Încă un decrepit sclerozat, țăpuit.

Tips trimis de MJOLNIR

Sunt de comă moșnegărimea asta și nu-i mai lecuiește nimeni decât cu lopatin și gropatin.
Majoritatea dintre ei își țin agoniseala la saltea. Pe lângă faptul că metoda nu aduce nici un avantaj economico-finaciar (banul trebuie să circule), respectivele economii pot dispărea prin fel de fel de întâmplări ciudate: ba îi rod șoarecii sau cad pradă focului, ba îi fură din dulap vreo țigăncușă șmecheră, cu geana lungă și mână iute.
Dacă nu-i fură nimeni din house, atunci sigur primește boșorogul vreun telefon precum că nuș ce rudă de-a lui a suferit un accident. (trecem peste aspectul hazliu că pe moșulică sau pe baborniță i-a uitat Domnul Zeu pe pământuț și singurele lor rude sunt cotoiul din cușcă și mârtanul de pe cuptior.
Dacă se întâmplă cumva ca decrepitul avar să fie în pas cu vremurile, atunci își depune agoniseala unde ar fi firesc – la bancă. Însă, cum reiese și din articolul de mai sus, se pare că tratamentul bolii Alzheimer se face în mod empiric, prin înscrierea codului PIN pe o fițuică atașată sau lipită cardului. Inconștiență crâncenă.

Ca să nu se mai producă asemenea evenimente regretabile, IO am stat și m-am gândit la o soluție etică, în deplin acord cu necesitățile sociale și plăcută vederii Domnului Zeu.
Ce-ar fi ca, fiecare din fosilele astea ambulante, care stau cocoțate pe un munte de parale (legale, ce-i drept!) SĂ-ȘI IA O COPCHILĂ DE SUFLET! Adică să facă o investiție în viitorul acestei națiuni și, din agoniseala lor de-o viață, să sponsorizeze câte o copchilă – elevă sau studentă – strălucită dar sărăcuță și care trage ca nebuna-n jug de vreun job de kăkat ca să-și poată făuri un viitor.
Decât să dispară paralele dinozaurilor aiurea, mai bine îi rostuiesc cu folos și asigură câte o „bursă de merit” puștancelor studioase.

Acum mai trebuie de precizat neapărat faptul că acțiunea în sine trebuie să fie dezinteresată, noțiunea intrinsecă de „mecenat” nefiind condiționată de îndeplinirea altor … obligații sau activități (fantasme atât de plăcute libidinoșilor de vârsta a III-a, a IV-a și a V-a!)
Nu! Pur și simplu crăițarii economisiți se vor oferi în mod filantropic celor care AU NEVOIE DE EI.
Chiar și în situația în care economiile mumiilor sunt destinate exacerbării ritualului bizantin de înhumare, acestea pot fi oferite dezinteresat copchilelor adoptate, cu obligația acestora din urmă ca să-i promită boșorogului o minimă și decentă îngropăciune.
(că doar nu le-o durea gura să promită așa ceva! Acum, când o fi să fie să-i dea drumu’ moșului, ambalat într-un sac de polietilenă, în aval pe Bistrița, Moldova, Siret, mai mult ca sigur că geriatricul sclerozat n-o să afle încălcarea promisiunii.
Și nici n-o să-i pese prea mult! )

Părerea mea!