Iu-iu-iu și tra-la-la! ep.2

Iu-iu-iu și tra-la-la și P și și și A.
Az’ este ida* consacrată Zeiței Freya, **motiv de nespusă bucurie pentru postacii bagabonți, mitocani, nerușinați și neciopliți.
Fincă o vrăbiuță care a adăstat pe pervazul unui anumit geam de la etajul II al unui imobil sucevean*** a aruncat un ochișor asupra importanțelor pregăteli ce se petreceau acolo.
Vrăbiuța s-a sburătăcit până în înaltul ceriurilor la un vultur imperial (Reichadler) căruia i-a shăruit toate cele iscodite.
Hultanul s-a îngrijorat nevoie mare cu privire la importanța capitală a celor aflate, motiv pentru care a dar o roată mare peste toată Țara Bukowinei (mai puțin ținutul Brusturelui Răsare – că i-a fost prea greață să survoleze așa zonă nenorocită ) și a purces în zbor planat de croazieră peste marea cea mare, peste oceanul cel nesfârșit, până la o insuliță de legendă aflată în imediata proximitate a locului unde atlanții au căpătat gustul pentru sporturile extreme de tip scuba diving.
Așa aflai IO* că ….
hmmm …
pe cât se pare …
(zi odată, naibii!) …

Ei bine … Michaela își pregătește băgăjălul pentru o nouă etapă de travelling.
Ba bai mult de-atât, din simpla enumerare a marafeturilor îndesate în vuittonul iia, (you know, manufacturat din sacul de merinde cazon al lui bunic-su), se pare că de data aiasta o să se ducă să-și viziteze locurile copchilăriei. Adică o să meargă să facă un tur al monastirilor din Neamț, cu referință directă la Văratic și mai apoi la Agapia, la mult-iubita iia măicuță care o-nvațat-o tăte cele ce le știe iea despre lume și viață, inclusiv cele 82 de cuvinte ale lexicului uzual, plus folosirea semnelor de punctuație după principiul exhaustiv al fertilizării excesive în dozaj de 400 de kilograme la hectarul de însăilătură pseudo-jurnalistică.

Aclo, la monastire, o să se spovedească la duhovnica iia, maica stareță, cu privire la toate păcatele făptuite cu trupul cu mintea sau cu gândul. Motiv pentru care ședința de confidență mărturisitoare o să aibă cam 15 secunde.
Apoi o să-și facă curaj (cu o stacană de vin popesc dată de-a dușca) și o s-o întrebe într-un final pe maica stareță despre Adivărurile celea lumești pe care n-o vrut să i le zâcă amu 20 de ani, când ie erea codană frumoasă coz, cu pletele-n vânt de coloarea spicului de grâu bătut de furtună și grindină.
Da maica stareță o să evite diplomatic să-i deie un răspuns tranșant la taina esoterică ”unde se duc norii și bărbații când se duc?”, punând amnezia pe seama agravării Alzheimerului proprietate personală.

Așa că Michaela o să fie nevoită să se cocțe pe Ceahlăul, la o altă măicuță înțeleaptă – Baba Dochia – care cu siguranță că știe de la Zalmoxe toate cele lumești și cerești și poate să-i spuie Michaelei cum îi treaba pe lumea asta cu barbații, de ce fetele nu pot profesa meseriile de măcelar sau șofer**** și mai ales ce qualități trebe să întrunească o mămucă întrată în criza vârstei mature ca să poată priponi și IEA cu arcanul un pâcălici conjugal.
Amu nu mai știu în continuare cum o fost să fie, că o sunat ceasul de dimineață să plec la scârbiciu, ș-am scherdut firul la profeție.
Ce-i sigur e că-i iar uichend, Michaela dezertează de la indatorirea sacră de cerber al forumului iar bagabonții forumiști puși pe șotii pot iar să scrie măscării cu nemiluita pe saitul enervatorului, fără frica de a li se băga ciubota-n gură și fără frica de a face vizite oficiale de lucru pe la meliție sau jândărie*****

Iu-iu-iu și tra-la-la…

-----
*ide are formă de singular sau este invariabil? Ia să zică un studențăl restant la Doamna Iacob?
**divinitate creștină cuprinsă în Cărțile 40 și 41 ale Septuangintei, cărți denumite „Prose Edda” și „Poethic Edda”
*** imobil identificabil prin uimitoarea asemănare cu Reichstagul vizitat în mai 1945 de mareșalul Ghiorghi Konstantinovivi Jukov
**** măcelar – orice bucată de carne atinsă cu mâna se trasformă în os și
șofer – nu se pot pișa din picioare la roata din spate
***** șî melițienii șî jândarii îs mahmuri mangă după pitrecerea de după avansare, singurii pe care-i mai vezi pe șușele sunt ăia de la radar ișâți cu scula din dotare la adunat o milostenie șpăgoasă, imperior necesară votcii și ciorbiței de burtă întremătoare.

-------

Iote-al Tartarului de Harpie ce iute-I de halebardă!
Nici nu dădui bine push pe Enter și dispăru bunăciune de comment cu inserții de măscării.
Asta o făcut IEA așa o aroganță ca să ne lase moștenire, ’nainte de travelling, Pisania aia alu Cozorici – bunicu IIA:
„Tasta „Delete” n-a fost a strămoșilor voștri și nu e a voastră, ci e a mea și a *urmașilor mei, și a urmașilor urmașilor mei în veacul vecilor!”
-----
* In vitro sau partenogeneză?