la vale și-n loc de Jermania s-ajungă înapoi acasă pe malul stâng la Sulina.
Așa că omu’ o adunat de prinprejurul bordeiului și de prin casele megieșilor tot felul de bolohani meșteșugiți pe care i-o buchisit bine în cutii iar cutiile le-o rânduit gospodărește pe podina busului. Pe post de LEST, egzact așa cum făcea și inegalabilul Călăfătuitor Galactic care, după ce descărca sutele alea de mii de tone-moarte ale petrolierului și după ce dădea foc la toată rada portului Marsilia, își umplea cala shipului cu blugi, kentane, wișkeane, ca să aibă nava stabilitate pe ruta de întoarcere.

Cam asta-i storia necoafată a mult-vestitului traficant de chetroaie din Ukraina. Unde mai pui că ave’ mujâcu’ și zapisuri de acțiz pentru bolohanii din dubă. Tătă tărășenia pe față, cu marafeturile la vedere, transparent (cum ar zâce un boulean de europarlamentar), ca să nu fie loc de întors cu privire la dedesubturile transportului.
Da’ de un’ să știe, săracul traveller, că la bordura cu Rrumânia, o să deie peste CEI MAI PROSTALĂI BORDURIȘTI din tot Tratatul de la Varșovia.
Prima șî prima oară, când o văzut melițianul de bordură marafeturile din mășână, s-o scărpinat tare de tot pe sub cașchetă, în creștetul dovleacului, taman în locul de pe calota craniană ce ocrotește NEURONUL competenței instituționale.

Dar degeaba și-o autoprovocat răni în creștetul capului, că n-o găsit, în pustietatea aia de reacții neuronale, răspunsul la întrebarea: „care sunt limitele permise de Codul Fiscal și Codul Vamal, referitoare la introducerea în țară a unor categorii de mărfuri „exotice”, care nu fac parte din rutina mărfurilor supuse accizării. O văzut melițianul că nu-i vorba de doo pacuri de duhan, o litră de trăscău, un țuhal de tărâțe sau un rezervor plin cu gazolină îndoită cu petrol lampant, așa că mintea lui basic-rațională o intrat în blocaj funcțional.
Atunci, ca să salveze aparențele ’telectuale ale activității, s-o produs un tic nervos reprezentat de mâna dreaptă întinsă spre înainte, cu brațul făcând un „unchi” de 90 de grade cu „antibrațul” și cu palma orientată înspre sus. Da o făcut grișala să nu zâcă nica în susținerea verbală a gestului său iar ucrainețul, om cinstit și neobișnuit cu potlogăriile „tradiționale” din vamă, nu s-o ginit la mișcare și n-o marcat nici o grivnă sau vrun euroi.
Dacă ar fi fost melițianul bordurist ceva mai cultivat (pe tarlaua artistică și nu pe cea agro-funciară), ș-ar fi amintit de postulatul lui Gheorghe Dinică din „Filantropica” – „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană!”
Inga la iel prostalăul: o crezut că-i rostu’ de ceva milostenie neimpozabilă ș-o întins mâna să ceară charitate de la ucraineț, fără să rostească nici o vorbuliță despre „Povestea așezărilor Bucovinene – PCTF Siret”. Cu ce-i vinovat acuma ucrainețul că n-o știut să-și manifeste filantropia față de borduristul valah?

După ce-o stat vreo juma de oră cu mâna întinsă și goală, s-o-nervat melițianul de la barieră și o zvonit pa telefonu pe șăfu’ luia de tură, ca să vie degrabă la postul lui, că are un eveniment deosebit c-un țăcănit slavon, care cară bolohani cu duba și nu vrea să marcheze nica „tradiție”*
Așa că o vinit șăfu’ de kur la mori de vânt, o ascultat superficial esplicațiile părților, o văzut că-i vorba de o DUBĂ plină cu kăkaturi ciudate. Cel mai mult l-o intrigat denumirea aiasta de geodă – la care iel – mare șăf de kur la borduri în vânt, o crezut că-i vr’un material periculos și radioactiv decupat cu dalta din sarcofagul de beton de la Cernobîl.
Când o mai auzit și denumirile la celelalte chietroaie, i s-o rădicat mânia instituțională în creștetul neuronului ș-o dispus, în cea mai autentică manieră instinctual-jandarmerească, porunca de sechestrare și confiscare: „HAI LA BOXĂ CU MALAHITUL ȘI ONANIXUL! Mama mă-tii de traficant zgârciobar!”
Ceea ce s-a și produs, luându-se măsura confiscării ÎNTREGII cantități de mărfuri. Totul făcând abstracție de faptul că transportatorul A DECLARAT CEA MAI MARE PARTE A BUNURILOR LA INTRAREA ÎN ȚARĂ iar asupra celor declarate POSEDA DOCUMENTE DE PROVENIENȚĂ.
Baza legală a dispunerii confiscării ÎNTREGII CANTITĂȚI fiind doar argumentul străveziu al BOULEANULUI bordurist potrivit căruia „Cantitatea de marfă şi valoarea bunurilor nedeclarate erau peste plafonul prevăzut de legislaţia română.” **

-----
* Acuma i-o fost frică la agent să-i zâcă la șăfu’ de tură că i-o fost frică să verifice chetroaiele. Nu de alta dar își amintea cu regret și mânie despre o altă pățanie din carierea lui mizerabilă de bordurist șpăgar, când, într-o noapte, o prins un alt nebun care căra apă cu bidoanele. Iel o crezut că-i trăscău așa că s-o apucat să guste din toate damigenele. După ce-o isprăvit testarea tuturor butelcilor ș-o văzut că-i numa’ apă chioară, l-o-ntrebat nedumerit pe cărăuș „ce draaqu face cu apa aia”. La care ciudatul transportator i-o zis că la ei în sat e obiceiul ca apa în care este scăldat mortul să fie adunată și vărsată înafara satului răposatului.

** Cam care este valoarea juridică a unei asemenea argumentații făcută la botul calului și pe botul mașinii, rămâne s-o stabilească instanța. Care mai mult ca sigur, sesizată fiind de păgubit în vederea restituirii bunurilor, se va amuza copios de analfabetismul funcțional al melițienilor de bordură de la PCTF Siret. Care, pasămite, au uitat de un recent transport de poșete „din piele de damă”, confiscate într-o manieră heirupistă identică. Acțiune abuzivă care a făcut deliciul instanței de judecată și a ținut titlurile de gardă ale ziarelor.