Parchetul de pe LÂNGĂ LEGE

(in image: The Holstein Prime-Prosecutor from Prosecutor's Office besides the Law).

Bey scorMonitorilor, scrieți naibii cum se cuvine denumirea călăreților de douzină: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ LEGE.

Asta fiindcă acolo, balanța Temidei e mânuită cu boata, funcție de subiecți. Cică varga cântarului are într-o parte inscripția „MUMĂ” iar în cealaltă „CIUMĂ”. Prima le este destinată la tot felul de șmecheri intrasystemici, care beneficiază de o eternă și inexplicabilă impunitate a tuturor potlogăriilor și fărădelegilor făptuite.
Cea de-a doua le este rezervată la tot felul de NENOROCIȚI ai sorții, care nu fac parte din conglomeratul heteroclit al derbedeilor neo-socialiști și, prin urmare, se situează pe o poziție periferică social.
Pentru simplul fapt că indivizii ce poartă doar chipuri de oameni și sunt mimetizați în piei bicromatice de tip Holștein au o fervoare nemaipomenită în a ancheta, aresta și condamna tot felul de plevușcă ( cei sortiți fațetei ciumate a legii cele ipocrite) asta nu înseamnă că-și merită titulatura de OAMENI AI LEGII.
A aplica Legea înseamnă a transpune faptic acele prevederi ale Legii ebraice, înscrisă în tăblițele lui Moise, aduse la cunoștința Omenirii atât la scoborârea de pe Horeb, cât și în repetarea deuteronomică a Legii.
Dar mai ales Împlinirea Legii presupune asumarea conștientă a evoluției Legii prin împlinirea ei neo-testamentară, adusă la cunoștința cetății și lumii de Matei (cap.5).

În toate aceste scripturi sunt mai mult decât clare „principiile generale de aplicare a legii pământene”, mai ales cu referință la anumite categorii oropsite de soartă: străinul, văduva, orfanul și săracul.
Și mai ales porunca sacră de a nu fi părtinitor și de a nu primi daruri care orbesc ochii și strâmbă pricinile (Ieș. 22, 23)
Orice nu se circumscrie acestor reguli patristice nu e decât fățărnicie trecătoare și înșelătoare, care n-are cum să fie plăcută vederii Domnului Zeu.

În loc de concluzie:
Toate parchetele din Absurdistanul Rromânesc își au în componența denumirii particula „de pe lângă Judecătoria / Tribunalul / CA”.
Singurul care este „DE PE LÂNGĂ LEGE” este cel al călăreților de douzină.
Fiindcă Legea și Parchetul DE PE LÂNGĂ sunt ca două drepte oarecare în spațiu: Nu au nici un punct comun, nu se intersectează niciodată și au situări spațiale total diferite.
AM ZIS!
-----
P.S. Găbitsa și Adrianne, no offense! Voi cu Lex-ul, Io* cu plaivazul! Oci pentru oci!

Raportul MCV 2013

Cică o transpirat* niște pasaje din Raportul MCV pe 2013.
Pe lângă tătă tărășenia comisă de întâiul procuror-plagiator al țării cu ocazia caterisirii și afurisirii șefului Direcției de Combatere a Corupției din DNA, cică or să se mai dispună niște măsuri punctuale pentru întronizarea Legii în Absurdistanul Rromânesc ( ceva cam cum o fost Legea 202/2010 pentru accelerarea soluționării proceselor, numai că asta o să se cheme Lege pentru implementarea moralității și legalității în cuibușoarele de nebunii din Rromânica).
Prima măsură o să se refere la partea müierească a systemului. La care cică n-o să le mai deie voie să-și bage deștele prin ceasloave sau să-și deie cu părerea sentențioasă ... atuncea când îi luna în ultimul pătrar. Iar în restul timpului cică o să le deie prezidentul de instanță ocheiul ca să între în săli (pe picioare) și în dosare (cu picioarele) numai după ce o să aducă o dovadă certificată de la medicul legist precum că în ultima săptămână au participat, în mod voluntar, la cel puțin o ședință de motăneală, ** ședință practică de ordin intruziv și având ca obiectiv didactic principal - scăderea nivelui hiperestrogenic cocoțat în gâtiță.
Această măsură a fost adoptată în urma analizei, prin sondaj, a lucrărilor efectuate de procuroare și a hotărârilor formulate de judecătoare în anul de grație 2013. S-a constatat astfel că, în cele două situații restrictive, un procent covârșitor de 99,(9)% din rezoluții și sentințe sunt VERITABILE TÂMPENII, supuse casării încă de la primul termen al unei eventuale căi de atac.
Analiza factorilor responsabili europeni au fost efectuată pe un eșantion de instanțe și parchete reprezentative la nivel național. Din județul Suceava au fost incluse DOAR judecătoarele Unioniste, posesoare de gipane 8x8=64, respectiv fostele grefiere la vro secție civilă botsăneană, actuale prosecutoare la Parchetul de pe lângă Lege.

A doua măsură care se impune a fi adoptată ține de modificarea actualului Cod penal, prin introducerea unui nou articol cu nr. 272^2 denumit „Sfidarea cetățenilor contribuabili de către organele judiciare” și o să reglementeze modul de supunere la oprobriul public a magistraților Licențiați de Ziua a Șaptea și nu numai, care fac de ocară systemul judiciar prin inechitate și ineficiență, „eforturi” pseudo-intelectuale remunerate cu impresionantele sume lunare de 7.000 - 8.000 Ron / judecător, respectiv 6.000 - 7.000 de lei / prosecutor.
-----
note:
* sursă: un greiere pasionat de eavesdropping, pitit sub dușumeaua Comisiei Europene, taman sub jâlțul ghicitoarei-sfătuitoare (Reding) Viviana și care mai apoi s-o destăinuit amoros unei furnici blonde și extracomunitare dintr-un TIR ucraineț, care a efectuat, la dus, un transport de duhan Jing-Ling cu marcaj necorespunzător, iar la întors o încărcătură de utilaje agricole, motoscutere, bijuterii și ceasuri furate din metropola pariziană. Undeva, printre aceste hondrobeie, se afla și furnica de presă, aducătoarea acestei știri ÎN EXCLUSIVITATE.

** nu neapărat în compania colegului din rubricile certificatului de căsătorie. Motăneală să fie, dă-o dreqului de treabă, că doară se știe că „Râzi, nu râzi, vremea glumei trece!”
-----
Găbitsa, Adrianne, no offense! Premolar pentru premolar!
C-așă-i Legea veche, neÎmplinită.

Metodologia organizării stradale în Rădăuți

Ba nu-i așa treaba! trimis de RAGNAROK

Dacă se vrea să se facă oarece „Ordnung und Disziplin” pe străzile din Rădăuczi, trebuie să se proceedeze astfel:
1. prima și prima dată se începe de pe Strada Călărași, de la numărul 12.
Acolo se evacuează justițiabili prezenți în audiență, se ușuiește cu câteva perchi de cizme-n kur jândarul de la întrare (c-aista n-are nici o vină pentru blestemățiile celor ce-i păzăște), după care se închid bine-bine de tot ușile și se ferecă cu keya. Apoi keya se aruncă într-o groapă de canalizare.
Ca măsuri de asigurare a acțiunilor de dezinfecție, dezinsecție, deratizare a zonei, se sudează la fenestre bare de oțel carbon de scule, fi 14, la distanțe de 10 centimetri.
Apoi se aduce o cisternă cu kerosen, de la defunctul aeroport Salcea, și se irigă frumușel, prin aspersiune, toată suprafața clădirii, de la subsol și până-n vârful coperișului.

În ultimul rând, nu știu cum draaqu de se-ntâmplă, un homeless martor ocular al acțiunii de salubrizare, cerșulește o țâgară de la unul din ștabii locali. Apoi cere ș-un țâbric, de la unul din consilierii locali.
' tu-i mama lui de boschetar imprudent care a aruncat chibritul aprins taman lângă zidul clădirii ( după cum vor constata preliminar pomperii de la detașamentul din Piatra-Neamț, sosiți la locul intervenției cu 2 autospeciale cu bazinele fisurate, fără pompe de apă și dotați numai cu lopeți Lineman și târnăcoape preistorice din silex.

2. Pe deplin entuziasmați de succesul primei etape de salubrizare morală a părții de Sus a Bokowinei de Gios, participanții la acțiune se vor deplasa în zona Pieței Unirii, loc în care, într-adevăr, se va închide zona circulației publice.

Prima fază organizatorică este identică cu cea anterioară, în sensul că se evacuează din clădire justițiabilii, bătrânii, copii, femeile gravide, morții, răniții și dispăruții.

Plus pâcăliciul ceala de jândar de la intrare, care de asemenea este afugărit cu câteva cizme-n kur, nu de alta dar nici el nu-i de vină pentru matrapazlâcurile de se produc în văgăunile și catacombele de la etaj.

După care, cu sprijinul grupei deContaminare nuclearo- bacteriologico- chimice din cadrul ISU Suceava, se aruncă pe holuri, prin încăperi, prin ferestre cu grenade conținând ORICE fel de substanță toxică de luptă: lacrimogene, iritante, neuroparalitice sau incendiare. Indicat ar fi să se utilizeze iperită, sarin, soman, fosgen și difosgen.

Scopul didactic fundamental al acestei acțiuni fiind acela de a tulbura traiul de tip dolcefarniente al viperelor famigliale cuibărite prin borțile cele mai tainice ale clădirii.

După extragerea și evacuarea fortuită a acestor șobolani de grefă și arhivă, vor fi aliniați în lungul aliniamentului stradal, ocazie cu care, justițiabilii anterior evacuați, își vor manifesta nețărmurita abnegație și mulțumire față de ineficiența instituțională a acestor asistați sociali, recompensați anual cu un venit minim garantat de circa 80.000 – 100.000 RON.

Recunoștința justițiabililor cu capul spart manifestându-se prin mijloacele specifice consacrate: huiduieli, stuchiți între ochi, „lapidare” cu roșii stricate sau ouă împuțite, activități furibunde acompaniate de intonarea unor ode populare de tipul: „O, DĂ-vă-n paștele mamei voastre de nesimțiți ordinari!”

După limpezirea norilor de STL și domolire a mâniei populare, șobolanii și viperele escapate din clădirea asediată vor fi triați după un summum de criterii. În sensul că în primul și în primul rând vor fi verificate relațiile de rudenie sau afinitate, constituindu-se bisericuțe famigliale de tipul Sacra Corona Unita.

Din fiecare gintă de puturoși bugetați sinecuristic va fi îndreptățit să reintre în clădirea purificată DOAR UN SINGUR REPREZENTANT, ceilalți membri ai tribului fiind cotonogiți cu niște pari lungi, de esență tare, croiți peste căpățâni și apoi afugăriți primprejurul Bisericii din vecinătate. Ca să învețe temeinic principiile elementare ale smereniei!

Apoi, dintre cei rămași, vor fi selectate cuconeturile mimetizate în blăniță Holștein cu babețică, de-și arogă dreptul primordial de Împărțitor al Dreptății divine pe pământ.

Acestea vor fi organizate într-un batalion de marș și de muncă specific, de tipul Lebensborn, care va lua direcția teatrelor de operații din Iraq și Afganistan. Locuri în care vor presta muncă în folosul comunităților de militari dislocați în teatrele de operații, activitate silnică în urma căreia se va realiza dezideratul de atenuare a nivelului hiperestrogenic cocoțat în gâtul domnițelor, stare de dezechilibru hormonal care atâția și atâția ani le-au afectat simțul ancestral al echității.

În cadrul acestui einsatzkommando o notă aparte va face Labinia* – leadera formației de majorete inamovibile, care va fi surghiunită pe viață într-o zonă africană subsahariană, în arealul geografic în care sălășluiesc ultimele triburi de pigmei. (despre care se știe că sunt mici-mici, dară cu putza mare!)

Pentru ca în final, din rândul Băjeților de băjeți – adicătelea giuzii ceia care au demonstrat de facto că au și sânge în instalație, dar și că știu să facă pipi cu putza din picioare, va fi ales prin vot democratic al mulțimii justițiabililor, un nou prezident de instanță. Car cel mai probabil că va fi un tip matur și serios, cu barbă, mustăți și responsabilități, care are inițialele numelui …. [-( Sâc! Că nu voiesc să vă spun! Na!

-----

* Conform scrierii patristice de inspirație chirilică: ebrei – evrei, Iob – Iov, Maccabei – Macavei, Avraam – Abraam, etc

-----

Tii, ce m-am zuitat!
Găbitsa, Adrianna, Biorel, Marius, no ofense!
Oci za oci și premolar la barter cu molar.
C-așa o zâs Hammurabi - uncheșu lui Zarathustra.
------
p.s. găbiță, nuligestă nescărmănată, de când pana mea o sentință îți rămâne definitivă pe ... să zicem 28 februarie, atâta timp cât tu ai redactat sentința în ... 29 februarie?
Ce peana mea ai comunicat la popor între pronunțare și redactare? Minuta ședinței? sau nota de plată de la restaurantul unde ai benchetuit până-n zori, c-altminteri nu pricep cum draaqu poți să vii în ședință publică și, din vreo 30 de dosare, tu să nu fi citit nici un rând iar oamenii din sală să-și plece privirea de rușinea ce nu-ți era obrazului, vorbind dodii, uitându-te pe pereți și citând la audiere într-un dosar martorii dintr-alt dosar.
Și alta mai gogonată, de ce nu comunici poulimii interesate copia cuvenită după actul de acuzare? Un’ te crezi, ciufuto neciufulită?
Pentru asta îți dă statul Rromânesc opt sute de milioane ție și tot atâta colegului din rubricile certificatului de cositorie?
Gâsco, în viitorul apropiat ne vedem la C. Apel.
Pe termen mediu accesăm CSM - Inspecția Judiciară, Direcția de inspecție pentru judecători.
Iar în viitorul îndepărtat aplicăm la CEDO!
AM ZIS!

M-am jurat că n-oi mai be / Dară nu mă pot țâne

Titlu local: o șoferiță a boțit o mașină, și-a lăsat autoturismul la fața locului și s-a dus să se culce.

Ciuperci necântărite marca scorMonitorul… trimis de RAGNAROK
 
(cu informații „de pe sursa” Inspectoratul Județean de Meliție)

Uăi pungașilor, nu mai voroviți scorneli neobrăzate, că nu așa o fost ’tâmplarea!

Fata șeia – Adeline – Adelinaaa, la vârsta iia are oarece standarde comportamentale.
Adică pe lângă faptul că-i jună – bunăciune *, dișteaptă ca nepoțâca** lui Zweiștein (IQ cel puțin 135), se mai poate lăuda cu notorietatea cumințeniei și a prezenței devreme acasă.
Așa că ce o scornit melițienii aiștea pofticioși de-o șpagă neimpozabilă îi doar abureală ieftină, numai bună de împlut paginile unor fițuici nenorocite pe care, de greață, nu le mai citește nici mamuța draaqului.
Fata o fost ieri prin giudeț la un șpațirănfahren, ocazie cu care o fost la șoping, la spa, și la coafor. Acum cu ce-i divină, saraca jună, că derbedeul ceala de hairstylist i-o pulverizat cu fixativ peste cosițe, peste ochi, în ochi, peste hanțe, în gură și în nări.
Amu fata n-o avut mensura timpului cel ticăit cum se scurge, nu de alta dar ornicul iia biologic o fost un pic zăpăcit „datorită” trecerii la ora de iarnă, așa că n-o fost cu băgare de seamă când s-o-nnoptat.
Atunci, panicată peste măsură despre ce papară o să-și ieie de la tac-su, care i-o dat belet de voie semnat până la oarele 22.00 HEO, s-o suit la volanul mășânii și o dat bice la powerhorses către casă, ca să n-o apuce pe coclauri Big-Bangul Craiului nou zămislit de ornicul din turnul Palatului Dormitorului Bucowinean.
Acum din iuțală de mână și necălcare de frână, o pățât fata șotia ca să se proptească cu caleașca peste o troacă ruginită de Fiat 500 care stăte de-amproasta pe marginea drumului, uitată încă de acum 23 de ani.

Cum ie n-o pățât nica traume fiziologice ci numai emoționale, s-o îmbărbătat c-o mostră de coniac de 25 de ml. uitată în portieră de fostul ei liubovnic din college.
Apoi s-o liniștit că n-o produs nica ucideri sau vătămări corporale din culpă, ș-o luat poșeta, mobilu, ruju și plăsuțele cu marafeturi shopuite, s-o desculțat de conduri ș-o rupt-o la goană înspre casă, nu de alta dar țaicurile ornicelor arătau 21.55 ***
Când o apăsat pe clanță și tac-su o dau drumu la purcoiul de sudalme, tocmai începeau să bată cele cinci semnale sonore ce marchează, în Suceava, ora egzactă și furnizarea apei calde****. Când s-o isprăvit toate tărășeniile astea, hanțele de pe ea s-o transformat în zdrențe, iea s-o metamorfozat într-o patetică Cinderellă, tac-su o iertat-o s-o mai chelfănească cu cureaua de la brăcinari, dar ce-i mai important, că la locul coliziunii dintre otovehicule, mășâna iia s-o transformat la loc într-un bostan cioplit de vreun copchil, cu ochi, nas, gură cu dantură știrbită și lomânare asociată. (păi ce mama naibii, că doar era în ajunul sărbătorii creștine de Halloween și se impunea celebrată acătării.)
----
Bun! Fata o agiuns cu bine acasă, tac-su ș-o ogoit mânia, morți, răniți și dispăruți – ioc, așa că tătă lumea erea mulțamită de happy-end.
Mai puțîn melițienii ceia cu cașcheta pusă intelijent p-o parte, ca să aibă loc să se scarchine deasupra neuronului cu deștu mic de la chiciorul stâng, în momentul în care o descoperit bostanul lu adelina priponit în ruginitura de Fiat.

S-o învârtit iei ca nebunii vro doo ceasuri primprejurul bostanului nedătător de șpagă , fapt ce le-o intrigat peste măsură simțul onoarei profesionale (materializat printr-un făcăleț intelectual, înfipt în dosul obez la ceremonia de absolvire a fabricii de agenți de miliție.)
Apoi s-o zvonit***** unii pe alții prin motorole și s-o întrunit într-un conciliu pluridisciplinar la care, prin mijloace specifice ******, să stabelească identitatea Cinderellei fugare și s-o roage să le cânte o strofă din „Pleacă” a lui Vunk feat Antonia, interpretat la alcooltest cu muștiuc.
O găsât melițienii condurii ce i-o abandonat Adelinaaa la „locul crimei”, s-o-mpărțit în doo echipe operative, care să-nceapă să cerce, pe o rază de 5 km, toate babornițele, casnicele, adolescentele și elevele. *******
În fine, vorba lungă-i sărăcia omului și belșugul pochilor, așa că după vreun ceas ce s-o scurs pe lângă cele două ce le-o irosit holbându-se la bostanul auto, o găsit-o pe Cinderellă în persoana lui Adeline – Adelinaaa, pe care-o trezit-o din somnicul de fumușățe ca s-o puie să sufle în beșâca ceia cu care se preumblau iei.
Acum n-ar mai fi de precizat decât că măsurătoarea melițienilor este fundamental ERONATĂ, fiindcă, odată cu aerul expirat de pleura Adelinei, o intrat pe muștiuc și vapori de alcool de la fixativul cu care nebunul ceala de hair-stylist o flituit-o la greu pe Adelina.
Așa că la așa banalitate de eveniment iepocal, nici măcar nu merită să mai tragi vro concluzie.
Ce să mai bați gura de pomană pentr-un știft de întâmplare?
Poate doar o mirare voalată față de implicarea lu’ Herr Hauptman Iepureanu care, înainte de snoava asta, avea faima de om matur și serios, cu barbă, mustăți și responsabilități.

Acum esplicația poate fi bivalentă:
1. Ori s-o prostit și iel la cap, molipsindu-se de la apucăturile deșucheate ale colegilor recrutați din sursă externă,
2. ori s-o săturat de călcat sângur chimeșe și cravăți ministeriale, o văzut ce bunăciune de partidă-i Adelinaaa, așa că ș-o zâs, șugubățul craidon, că-i vremea să se bage și iel în samă o țâră, să iasă la înaintare din gloata melițienimii căci n-ai văzut ca happy-endul să fie altul decât cel scornit de scorMonitori?
Adicătelea să se veselească toți curtenii și toți sătenii (Sucevei) 7 zile și 7 nopți, să aibă parte de casă de piatră și copchii de văiugă, iar lipeala să țână până la adânci senectuți sclerozate, cu mulți netoți și strănetoți?

-----
* „Am doar 22 de ani,
Sunt nebună, iubesc și nu am bani!
Nimeni nu-mi stă în drum,
Am șoseaua mea doar cu-n singur sens mă va duce undeva?”

** O fost șăfă de promoție la USV ș-acum îi masterandă la Colegiul Național de Apărare.

*** adicătelea acul mic în dreptul lui 9 și acul mare în dreptul lui 11 – precizare expresă pentru colhoznici, milițieni și Licențiați de Ziua a Șaptea la Sfredelu Haret.

**** „Pic! Pic! Pic! Pic! Pic!
A fost apă caldă.
Buletin de știri.”

***** Ofcourse că i-o chemat de acasă pe tăți melițienii de proximitate din zona evenimentului, care să-și împingă cu părerea despre stranietatea cazului, respectiv identitatea Joannei Doe ce-o beneficiat de capacitățile mistice ale bostanului.

****** „Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Dup-apus de soare
Ca să mi-o măsoare
Pe cea mioriță,
Coafată plăviță,
Cât și ce-o băut
Ș-unde-o dispărut?”

******* Alfa Team aveau condurul drept și căutau babornițe la care să li se potrivească pe piciorul stâng, iar Beta team aveau papucul stang pe care cercau să-l încalțe pe dreptul cotoroanțelor și vrăjitoarelor, moliilor și funiilor.
La sediul IJ Meliție erea organizată o moleculă de criză, la care se prezentau toate persoanele de parte mulierească, purtătoare de proteze ortopedice. Celula de criză era alcătuită din Inspectorul Șef al IJM Sv, adjunctul acestuia, precum și un înalt responsabil (ca bradu) ministerial, surghiunit degrabă de la Bucale la Suceava, cu atribuțiuni ferme pe linia combaterii faptelor antisociale.

Fâss Air și moldoveanul

RE: E grele,e mulți !(așa spun ei) trimis de RAGNAROK

Acuma hai să mai și glumim un picuț (Vasâli sigur nu se supără):
Stewardesa aia SIGUR era vreo euglenă verde, intrată în criza vârstei mature și la care i-o fost ciudă că așa frumușățe de băietan nu o făcut o plecăciune adâncă în fața iia, să-i țuce cazmaua și să-i șopotească tradiția de macho conturată într-un indecent proposal, cu loc și timp al acțiunii materializat într-un motel adiacent Heathrow-ului.
Așa că s-o isterizat față de conșciența sex-appealului ei în picaj liber pe scara estetică a pițipoancelor de tipul ”fost-ai lele. fost-ai!” și s-o adresat cu o plângere verbală însoțită de lăcrămi direct pe chimeșa copitanului aeronavei (copitan care amu câteva diluvii și glaciațiuni era liubovnicul titular al junei stewardese ce prefigura cotoroanța însoțitoare de bord de la momentul narațiunii contemporane).
Ș-uite așa, din cauza unei babornițe asexuat monoice, de-și perpetuează spița prin partenogeneză, s-o trezit Vasile, Free european citizen and worker, cu făcătura unor angarale greu de suportat chiar și de către cel mai aprig infractor.

RE: Air crash investigation trimis de RAGNAROK

„Compania lowest attitude Fâss-Air”
Știi de ce l-o dat jos pe Vasile?
fiindcă le-o fost ciudă la piloți că Vasile era mai treaz ca ei!
(fiindcă și piloții aceia sunt și ei oameni și, dacă n-au minimum 1.20 la mie în aerul expirat, n-au curajul să zburătăcească hodoroagele alea de pe care curg tablele.)

Soluție: Români, boicotați WIZZ AIR!

Români, vă ordon, boicotați Fâss-Air! trimis de RAGNAROK

Hai c-am pritocit Io* de-un plan Bi care să-l răzbune pe Vasâli și pe toți lucrătorii români itineranți care sunt tratați kukurul de DOBITOCII de CIOBENI camuflați în ținută de melițian.
Apăi o să fac cam așa: data aviatoare când merg în tzara aia de toată jena, la întoarcere o să aleg să mă zburătăcesc cu cea mai penibilă companie aeriană - pare-mi-se căi spune Fâss Wizz Air.
Da n-o să beu nica înainte ci, la îmbarcare, o să ieu cu mine un rucsac cu butelci conținând vin „Milostivirea”, cumpărat cu 33 de lei/stecla direct de la Mitropolia Olteniei.
Da acolo sus în airplane, după ce-o să ne arate euglena verde cum se pune centura de castitate ca să nu se apuce travellerii să leviteze în ritmul hurducăielior hodoroagei Fâss-Air, o să-i arăt la cotoroanța însoțitoare de zbor că n-am beut nica înaintea îmbarcării dar că vreu să-mi sfințesc papilele gustative cu licoarea eclesiaștilor orthodocși.
Da o să motivez că nainte de cuminecătura liquidă vreu să-mi aducă un carton întreg cu pils-uri din cala hodoroagei ș-asta din doo motive:
1. prima la mânuță că-i dreptul meu de călător first class să mă îmbarc pur și neprihănit ca o pseudo-virgo, pentru ca mai apoi să mă fac bat-muci striviți de podea pe spezele alcoolice și cu contribuția companiei aviatice.
2. a doua la mânuță o să-i declam la Tuthankamoana servantă că ieste o anumită metodologie cutumiară a beutului care zice clar că
„Vinul după bere
E-o plăcere;
Berea după vin
E-un chin!” *

Așa că înainte de a-mi destupa sfințenia butelcilor din rucsac, voiesc, în baza dreptului meu de traveller cu cea mai penibilă companie aeriană din tot Tratatul de la Varșovia, ca să beu câte o doză 0,33 litri la fiștecare sută de picoare câștigată în altitudine de hodoroaga fraților Wright, aflată în serviciu la Wizz-Air. **

Ș-uite așa, cât o să țină preumblarea aeriană cu cașcarabeta aia nenorocită, o să-i pun momâiei nervii în pioneze fiindcă după fiecare înghițitură de bere o să preumblu ca nebunul pe culoare spre și dinspre toaletă, căci, nu-i așa, flocorul popular al participanților de la oktoberfest stipulează clar că „Dacă bei mai mult de 2 beri atunci ajungi slugă la propria s[beep]ă.
Ia să-i văd atuncea ce-or să mai facă ca să scape de mine?
Or să oprească avionul în aer ca să cheme niște bâtlani cu cașchetă ca să mă deie jos?
Sau o să proceedeze la un aterizaj de emergență în Insula Vanuatu, ca să mă desanteze aclo, să tăbărăsc în compania unor mulatre rasta, buzate și tzâtzoase?
-----
* Dar mai cumplită caznă decât bericica after wine este să fii nevoit, vro 3-4 ceasuri, să-ți intoxici ochii cu pictura ofilită a cotoroanței de bord, împopoțonată ca o sorcovă, boită ca un dragoon ciainezesc, cu termenul de valabilitate expirat și tahograful dat peste cap.
** In facto, pe Vasâli l-o dat jos chiloții avionului la care le era ciudă că Vasile e mai treaz ca ei. Arhicunoscut fiind că toți chiloții de zburătăcesc hodoroagele alea de la Fâss-Air la care le curg tablele pe câmpuri și le pică roatele în cap la terrani, n-au curaj să dea ignițion la enginele tărăboanței decât după ce urmează ritualul samurailor imperiali: își taie copitele unghiilor ș-o șuviță din chelia lor de boșorog și le pun într-o batistă ca să fie înmânate fostelor soții care s-o ușuit scârbite de la cășile boșorogilor în compania stripperilor de la Chippendale.

Apoi după ce-și securizează adeneul de samalioți dobitoci și ratați, se pun să beie fiecare, de 50 de ori câte 50 de mililitri de sake, din cea mai pură esență. Astfel încât, cu o alcoolemie de 1,40 la mie în aerul expirat, să-și tempereze instinctul de conservare biologic și să proceadă la chinuitoarea și iresponsabila aventură aviatică. Căci, nu-i așa, trebuie să fii ori NEBUN de-a binelea, ori BEAT MANGĂ ca să accepți să pui piciorul în rebuturile alea de aeronave.

Sicretul focului

TITLU: „Un miel şi un copac i-au salvat viaţa copilului de 6 ani care a supravieţuit o noapte în pădure”

 Ba nu-i așa știrea! trimis de RAGNAROK

 

... fiindcă „ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți...”

 Comentariu trimis de GRATIELA

 Da cum ?

 RE: Comentariu trimis de RAGNAROK

Nu-i voi di povistit aicea!
(mărgăritare, puceluși, etcaetera!)
Uită-te la privirea cuprinzătoare a copchilului și la zâmbetul său atotștiutor și o să înțelegi ... ce nu-i voi di povistit.

Comentariu trimis de GRATIELA
RAGNAROOOOK !!!!!!!!!!!!! dezmeticeste.........MA .punct.ca nu pricep...o fi varsta mea de vina?
Nu de alta , dar dis de dimineata ma trezesc doar ptr a fi dumirita de altii...pleonasme ceva?
Acus e miez de noapte si nu mai vad nici bine...tot de la varsta mi se trage..

 

RE: Comentariu trimis de RAGNAROK

Signora Graziella, nu și obraznică! amu pricep Io* că viața omului se asamănă la fix cu graficul clopotului lui Gauss, astfel încât la ceia mai bătrâni le plac basnele la fel de mult ca celora cu țâtza-n guriță.
Da', vezi matali, că-ntră noi sunt vreo aht țaicuri diferență pe ornicuri, ș-atuncea când matali ai parte de insomnii soteriologice, io trag la piuliță ca Bowul.
Ca după șăibăreala lucrativă (profitabilă adicătelea!) să fiu nevoit să compun basne, cimilituri, povești, doine, gâcitori, eresuri.
Stai în taci ca să scriu!

Comentariu trimis de RAGNAROK

Graziellă,
Hai sâț zâc cum o fo, da așa mai pe sărite ca să se-nerveze și catholicii și othodocșii, și protestanții și neo-protestanții și ateii, și gnosticii și agnosticii.

Asta-i abureală cu copchilu care-o stat în pădure. Doar o simplă percepție senzorială a unui eveniment excepțional, venit din partea unor minți slabe. Întrucât particularizarea și exemplificarea prin modelare constituie atributul corpurilor iar sinteza, extrapolarea și generalizarea – apanajul spiritelor erudite – povestea de mai sus tratează doar o singură fațetă a evenimentului – aspectul cronologico-spațial al unei întâmplări ciudate.
Acum dacă tot mă ischitii să-ț zic unde-i adevărul, apăi află că Adevărul e acolo unde-o stat dintotdeauna : LA MIJLOC. (sau pe Calea din Mijloc!)
Cică niște cronicari – sau așa se voiesc iei să fie, în fapt fiind doar niște jalnici scârța-scârța pe hârtie, o alăturat niște kuvinte fără noimă, cimentuite între ele cu conjuncții și preapoziții, carele vor să spună că kopchilu O FOST în pădure (1), apoi că s-o-nsoțit c-o meluță (sau un meluț, că n-o stat nimeni să studieze androginismul entităților spirituale(2!) și că s-o aburcat într-un COPAC (3) ca să vază mai bine când o să vie tiptil Craiul de ziuă.
Mai trebuiau să fabuleze că s-o organizat la guvern o moleculă de criză, alcătuită din înalți ca gardul responsabili guvernamentali, care o trimes un avion C-130 Hercules ca să caute intrarea în labirintul umbros și să-l aducă la lumină pe mititelul Mowgli.
Mititel care până la urmă se pare că nu a fost salvat de nașu-su (! Părinte spiritual!) ci în fapt o fost salvat de ….
… sunet de trâmbițe …. răpăit de bakulele africane … țiuit de bagpipes celtice ….

Da, Toamnelor și Tomnilor, mâțâțălul Mowgli a fost salvat deeeeeee….
ȘTEFAN ALEXANDRU BĂIȘANU!
(urale, aplauze și ovații prelungite din partea întregului regn animal. Copitate mici, medii și mari, deopotrivă bubaline, ovine și suine)
„La al țî-șpelea Congres/
Băișanu Reales!”
URAAA! HURAAAA! HULAAAA! HUIDEOOOO!

Bun!
În fapt asta de-i scrisă mai sus fără să fie descrisă, îi doar una din fațetele subiective ale unui eveniment. Specific unui corp minuscul în spiritualitate, cu suflet dar fără simțire, și care crede numai în ceea „ce vede cu ochii lui și aude cu urechile lui” (batâr de-ar fi urechi dintr-alea mai alungite ca ale măgarului lui Balaam, dară chiar și la capitolul ăsta, cronicarul dezamăgește profund!)

În fapt uite cum o fost treaba:
Asta ce-o zâs la prostalăii de cronicari c-o stat într-un copac șî s-o giucat cu meluța îi așa doar o basnă aruncată de-a-mproasta și cu șugubeață intenție, ca să nu-l mai sâcâie la cap să spună ce nu poate fi spus și explicat.
Copchilu n-o fost nici la naiba în pădure și nici n-o stat un număr de nuș câte ore în ploaie sau frig. Iel, când s-o rătăcit în pădure, o fost atras de pitici, spiriduși, gnomi și elfi pe o potecuță care să-l scoată din calea sălbătăciunilor celor spurcate ale pământului și subpământului și să-l ducă în luminișul unde sălășluiește Mama atemporală a Naturii, zeița cea Eternă ce îi are pe toți în grijă însă  față de care noi am abjurat și sperjurat, nescăpând nici un prilej de a o necăji.

Acolo într-adevăr era un copac mare și falnic, da nu era vr'un gimnosperm sau angiosperm panicat de perspectiva sosirii austriecilor sau a mitropoliților drujbiști, ci era de fapt Copacul Lumii – Axis Mundi – pe coroana căruia se sprijineau Toate Cerurile iar rădăcinile sale pătrundeau până-n afundul Pământului, ținându-l astfel să nu se prăvălească în afundul Chaosului. Aista copac șoptea, sub unduirile fremătânde ale vântului, ca o repetitivă dar uitată lecție, toate acele Adevăruri Ancestrale ce le-am cunoscut cândva și noi – Oamenii Mari – cu bărbi, mustăți și responsabilități – adevăruri care mai sunt astăzi receptate doar de copii – acele suflete pure încă și neviciate de mercantilismul deșucheat al destinului pământesc.
Aceala copac era acolo de la Începutul Timpurilor și tot acolo o să se afle când o să răzvrătească timpul încontra menirii sale.
Pe lângă el erau o sumedenie de alte plante, mai mici sau mai mari, cu toate însuflețite și care vorbeau pe limba bebelușilor cu sumedenie de animale ciudate, ca decupate din cărțile de povești: haite de Lupchi Albi care se gudurau pe lângă picioarele copchilului, inorogi fabuloși, zâne bune minuscule zburătăcindu-se din aripi frumos colorate ca de libelule, ce mai tura-vura – copchilu pătrunsese într-o lume ideatică asemănătoare cu o gravură celtică ce vorbește despre vremuri apuse, uitate dar rememorate subconștient.

Iar meluțul ceala (despre care se face atâta vorbire pe seama identității omonimice cu Melul cel din tetraevanghelier, care-o fost atât de nesăbuit ca să se lase pedepsit între doi tâlhari astfel încât peste secoli și milenii să se generalizeze într-o zicală comportamentul și atitudinea leviților și a prozeliților: „Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești!”), n-o fost câtuși de puțin un meluț în carne și oase, numai bun de îngrășat până la Rammadan, ca mai apoi să fie exportat pe euroi frumușăi într-o Jamahirie Muslimă, să-i belească gâtul un fundamentalist pâgân și să-l hăpăie, iel cu întregul lui harem, după ce mai înainte l-au pregătit jumătate sângerete în propria-i jertfă iar jumătate fiertură în laptele mumă-sii.
NU!
Acela era doar un ambalaj conceptual ce materializa CĂLĂUZA și PĂZITORUL.
Acum cine-o fi fost Veghetorul și cine l-o fi trimis, mai las la libera interpretare a talibanilor ortodocși, baptiști, anabaptiști, de ziua a șaptea, de 30 februarie, de calendele grecești sau ce naiba or mai fi scornit mințile lor fumegând a extremism religios intolerant.

Io* zic că melu ceala nu era nici Angel, nici Aralim, nici Hasmalim,nici Seraphim, nici Ophanim, nici Cherubim, nici Bene Elohim ( Fiu al Domnului Zeu la care tare muuult i-o plăcut fetili oaminilor!). Nu erea nicunul din aceștia, c-atuncă când o sunat aclo (!?!) trâmbița de alarmă cu privire la situația de pericol în care se afla copchilu, s-or pus cu toții, cât ereau ei de sfinți, să se certe pe marginea fișei postului și a atribuțiunilor de serviciu și în funcție de care să determine cu exactitate care este corul care trebuie să privegheze destinul copchilului.

Cum toți se certau acolo ca la ușa … raiului, s-o-nervat atunci bunicu* lu Domnu Zeu ș-o chemat un SUFLET PUR ȘI GENEROS, pe care l-o-ntrupat în mel și l-o trimes să-l privegheze și păstorească pe copchil către tărâmul Mamei Natură.

Cam aiasta-i povestea REALĂ **și nu abureli aiuritoare ca celea de le scornesc întotdeauna scârțangii cei cu inima împetrită de la enervatorul de Suceava.
(ai priceput ceva? NU?
Apăi află că nici Io* n-am priceput nica!)
-----
* Păi dacă Domnul Zeu l-o trimes pe ficior-su ca să parcurgă cu poporul ales-cules cursurile DPPD, atunci însamnă că ș-aclo sus egzistă o filiație extranaturală.
Atunci dacă Fiul avea ș-un Tată, însamnă că trebuie să fie ș-un Bunic.
Iar dacă luăm în considerare starea definitorie de eternă nemurire a acestor entități divine, este foarte probabil ca atât Tata cât și Bunicul Domnului Zeu să fie vii. Așa că cel mai probabil meluțul ceala o fost trimis de bunicul lui Domnul Zeu (adicătelea străbunicul lui Fiul lui Domnul-Zeu), ș-asta numai din motiv că Tata lui Domnul-Zeu se uita la meciul Stelei și-l înjura pe Jiji de toți Dumnezeii, iar Domnul Zeu era implicat emoțional și afectiv în disputa teologică dintre ierarhicii divini pe marginea competenței de soluționare a speței pomântene.
** Oare cine poate să garanteze, pe cuvânt de pionier, despre ce-i REAL și ce-i ÎNCHIPUIRE

Comentariu trimis de GRATIELA
si cand te gandesti ca am pus doar o intrebare...nici o insomnie soterio...( cum ...? )
nu terminasem tocanita...nu intelegeam de unde aparuse mielul cu pricina...
dar ....
Acu am priceput..de la mantuire ni se trage...
Ragnarok...de obicei...imbli dezlegat pe drum?

 

RE: Comentariu trimis de RAGNAROK
Wrong!
Nu îmblu pe drumuri telurice din doo motive:
Prima la mânuță că tălpile mi-s desculțe și nu prea suport asperitățile ... bolohanilor adeseori situați pe ulițele Earth-ului;
a doua la mânuță că nu-mi prea convine să-mi murdăresc tălpile în ceea ce, de obicei, lasă în urmă oamenii prindărătul bolohanilor.
Așa că am ales o soluție acceptabilă: BÂNTUI !
( Bu-hu-hu! Baba Graziella, dă șî la Ghost-ă niște zacuscă, altminteri toate dihăniile din bestiarii o să-ți tulbure neodihna! Davai, davai, bâstro!)

Streichquartett mit deutschen Autos

Ba nu-i așa știrea! trimis de RAGNAROK
 

Iacătă cum o fo’:
Tătă treaba are ca punct de origine burdihanul ceala mare a lu’ liubovnicu lu Minodora din Țara Feleacului. Aista îi un buhai cât un luptător de sumo și nu-și poate piti burdihanul dindărătul volanului. Motiv pentru care și-o modificat scaunul, astfel încât să se încapă burtosul la comenzile otovehiculului. Amu, Minodora o vrut și ie să facă un viraj turistic prin Țara Bucowinei (fără Ținutul Brusturelui Răsare), da ie avea ioc gazolină în Peugeotul iia, așa c-o furluat cheile de la mașina liubovnicului. Da când s-o pitulat pe locul șoferului o văzut că de fapt s-o așezat, cu simultaneitate, și sub bord dar și pe bancheta din spate.
O cam scrâșnit iea din dințișori dar n-o scârțâit nica fiindcă tare mare îi era nesațul pentr-un șpațierenfahren prin Bokowina. Așa c-o mers și iea cum o putut, cu nasul ațintit la o elevație de +35 de grade, iar câmpul vizual focusat pe Boeingurile Lufthansa decolate de la Frankfurt.
Acum na, dacă tot se uita după ozeneuri, cum mamuța draaqului s-o mai zărească pe Paraschiva, care tocmai procedase la oprirea de avarie fiindcă îi căzuse o buclă a părului de după ureche , iar sprâncenele se cereau necondiționat a fi pensate. Cum stăte iea și se holba în retrovizor, cu penseta într-o mânuță, dermatograful în cealaltă mânuță și cutia de pudră într-altă mânuță *, s-o trezit colizionată față-spate de ozeneul astronautei clujene.
Da’ Chivuța, generoasă ca majoritatea huțancelor, n-o fost difel egoistă ca să calce apăsat pe pedala de frână, că doară ea nu-i în stare să calce nica acătării, începând de la un șoșoi sălbatic scăpătat pe DN17 și terminând cu cămășile lui barbac-su, darămite ditamai pedala de frână.
Așa că s-o deplasat filantropic, cu tot cu ambalajul motorizat, către nevasta lui Moș Martin, c-o văzut-o după număr că-i traveller străin s-o vrut să-i dea ceva líndicații de orientare turistică.
Acum tărășenia e cu Martina din Belgica – ce mamuța naibii făcea iea de-atâta timp în dreptul marcajului pietonal? Că o spus unii martori oculari, (bineînțeles, care o văzut cu ochii lor întâmplarea) că Martina stăte de dimineață de la oara 06.00 ora de le Bucale (05.00 ora de la Briusel) la petrecirea aia de pietoni și se holba ca proasta-n târg la trecătoare și trecători.
Nu s-o prins niminea ce anume făcea aclo flamanda ceia, da comportamentul ei ilogic devine explicabil tocmai prin caracteriologia și aspectul fizic consacrat al uliturilor din Belgica: în procentaj de 99,(9) % cam toate-s niște funii albinoase, frumoase ca cingătoarea unui călugăr iezuit, da-n care hormonii fac un racing mai ceva ca Marele Premiu de la Spa Francorchamps. Așa că urâtania flamandă stăte la potecuța de pietoni ca să-și satisfacă fantasmele nemărturisite, făcând fotografii la neaoșii mioritici, exemplare superbe d.p.d.v biologic și estetic. Deopotrivă băieți și fete, că doară la iei, prin Belgica și Pays-Bas, îi la mare cinste ocupațională swingul nediferențiat sexuat și nici n-au pe-aclo o majoritate covârșitoare care să le arate cu degetul index preumblat în dreptul obrazului precum că nu-i frumos de la Domnul Zeu ca să faci asăminea blestemății.
Bun! Gata cu babornița ariană.
Când ș-o luat și ie bușâtura de la Paraschiva, o profitat parșâva de împrejurare ca să-i interpeleze interogativ pe doi puștani cu acnee juvenilă, ce se preumblau petrecerea de pietoni.

Așa că s-o dus pâș-pâș și tiptil până aproape de adolescenți și le-o șoptit încetișor, pe-un ton languros „Vous voulez coucher avec moi, ce soir?”
Da ce n-o prevăzut babornița o fost că puștanii ceia erau luați, fiind suflete păreche, încă de la grădiniță, cu actualele câștigătoare ale titlurilor de Miss Bukowina și Miss Gura Umorului, așa că s-o trezit cotoroanța ușuită c-un imperativ „Jet la mă-ta-n kor de vrăjitoare!”.
Așa că mișcarea inerțială determinată de Paraschiva s-o însumat, după regula paralelogramului, cu refuzul necondiționat al junilor de pe trecere. Cu rezultanta socială având punctul final taman în voitura lu Emanuela.
Martina s-o pus atuncea pe bocit cu sughițuri, o-nceput să bolborosească ceva în limbajul iia ca de nisip scrâșnit printre dinți cum că o să facă ea labby la ministrul hollandez de externe ca să fim primiți în Șenghen la sulivară. Apoi, fizico-mecanicește, s-o-ndreptat către Emanuela ca să-i ceară un șervețel cu care să-și șteargă rimelul ruinat de șuvoaiele lacrimale.
Da’ și aiasta – babornița belgiană - o procedat taman ca Paraschiva, adică o uitat că nu-i pietoană și s-o dus la Fata ceea iubită de Domnu Zeu (Emanuela) cu tăt cu autovehicul.
Da Emanuela nu s-o suparat difel, că de mult voie iea să deie peste iea o făzăniță doldora de parale, s-o colizioneze accidental ș-astfel să-și facă și iea rost de-o mășână nouță.**

Finalul poveștii îi aidoma întregii tărășănii: fetili nu s-o certat, nu s-o-njurat, ci o dat dovadă că-s feti solidare, membre destoinice ale asociației informale „Șoferițe fără frontiere!”. Ș-o lăsat toate cașcarabetele în mijlocul intersecției, ca să le măsoare meliția cât or vre ș-apoi să se spele pe cap cu iele.

Ieli- fetili, ș-o zvonit pa telefonu fiștecare liubovnicul, ca aceștia – definiți generalist prin sintagma „Prelungitoare inutile ale p ii ” să facă un compromis conjugal. Adică, în situație de urgență ca aceasta, să canceleze datingul de la motel, hostel, pensiune în compania secretarei și să se scobească adânc în pozonare după cartonelul ceala colorat de scrie pe el ceva gen Visa, MasterCard, American Express Travel, etc, să extragă de pe iele niște fonduri destinate ridicării, tractării, depozitării și reparării autoturismelor implicate în pățania Humoreană. Plus niște miișoare de euroi drept credit nerambursabil de nevoi personale pentru cele 4 fătuțe*** surescitate emoțional de evenimentul rutier.
Apoi, după ce meilițienii le-o pus să sufle într-o drăcie cu muștiuc****, fetili s-o retras la un ristorant șic din Umor, unde o făcut schimb de numere de telefoane, de aidiuri de mess sau feisbuc. Apoi, după ce chelnerul a dat în febră musculară făcând aport la solicitările dionysiace ale fetilor, atmosfera s-o destins, fetili o-nceput să râdă de pățanie și și-o promis ca de acum să fie prietine nedespărțite până la moarte. Și și-o promis cu degetele încrucișate ca de-amu, în fiecare vară, să reitereze scena accidentului, prin rotație în câte unul din orașele natale: în 2014 la Briusel, în 2015 la Cluj, în 2016 la Păltinoasa ș-apoi în 2017 îndărăt la Humor.
Când s-o crăcănat noaptea de tot peste plaiurile Bukovinei, fiecare dintre rumânce s-o retras la căsuța iia fiindcă liubovnicii conjugali, după ce-o tocmit toate angaralele cu hârburile celea din intersecție, o omenit toată mulțimea participantă la evenimente (inclusiv meliția), o vinit fiecare să-și culeagă consoarta etilic ilariată.

Sângura care n-o fost remorcată home o fost funia belgiană; da nici asta n-o dus-o prea rău fiindcă, de beată ciolan cum ierea, o trebuit s-o aburce chelnerul până sus într-o chambră a pensiunii (că restaurantul ceala avea cocoțată deasupra ș-o pensiune).
Acum ar mai fi un amănunt redacțional de povistit la nătărăii de cetitori: anume că înainte de a adormi pe iea, Muma-Pădurii briuseleză i-o dat la chelner o hârtiuță mov, cu multe stele pe iele și cu bandă de siguranță, cu rugămintea ca să-i facă rost de numărul de telefon la puștanii ceia de pe trecirea de pietoni. „Că tare chipeși mai erau, latin-loverii!” o exclamat vrăjitoarea ș-apoi o adormit pe ea fericită foc.
Dar despre asta nu se mai poate povisti nica fiindcă legea românească e clară și explicită iar tradiția belgiană a turismului sexual fiind nemaipomenit de bogată în precedente regretabile.
Asta-i știrea goală-goluță și nu porcăria textuală de-o redactat-o scribalăii de enervatorul de Suceava. Nica suspans, nica emoție, nica sentiment, nica happy-end.
Doar o însăilătură de cuvinte anapoda menite să prostească mințile cetitorilor cei nedeprinși cu metodele de sugestie și manipülare prin mass-media.

-----
* Astă aroganță stilistică se vrea a fi o fabulație stay in fiction și nicidecum nu vrea să sugereze că Paraschiva o fi vreun soi de caracatiță!
** ceva gen Peugeot 308 ultimul model, cum ave gâsca ceia de Ruxandra din Suceava, de-o fost mai dișteaptă ca groapa de canalizare în care-o dat cu bunătate de mașină dobândită după sisifice eforturi lucrative.
*** Dacă cele 4 fete nu ar fi fost șoferițe, ci , să presupunem, erau într-o orchestră de cameră, asta vrea să sugereze că puteau fi denumite prin expresia „Cvartet de coarde” ?
**** așa s-o mai râs fetili de „neștiința” lor fiindcă toate, în loc să sufle, trăgeau din muștiucul ceala. A naibii cultură occidentală, tot babornița belgiană le-o deslușit principiile reversibile ale trasului- suflatului în muștiuc.