Concurs de pescuit în Ținutul Brusturelui Răsare

Ba nu-i așa știrea! trimis de MJOLNIR

În primul rând concursul nu s-a desfășurat pe iazul Șomuz ci în Marea Moldovei de Nord, în zona litorală a Țării Brusturilor Răsare, imediat lângă Marea Barieră a restituirii proprietății instituită de Ivan i Stan, depupat în prezidiul Sovietului Suprem de când l-o fătat mă-sa-ntre bălării și până o să dea colțul grație unui par croit între coarnele bourene.

Pauză: Băi Stelicî, țâi nu țâ-i bine de te-ai apucat să denigrezi formele majore de relief și rețeaua hidrografică existente în arealul uimitor al diareicilor hăpăitori de mere putrede? Vezi că te aude Ghițălul de Aur și te căpătuiești c-un surghiun în Sibiria Praziliană ca să-ți bagi mințile în cap vro douăjde cincinale la spart bolohani cu capul.
Ca penitență, mâine vii la redacție cu tac-tu tuns și cumperi un caiet de geografie pe care desenezi de 67% de ori Marea Moldovei de Nord și dedesubt pui denumirea și legenda. Cu tăt cu sigla tufei de trandașiri Trirozacrucieni.

Apoi în buna tradiție a minciunilor făltișenene, nu-i nica adevărat din ce-o spus prostul ăsta imprudent în articol.
Prima la mână că piesiedieu n-o ișât pe locul trii ci o fost ALWAYS pe locul I. Astea cantități de plevușcă ce s-o capturat din Marea Moldovei de Nord o fost cantități provizorii neomologate, capturile finale care au contat în ierarhizarea contestanților o fost cele raporate de zDrăngănea la Biroul Piscicol central. Așa că digeaba o prins meliția * ditamai Moby Dick-ul de 2,35 kile, că la Biroul Piscicol Central S-o raportat că piesiedieul o prins la fiștecare oră câte un crăpcean de 25 de kile deadweight**.

Deci am lămurit-o buștean cu câștigătorul competiției care a fost FieSieNieul, în baza prescripției achizitive, în buna tradiție a ultimului sfert de veac, tradiție exclusivă și netulburată conjugată cu istoria jumătății de secol de a autorilor Fiesienieului – fostul, actualul și viitorul PieCieRieu.
Pe locul doi într-adevăr o fost pomperii de la situații de stringență fiziologică, (mai ales după îngurgitarea a mai mult de patru beri, situație faptică generatoare a statusului enervant de „slugă la propria sulă” urmat de consecința firească a chișării pe contactorii argintați ai unui transformator de medie/joasă tensiune nedezafectat.)
Dar pe pomperi i-a descalificat de pe podium fiindcă i-a prins c-o trișat: în afundul apei se vedeau niște bule de oxigen și când o aruncat acolo un braconier o jumătate de kilă de dinamită minieră, *** o ișât la suprafață ăia doi scafandri de la ISU SV care aveau cu ei câte un sac de pește fugu congelat cumpărat de la Mall și tot agățau câte unu în cârligele colegilor care mânuiau bețele pe mal.
Așa că i-o descalificat și i-o trimis să taie lemne cu drujba din pădure ca să fie de-o crăpelniță prăjită după terminarea contestului. Da’ pomperii s-o tot învârtit ceva timp în cerc cu autospecialele și cu drujbele turate, căutând pădurea de unde să taie găteje. De unde draaqu pădure în ținutul Brusturilor, pătlaginei și a potbalului? Treaba aiasta cu gimnospermele și angiospermele **** care se înalță falnice către ceriuri e valabilă prin Ținutul Humorului***** și nicidecum prin Țara Brusturilor. Așa că s-o-nervat pomperii că o făcut Brusturarii mișto de ei, o scrâșnit iute printre dinți o omilie nedefinită, ceva cu „’zda mamii voastre de neisprăviți!”, s-o îmbarcat în autospeciale și duși o fost.

În locul la pomperi, medalia de tizâc spoită cu argint le-o fost data celor de la pienielie, care o avut numa o singură capture – un somn de vreo cinci kile. Pe care l-o împozat, ca să aibă proba materială a clasării pe podium. După ce-o tras în poză somnul, i l-o trimes la Bucale lui Krin, pe post de padarok, ca să aibă grijă de iei la viitoarele alegeri ale organizației pienielie Suceava, care or să aibă loc la sulivară. DeLegat cu înmânarea somnului o fost stabelit Sandu Quell Bossul Bulibașă epistemiolog universitar, care s-o egzecutat întocmai și la timp, o înșfăcat somnu pienielist ș-o luat-o pe traversele de la calea ferată cu cântec înainte mars: „Un țâgan venea săracu? Tocmai de la mama draaqu…”

Șî ca să fie podiumul complet, pe locul trei o fost cei de la piedielie dar care n-o prins decât niște plevușcă și niște zvârlugi. Acuma ce-i drept că nici n-o fost ei în echipă completă; chit c-o dat sfoară în gubernie să se prezinte membrii organizațiilor de bază la contestul de phishing nebancar, n-o vinit decât vro trii prăpădiți, că al patrulea – șeful era plecat cu Matrozul pe muntele Găina să neguțătorească niște folcloriste iar al cincilea – secretarul organizației județene – era plecat într-o campanie de voluntariat în fruntea unei coloane de Tiruri ce ducea niște ajutoare nealimentare în zona calamitată fiscal a Bucureștilor.
Cam asta-i hystoria incrementă și decrementă a uluitorului contest de pescuit desfășurat în Marea Moldovei de Nord.

Ar mai fi de precizat că or mai fost echipe doritoare să se înscrie la bătăiuș dar nu s-o primit din cauză că nu îndeplineau condițiile de formă și fond:
De la pereme o vinit un boșorog ticăit, ca vai de mama lui, dar l-o zburat milițienii locali afară din țarcul de concurs fiindcă puțea așa de tare fosila încât până și viermii și râmele din cutiile competitorilor s-o decis dintr-odată să reitereze suicidul de la sfârșitul bătăliei de la Iwo Jima, aruncându-se în sincron în apele Mării Moldovei de Nord. Unde mai pui că și peștii din mare au intrat în grevă japoneză și în greva foamei, refuzând să mai deguste momeala din cârlige. Motiv pentru care boșorogul a fost escortat în cătușe până la câteva leghe de plaja Mării Moldovei de Nord, loc în care boșorogul a fost eliberat, înmânându-i-se câțiva pumni peste cap și înfigându-i-se o jumătate de duzină de șuturi în kur.
La fel de la PieCie o fost tot un moșNeagu da care n-o scos nici o vargă, plută sau cârlig, numai o stat și s-o uitat pe mal la alții cum pescuiesc, iar când s-o plictisit de privit o luat sacul cel de pește ce l-o prins și s-o dus fluierând și cu palma-n kur.
------
* Ha, ha, ha ! O reusât șî meliția din Făltșeni să prindă ceva! Că de infractori, tâlhari și bagabonți nici nu poate fi vorba, prima că tăț melițienii îs ocupați cu meliția politică a profesorului de tumbe Koman, iar care nu-s angrenați în CEKA-ul câmpenesc ori îs priponiți cu gipanele-n gardurile poporenilor, ori sunt prea beți ca să mai vadă în fața ochilor și dau de zor telefoane pe la Imele ca să-și modifice concentrația de sânge în alcool.

** adică dintre mortăciunile alea de pești care nici nu le-o văzut draaqu prin apă dar sunt în continuare trecuți în inventarul piscicol al Mării Moldovinești de Nord.
*** cu tot cu capsă pirotehnică funcțională, nu ca prostul ceala de Oliver Stone bin Laden ibn Cârlibaba, care o citit de tăte la viața luia mai puțin care-i temperatura minimă de aprindere a unei încărcături explozive vechi, cu proprietăți atenuate, care-i rolul tetrilului și trotilului în succesiunea declanșării unei explozii și mai ales care-i faza cu explozia prin simpatie a unei hodoroage de boambe ruginite. Fraier licențiat la Asachi, dimpreună cu un alt fraier de-i mare formator de opinie publică în gubernia ce cuprinde atât țara Bukowinei de Gios – Ținutul Humorului, cât și Țara Brusturilor Răsare, inclusiv Marea Moldovei de Nord.
**** Nu, Michaelă! Șăzi liniștită, nu te aburca, că nu-i ce crezi tu! Mergi de-ntreabă un olog de ambele picioare (bi-olog) cam care-i meciul cu … spermele!
***** amu se pare că se-mpute treaba ghinișor și cu fălnicia pădurilor din Bukowina, mai ales acum după ce austriecii o mai fabricat în laborator o spurcăciune de gâzuliță pe care o adus-o-n epruvetă și o  slobozit-o pe plaiurile lui Pigment Tropolitul, ca să marcheze cu fărină de lemn sporul de exploatare forestieră anticipată.
”Vive la mort! Vive l’Egger! Vive le bug étranger !”