Streichquartett mit deutschen Autos

Ba nu-i așa știrea! trimis de RAGNAROK
 

Iacătă cum o fo’:
Tătă treaba are ca punct de origine burdihanul ceala mare a lu’ liubovnicu lu Minodora din Țara Feleacului. Aista îi un buhai cât un luptător de sumo și nu-și poate piti burdihanul dindărătul volanului. Motiv pentru care și-o modificat scaunul, astfel încât să se încapă burtosul la comenzile otovehiculului. Amu, Minodora o vrut și ie să facă un viraj turistic prin Țara Bucowinei (fără Ținutul Brusturelui Răsare), da ie avea ioc gazolină în Peugeotul iia, așa c-o furluat cheile de la mașina liubovnicului. Da când s-o pitulat pe locul șoferului o văzut că de fapt s-o așezat, cu simultaneitate, și sub bord dar și pe bancheta din spate.
O cam scrâșnit iea din dințișori dar n-o scârțâit nica fiindcă tare mare îi era nesațul pentr-un șpațierenfahren prin Bokowina. Așa c-o mers și iea cum o putut, cu nasul ațintit la o elevație de +35 de grade, iar câmpul vizual focusat pe Boeingurile Lufthansa decolate de la Frankfurt.
Acum na, dacă tot se uita după ozeneuri, cum mamuța draaqului s-o mai zărească pe Paraschiva, care tocmai procedase la oprirea de avarie fiindcă îi căzuse o buclă a părului de după ureche , iar sprâncenele se cereau necondiționat a fi pensate. Cum stăte iea și se holba în retrovizor, cu penseta într-o mânuță, dermatograful în cealaltă mânuță și cutia de pudră într-altă mânuță *, s-o trezit colizionată față-spate de ozeneul astronautei clujene.
Da’ Chivuța, generoasă ca majoritatea huțancelor, n-o fost difel egoistă ca să calce apăsat pe pedala de frână, că doară ea nu-i în stare să calce nica acătării, începând de la un șoșoi sălbatic scăpătat pe DN17 și terminând cu cămășile lui barbac-su, darămite ditamai pedala de frână.
Așa că s-o deplasat filantropic, cu tot cu ambalajul motorizat, către nevasta lui Moș Martin, c-o văzut-o după număr că-i traveller străin s-o vrut să-i dea ceva líndicații de orientare turistică.
Acum tărășenia e cu Martina din Belgica – ce mamuța naibii făcea iea de-atâta timp în dreptul marcajului pietonal? Că o spus unii martori oculari, (bineînțeles, care o văzut cu ochii lor întâmplarea) că Martina stăte de dimineață de la oara 06.00 ora de le Bucale (05.00 ora de la Briusel) la petrecirea aia de pietoni și se holba ca proasta-n târg la trecătoare și trecători.
Nu s-o prins niminea ce anume făcea aclo flamanda ceia, da comportamentul ei ilogic devine explicabil tocmai prin caracteriologia și aspectul fizic consacrat al uliturilor din Belgica: în procentaj de 99,(9) % cam toate-s niște funii albinoase, frumoase ca cingătoarea unui călugăr iezuit, da-n care hormonii fac un racing mai ceva ca Marele Premiu de la Spa Francorchamps. Așa că urâtania flamandă stăte la potecuța de pietoni ca să-și satisfacă fantasmele nemărturisite, făcând fotografii la neaoșii mioritici, exemplare superbe d.p.d.v biologic și estetic. Deopotrivă băieți și fete, că doară la iei, prin Belgica și Pays-Bas, îi la mare cinste ocupațională swingul nediferențiat sexuat și nici n-au pe-aclo o majoritate covârșitoare care să le arate cu degetul index preumblat în dreptul obrazului precum că nu-i frumos de la Domnul Zeu ca să faci asăminea blestemății.
Bun! Gata cu babornița ariană.
Când ș-o luat și ie bușâtura de la Paraschiva, o profitat parșâva de împrejurare ca să-i interpeleze interogativ pe doi puștani cu acnee juvenilă, ce se preumblau petrecerea de pietoni.

Așa că s-o dus pâș-pâș și tiptil până aproape de adolescenți și le-o șoptit încetișor, pe-un ton languros „Vous voulez coucher avec moi, ce soir?”
Da ce n-o prevăzut babornița o fost că puștanii ceia erau luați, fiind suflete păreche, încă de la grădiniță, cu actualele câștigătoare ale titlurilor de Miss Bukowina și Miss Gura Umorului, așa că s-o trezit cotoroanța ușuită c-un imperativ „Jet la mă-ta-n kor de vrăjitoare!”.
Așa că mișcarea inerțială determinată de Paraschiva s-o însumat, după regula paralelogramului, cu refuzul necondiționat al junilor de pe trecere. Cu rezultanta socială având punctul final taman în voitura lu Emanuela.
Martina s-o pus atuncea pe bocit cu sughițuri, o-nceput să bolborosească ceva în limbajul iia ca de nisip scrâșnit printre dinți cum că o să facă ea labby la ministrul hollandez de externe ca să fim primiți în Șenghen la sulivară. Apoi, fizico-mecanicește, s-o-ndreptat către Emanuela ca să-i ceară un șervețel cu care să-și șteargă rimelul ruinat de șuvoaiele lacrimale.
Da’ și aiasta – babornița belgiană - o procedat taman ca Paraschiva, adică o uitat că nu-i pietoană și s-o dus la Fata ceea iubită de Domnu Zeu (Emanuela) cu tăt cu autovehicul.
Da Emanuela nu s-o suparat difel, că de mult voie iea să deie peste iea o făzăniță doldora de parale, s-o colizioneze accidental ș-astfel să-și facă și iea rost de-o mășână nouță.**

Finalul poveștii îi aidoma întregii tărășănii: fetili nu s-o certat, nu s-o-njurat, ci o dat dovadă că-s feti solidare, membre destoinice ale asociației informale „Șoferițe fără frontiere!”. Ș-o lăsat toate cașcarabetele în mijlocul intersecției, ca să le măsoare meliția cât or vre ș-apoi să se spele pe cap cu iele.

Ieli- fetili, ș-o zvonit pa telefonu fiștecare liubovnicul, ca aceștia – definiți generalist prin sintagma „Prelungitoare inutile ale p ii ” să facă un compromis conjugal. Adică, în situație de urgență ca aceasta, să canceleze datingul de la motel, hostel, pensiune în compania secretarei și să se scobească adânc în pozonare după cartonelul ceala colorat de scrie pe el ceva gen Visa, MasterCard, American Express Travel, etc, să extragă de pe iele niște fonduri destinate ridicării, tractării, depozitării și reparării autoturismelor implicate în pățania Humoreană. Plus niște miișoare de euroi drept credit nerambursabil de nevoi personale pentru cele 4 fătuțe*** surescitate emoțional de evenimentul rutier.
Apoi, după ce meilițienii le-o pus să sufle într-o drăcie cu muștiuc****, fetili s-o retras la un ristorant șic din Umor, unde o făcut schimb de numere de telefoane, de aidiuri de mess sau feisbuc. Apoi, după ce chelnerul a dat în febră musculară făcând aport la solicitările dionysiace ale fetilor, atmosfera s-o destins, fetili o-nceput să râdă de pățanie și și-o promis ca de acum să fie prietine nedespărțite până la moarte. Și și-o promis cu degetele încrucișate ca de-amu, în fiecare vară, să reitereze scena accidentului, prin rotație în câte unul din orașele natale: în 2014 la Briusel, în 2015 la Cluj, în 2016 la Păltinoasa ș-apoi în 2017 îndărăt la Humor.
Când s-o crăcănat noaptea de tot peste plaiurile Bukovinei, fiecare dintre rumânce s-o retras la căsuța iia fiindcă liubovnicii conjugali, după ce-o tocmit toate angaralele cu hârburile celea din intersecție, o omenit toată mulțimea participantă la evenimente (inclusiv meliția), o vinit fiecare să-și culeagă consoarta etilic ilariată.

Sângura care n-o fost remorcată home o fost funia belgiană; da nici asta n-o dus-o prea rău fiindcă, de beată ciolan cum ierea, o trebuit s-o aburce chelnerul până sus într-o chambră a pensiunii (că restaurantul ceala avea cocoțată deasupra ș-o pensiune).
Acum ar mai fi un amănunt redacțional de povistit la nătărăii de cetitori: anume că înainte de a adormi pe iea, Muma-Pădurii briuseleză i-o dat la chelner o hârtiuță mov, cu multe stele pe iele și cu bandă de siguranță, cu rugămintea ca să-i facă rost de numărul de telefon la puștanii ceia de pe trecirea de pietoni. „Că tare chipeși mai erau, latin-loverii!” o exclamat vrăjitoarea ș-apoi o adormit pe ea fericită foc.
Dar despre asta nu se mai poate povisti nica fiindcă legea românească e clară și explicită iar tradiția belgiană a turismului sexual fiind nemaipomenit de bogată în precedente regretabile.
Asta-i știrea goală-goluță și nu porcăria textuală de-o redactat-o scribalăii de enervatorul de Suceava. Nica suspans, nica emoție, nica sentiment, nica happy-end.
Doar o însăilătură de cuvinte anapoda menite să prostească mințile cetitorilor cei nedeprinși cu metodele de sugestie și manipülare prin mass-media.

-----
* Astă aroganță stilistică se vrea a fi o fabulație stay in fiction și nicidecum nu vrea să sugereze că Paraschiva o fi vreun soi de caracatiță!
** ceva gen Peugeot 308 ultimul model, cum ave gâsca ceia de Ruxandra din Suceava, de-o fost mai dișteaptă ca groapa de canalizare în care-o dat cu bunătate de mașină dobândită după sisifice eforturi lucrative.
*** Dacă cele 4 fete nu ar fi fost șoferițe, ci , să presupunem, erau într-o orchestră de cameră, asta vrea să sugereze că puteau fi denumite prin expresia „Cvartet de coarde” ?
**** așa s-o mai râs fetili de „neștiința” lor fiindcă toate, în loc să sufle, trăgeau din muștiucul ceala. A naibii cultură occidentală, tot babornița belgiană le-o deslușit principiile reversibile ale trasului- suflatului în muștiuc.