Incendiu la prăznicarul besericii

Ba nu-i așa știrea!

Iar o sucit-o Păiosul din grafitul karandașului ca să deie bine la specificul dzilei, să empatizeze cu celelalte doo știri- „șoapte de sus/ ce-aievea au ceava de spus” și să se-ntrupeze astfel Trilogia eschatologică în Ținutul Bokowinei de Gios (plus Ținutul Brusturelui Răsare).
Bine că n-o mai fost și o a patra știre tematică astfel încât p-ormă să fie material artistic pentru un cvartet de coarde.
Iacătă știrea cheală:
Cică asară, pe la oara 19,30 (HEO- adică oara de la Maskva – atât de dragă derbedeilor din Rromânica Komsomolistă) s-o dus ILIE – paracliserul basericii din Stamate să-și facă rondul de noapte. Da ciu-ciu, că asta-i vrăjeala de o declarat-o iel la meliție, cu plaivazul pe-o declarație susținută și semnată cu fingerprintul deștului mare. În fapt iel o sărit pârleazul din dosul grădinii, ca să nu-l vadă matușca luia când merge la comparativa mic-butic de-i zid în zid cu basilica, ca să beie pe caiet o dublă de vodcă ucrainească trecută pe sub vamă, că taaare-i mai sughița epiglota după mahmureala de la Sânta Mărie – reloaded.
Când o ajuns în dreptul besericii o văzut mare blasfemie în curtea interioară, taman la peatra ceea rotundă scoasă din râu și unde se-adună de Sabbath și în Dei Dominus toți milogii și toți puturoșii ca să primească ceva pe bogdaproste.
Aclo ereau niște bagabonți păgâni, care ascultau imnuri techno-religioase închinate lu’ Isabela, răstimp în care pângăreau eucharistia tradițională, batjocorind-o punând în loc de trupul și sangvele Domnului Zeu, o sticlă de tescovină ș-un joint cu etnobotanice – acum ce-i drept toatele fiind eco și bio, egzact cum cere tradiția postului ce-o trecut.

(trebe de precizat că Isabela era o gajică de numai 18 anișori, vinită în vacanță la țară la bunicii iia care erau plecați în Italia, motiv pentru care li se aprinseră la bagabonți ledurile imaginației obsedate, ludico-bolnăvicioasă.)
Acum Ilie – paracliserul s-o gândit iel cum să facă ceava o șolticărie, ca să nu mai fie nevoit să bată digeaba drumul până la crâșma de lângă cortul întâlnirii Domnului Zeu – cort rădicat egzact cum zice Legea – adicătelea din blocuri de piatră scoase din piramida lui Mikerinos și acoperită cu foi de tablă din AUR de 24 de karate de-o rămas neutilizate la coperișul catedralei Sân Basile– ofcorse tot din Maskva și pe care n-o reușit să le șutească Citellus citellus colhoznicus la ctitoria altei beserici de-o fost făcută la Cașvana pe locul fostului GAS unde popândăul o fost mare merceolog-economisat și unde o învățat principiile generale ale doctrinei național-socialistische a arbeit partei-ului. ( adică piesiedie-ul, uăi!).
Napoi la moș Ilie, că se-neacă în sughițuri de când l-am ignorat în firul narațiunii.
Apăi când i-o văzut iel pe Baalii ceia House – anarchiști cum mânuiesc iei sticloanța de trăscău și mai ales ce mărgele fermecătoare făcea trăscăul în butelcă, atunci s-o pogorât asupra luia Sfânta Fantomă a Domnului Zeu care i-o luminat calea metodologică întru ostoirea asprimii arzătoare a gâtlejului.
Ș-atunci le-o propus la Zadocheii ceia necredincioși un contest de demonstrat puterile divine a fiecăruia. Adică cine reușește să aprinsă Focul cel Sacru asupra altarului arderii de tot a jertfelor, apăi a luia să fie sticla cu trăscău, în veacul vecilor și s-o beie iel cu urmașii luia, și cu urmașii urmașilor seminției luia până la a șaptea spiță.

Cum s-o desfășurat contestul nu prea mai are mare haz de povistit. Bagabonții ceia degeaba s-o chinuit să deie din amnarul brichetelor și din sfosforul țâbricurilor că n-o făcut mai mult decât un mare fâs.
Ilie în schimb, când s-o rugat o dată la Domnul Zeu a luia să-l agiute să aprindă focul peste altarul cel menit arderii jertfelor, apăi pe dată s-o deschicat noaurii și o căzut un fulger de foc care o aprins taman aclo unde s-o rugat Ilie – paracliserul – adică taman în prăznicarul besericii.
De-acum continuarea îi cam cum o spus-o maeștrii scârțangii pe hârtie de la enervatorul de Bokowina, adică o luat foc de-a binelea nu numai altarul cât s-o pârpâlit binișor tăt cortul ceala rădicat din chetroaie zmulte din trupul Sfinxului eghipețian și coperită cu șindrilă metalică din platină.
Mai trebe de șoptit un mic amănunt: Ilie – paracliserul ș-o făcut pe deplin datoria de slujbaș bisericesc, adică o răcnit de două-trii ori, din toți bojogii „Săriți, uăi, că arde beserica!” după care s-o luat praizul – Award rezultat în urma contestului și s-o dat în dosul zidului besericii, o scos dopul de la sticloanță ș-o-nceput să supravegheze eficiența modului în care acționau pompierii care s-au prezentat la locul evenimentului undeva împrejurul orei 21.30.
Tot HEO – adicătelea oara de la Maskva – atât de dragă ciurdelor de cornute mici și mari, cu mintea îmbălsămată în vodcă, superstiție, ignoranță și incultură.