„' podobești, mamî, bradu'! ”

Titlu din ziare:
„DNA Suceava s-a dus peste primarul din Pojorâta, dar şi alte instituţii publice”

link 

Ba nu-i așa știrea!

Uăi scorMonitorilor, ci tot grăiți prostii și scorneli?
Un’i aț’ văzut voi desantări de mascați și cotrobăieli cu mandat?
Faciț’ șî voi din mosquito ditamai cabalul nechezător în perioada de rut futăcios numai ca sî stârniț’ lumea, s-o zăpăciț’ di cap șî sî va vindeț’ fițuica.
Di fapt ( jurid. „de facto”) treaba o fost mult mai nevinovată, adicătelea am impresia că Memeica ot DNA (:-* poopici, tu fato!) s-o gândit că de-amu se isprăvește luna lu’ Brumar, începe luna lu’ Andrea * și or să înceapă să clincăne gingălbelurile, copchiii or să înceapă să colinde pe la căși ca să capete pițărăi, colaci, nuci și mere, iar pochii or să înceapă să bântuie ca diabolii cu cerșâtul , ca să zmulgă câte o sută de galbini oiropeni de la fiecare casă de sataniști pravoslavnici de rit „The day we die”.
Așa că s-o gândit că are și ie acasî o copchilî, la carele trebe să-i podobească brăduțu, așa cum îi îndătinat încă din tradiția mercantilă antecreștină a lu’ 25 decembrie, dată la care Mitra s-o scoborât pe-o rază cu accelerație gravitațională aidoma Suhoiului 24M russian, (doborât mișelește de parșivii de turcaleți-membri în drept ai OTAN), o dat kukurul de-o stâncă și s-o născut peste ceva vreme, Mântuitorul nost’ Isus Hristos.
Iea, Memeica, s-o apținut (așă cum îi îndătinat procedural) ca să ceară un flintic de brăduț de la ReNePe, fincă nu se cuvenea ca să încâlcească trebile dintre brăduțu’ copchilei, renepe și Forestbrod.
Dară nici nu se cuvenea să o văduvească pe copchilă de plăcerea brăduțulu’ podobit, a betealei, a luminițelor din ghirlande ș-a exasperantelor colinde cu Hrușcă & FueGo – „Podobești, mamî, bradu!”

S-o suit iea în hârbul aceala de Daster, cu care ș-o bătut gioc de iea ștabii ceia din Ministerul Pu*lic care-și cărăbănesc amantele la șoping în X6-le cu antemergător **, și i-o zâs la driver s-o ieie încetucu pe DN șăptișpi.
Cum mergea ea așa la ralanti mâțâțăl și se gândea la eternele întrebări „Ce iaște Iubirea?”, respectiv „Unde se duc barbații când pleacă cu găleata de gunoi?”, n-o fost atentă ș-o trecut de Gura Umorului, de Dlăgopole și se-ndrepta înspre Otrava Dornei ***
La un moment luat **** o văzut cât de fain îi peisaju’ pe unde-o ajuns, cât de încărcat erea de forță spirtuală, așa că s-o gândit că aclo îi locul de rostuit braduț.
Cum nu cunoștea pe niminea în cătunu ceala, normal că i-o poruncit la draiver s-o ducă la … Primărie. Păi, unde mergi prima dată când iești într-un târg străin? La popă? Nu! La meliție? La școală? Nu! La crâșmă? Nu! Evident că prima înfățoșare de cercetășie o faci la primar.
Amu’, din surse credibile ***** cert îi că Memeica s-o scociorât în poșetă, o scoț câteva buletine de identitate de-ale lui Ion Luca Caragiale și o întrat la primar, ca să-l roage cinstit și lăutărește s-o îndrume cătră un neguțător fiscalizat de brăduți.

Amu’ treaba o fost că taman la momentul când iea- Memeica neguțătorea negociant prețul la brăduț o trecut pe șosea o cașcarabetă de mașină, de pe care curgeau tablele ruginite, în care era băietu’ lu Moș Neagu de s-o amploiat scârțangiu pe hârtie la scorMonitorul de Suceava.
Iel venea de undeva de la beut de la o pensiune de dinclo de Otrava Dornei, era oleacă mahmur, așa că n-o văzut bine ce-i cu desfășurarea aia de forțe melițienești de dinaintea primăriei Pojorâta.

O pus iute mâna pe aifonu’ cu android, cu care i-o tras în pozne pe prosecutorii, mascații și jândarii care alcătuiau alaiul ritualic al Memeicăi. Apoi, bucuros ca un prâsnel că are un subect de presă, s-o dus la Suceava, o pus capul pe birou, o moțăit așa vro juma de oră, răstimp în care o alcătuit articolul de față după cel mai elementar stereotip al neghiobului care nu le pricepe dar le potrivește ( no ofense, Moș Neagu, într-o scriitură histrionică se permite înserarea unor invective, fără ca iele să aibă substrat real).
Amu’ mai trebe de spus așa: că Memeica n-o văzut că dinapoia ei era s-o aținut tăte mașânile de la DNA - Serviciul teritorial Suceava, împlute cu caizi ghiauri dintr-ăia mari și nebărbieriți, cum am văzut Io* unu, care m-o siktirit pe față, taman în biroul luia ******, amu vro’ juma’ de an. După ghiaurii de la DNA veneau cele 2 dube de la SPIR, cu 8 mascați în ele ( tot alea care m-o colindat anticipat de Crăciun în data de 21 noiembrie anu’ trecut)
Dinapoia lor era ș-o dubă de la jândărie, cu The Brele la ferești, care o fost sunați de unu dintre mascați printr-un bip care o declanșat tonul de apel „Sus, sus, sus la munte sus”, de Veta Birisch, care-l avea instalat pe nokie un plotoner de la jândari.
Așa că s-o sculat cu tății, s-o-nstruțat în căști, veste antibulet, cotiere și genunchere și s-o aținut dinapoia Memeicăi, într-un tablou auditiv și vizual ce amintește de Roiul de albine ce se zburătăcește dinapoia traiectului migrator determinat de Pohta ce-o pohtește Regina stupulu’.
Așa că asta o fost tătă tărășănia de la Pojorâta, un banal amănunt de trai cotidian, și nicidecum Harmasarul pur-sânge ce l-o pritocit mahmuru’ de Moș-Neagu.
Ș-am încălecat pe-o șa și v-am prostit pe față, așea! 

-----

* adicătelea totuna cu luna lu’ Undrea, lună în care s-o născut Miss Woodrea, regina neîncoronată dar încătușată a Vuittoanelor și genților diplomat customizate cu căptușală verzalie.

** așă o transpirat de pe surse ultima tendință în materie de pițipoance: cică ești pițipoancă nu dacă ai apartament și mășână sponsorizate de liubovnik, ci iești pițipoancă - mafioată dacă ai coloană oficială dinaintea mășânii făcută milostenie de futalău.

*** că la câte gunoaie și chimicale vin pe Bistriță, numai așa îi mai poți spune la urbea ceia.

**** Sintagmă implementată de guvernul Boc II, care înlocuiește expresia anterioară „la un moment dat”

***** tot ăia doi șoarici gnoseologi ai miia din insula Vanuatu …

****** De fapt biroul luia era așa un fel de debara, un pic mai mare decât un veceu public, motiv pentru care și Io* crecă trebe să le deie la aiștea de la DNA un sediu acătării, ca să nu-și mai beie cafeaua de dimineață în stilul bruderschaft.

Le roi est mort, vive le roi !

 „Și presei ar trebui să-i fie frică atunci când interpretează greșit informațiile, când manipulează sau face procese de intenție unor persoane publice sau politice, în funcție de simpatii. Frică pentru că, într-o zi, își va pierde toată credibilitatea și va fi înlocuită cu informările de-a valma de pe rețelele de socializare, pentru care nu răspunde nimeni.”

(fragment din editorialul Simonei Ionescu – EvZ)

Peste acest argument incontestabil se suprapune rezultatul unei cercetări sociologice ad-hoc, realizată în Piața Universității:
Întrebare: De unde ați aflat despre protestele de stradă?
Răspuns: MAJORITATEA de pe Facebook
Raport cercetare sociologică aici .
DOAR 14% au afirmat că din presă (prin presă înțelegându-se totalitatea mediilor de informare în masă – print și audiovizual).
Astfel încât se poate concluziona asupra DISOLUȚIEI acestei a patra puteri a oricărei democrații: PRESA.
Sub asediul alaelor și cohortaelor de undercoveri, slugi, argați, lingăi de clanțe, pupincuriști, lichele și secături de sorginte șeicăreană, presa A DEVENIT NECREDIBILĂ sub aspectul acuității informației prezentate și, pe cale de consecință, a devenit NEFRECVENTABILĂ sub aspectul punctului de stație din care se extrag și obțin informații asupra mersului societății.
În momentul de față informația, chiar și în formă brută, se obține de pe rețelele de socializare.
Chiar dacă acestea informații sunt amalgamate, Facebook prezintă o mare particularitate, un fel de mecanism autonom de autopurificare a informației: orice dumă sau gulgută, aruncată pe piață de diversioniștii informațiilor, este AUTOMAT dezmințită și acoperită de sumedenie de contraargumente. Dinamica fenomenului FB este atât de intensă încât oricărei PROSTII i se contrapun, IMEDIAT și AUTOMAT alte 10 argumente valide, care demontează prostia șobolanilor mercenari.
Așa funcționează, de la sine și fără nici un fel de reglementare, acest URIAȘ MECANISM DE INFORMARE DENUMIT FB.
Așa că, Tiberiu AVRAM, și aidoma ție toată șleahta jurnaliștilor cu lanț, zgardă și botniță, puteți să vă luați ziarele și posturile de televiziune și SĂ VI LE BĂGAȚI ADÂNC ÎN KUR!
Puterea voastră de informare a ajuns la infima cotă de 14% din ansamblul pieței iar credibilitatea voastră tinde asimptotic către ZERO!
De crezut vă credeți doar voi între voi, stăpânii voștri ce vă mecenează eforturile mercenare și manipulatoare, precum și argații, slugile, lingăii, trolii și lipitorii de afișe ce îndeplinesc, fără succes, rolul de răspândaci ai informațiilor manufacturate oferite de jurnaliștii cu lanț, zgardă și botniță.

Le roi est mort, vive le roi !
Presa cu epoleți și cizme a murit! Trăiască Facebook!

Rădăuți = Dresda 13 februarie 1945

Așa-i, uăi!
C-am fost Io* ieri la Capitala informală a Părții de Sus a Giumătății de Gios a Bokowinei. *
Ș-apăi am uitat să mă scobor la timp din microbuz, în stația care trebuie, fincă eram introbăgat pe sub scaune ca să-mi cat telefonul – care o căzut la hurducătura când microbuzu’ o dat în primul șanț antitanc, apoi să-mi mai caut bolintinul de identitate care l-am scăpat din mânuri când microbuzu’ o icnit din tăte tablele când s-o prăvălit în a doua lucrarea de artă militară de pe străzile Rădăuțiului și apoi să-mi caut cei doi dinți din față de HAUR, care mi-o căzut când microbuzu’ s-o priponit de-a binelea într-un gropalău mare cât craterul meteorului Tungusk.
Da’  norocu’ meu că s-o opintit microbuzu’ în crateru’ ceala, c-altminteri Io* nu opservam că trecusem de stanția de destinație și agiungeam draaqului pe la Marginea ca să cumpăr ceava oale de lut negru.

Buun!
Am făcut Io* o juma de oră de instrucție de front și instrucție tactică, printre obstacole, gropi, tranșee, sârmă ghimpată și puncte obligate de trecere, ** până am agiuns la Parchetul de pe lângă Lege. Ce-am fackut aclo îi numai treaba me, interesant în iconomia poveștii e că la ișâre din dugheana ceea scorojâtă, împuțâtă și dărăpănată ce are pretenția să se denumească PARCHET, ieream așa dus pe gânduri față de parșivenia nedisimulată pe care mi-o arătat-o Greuceanu Mucea-Sebastian, încât am impresia că grăiam sângur, dimpreună cu ilustrul și augustul meu alter-ego.
Pe cale de consecință, n-am fost atent când am dat cu vârful botinei din chiciorul drept într-o buză de groapă, tăioasă aidoma aisbergului de o transformat Taitanicul în submarin.
soundtrack: My heart will go on! – șî tot așa îngânam și eu cân' am văzut că mi s-o decupat talpa botinei de la vârf și până aproape de toc.

Cum nu cunosc pi niminea în Rădăuți decât câteva persoane la care nu pot să le cer agiutor: Lola Cicci di Tormenta, Greuceanu Vaniușa-Gică, Greuceanu Mucea-Sebastian, n-am avut ce să fack decât să cer o buca de ață de rafie, de la un pâcălici care erea cocoțat pe un stâlp și lega cu sfoară fibra optică de la NETul celor de la Cromtel.
Cu sfoara aceea am învălătucit cobză talpa să steie oleacă lângă bocanc, ș-am luat-o agale, șontâc, după un model stereotipal implementat de Peneș Curcanul, dar care însă cânta un cânticel din First Uorld Uar:
„Pack Up Your Troubles in Your Old Kit-Bag, and Smile, Smile, Smile”.

Acesta cânticel îl cântam așa de rușâne, ca să pot trece pe ștrasse printe domnițele celea simandicöite, boite, botoxate și liposucționate, înțolite ca niște paparude de marasm nuclear, sau printre craii, becherii și boiarii ceia țâfnoși și orgolioși din urbea Rădăuczilor, care-ș masturbau gomoșenia egomaniei la purtător răsucindu-și-o după stilul mustăților Oberleutnanților Husari.
Șî cucoanele, și cuconii se uitau urât la mine și mă ocărau de-a valma cu sudalme nemeritate: MILOGULE! IOBAGULE! MARȘ și cumpără-ți opinci, CALICULE!
Inga așa m-am strecurat Io* până napoi la microbuz, care fusese scos cu macaraua din gropelnița în care-o căzut, iară șoferul, înainte de a pleca în cursă, se chinuia să-i prindă cu pocnituri tablele de la aripi și cu scotch bara de protecție și farurile.
Când o pornit microbuzu’ să plece din Rădăuți, am fackut ††† trii cruci mari și regulamentare (de la păr la păr) și am pornit cu îndemn ferm scrâșnit printre dinți:
MĂKAKÎN RĂDĂUȚUVOST!
-----
* Am fo’ la Parchetul de pe lângă Lege ca să-i tai moțul la dosărelul meu penal, că s-o făcut băițăl mare, de 1 an de zile în sfânta și nesimțita nelucrare, iară asăminea prilejuri festive musai trebuiesc celebrate după regulile lu' 488^1 - 488^6 din Noul Cod de Procedură penală.
Prevederi pe care nu le-o citit mulț’ dintre cei stipendiați de-a-m-proasta de la bugetul de stat cu sume anuale ale remunerării alcătuite din 6 cifre, dintre care ultimele 5 sau 4 sunt zerouri, motiv pentru care în numai ultima lună CSM a sancționat un număr de 2 judecători și un procuror pentru întârzâieri repetate în soluționarea lucrărilor sau de redactare a hotărârilor.

** Cu câtă melalcoolie îmi amintesc de vremurile de aur ale scripturilor rumâne când mergeam la Rădăuți cu bicicleta! Era o splendoare.
Acuma CIU-CIU! Nici Montană de enduro să ai și tot nu te încumeți să străbați no-man’s-landul de pe străzile din Rădăuți.
Las că data aviatoare când merg, o să cer de la vicepremierul pentru securitate națională, ministrul Afacerilor Interne – căpitan izmenar gabriel oprea să-mi vândă, de la fostul M.Ap.N, un tanc T55-100. Cică amu’s ieftine de tot, se dau la promoție de tipul 3 la 10 lei.
Să vezi ce țâfliș o să mă plimb Io* cu Tancul prin Rădăuți când o să merg la Judecăcătorie ca să soluționez cererea de accelerare a procesului penal! Uiha! Abe aștept!

Alegerea autorităților administrației publice locale 2016 - catindați

prolog: Aceste imagini sunt doar niște PAMFLETE ce nu pot atrage răspunderea civilă delictuală.

Candidat PSD

Candidat PNL

Candidat PMP

 
Candidat Partidul Verde

Candidat ALDE

will be continued...

S.C. „Servicii Comunale” S.A. - factor demografic

 

Titlu din ziare:

Numărul nașterilor și al căsătoriilor a crescut la Rădăuți 

 Ba nu-i așa știrea

În fapt,
După cum este bineștiut, Rădăuțiul a intrat, începând cu luna septembrie a anului 2014, în Guiness Book of Stupid Records:
- orașul fără primar, fără viceprimar, fără Consiliu Local sau secretar
Apăi, din această nefastă cronologie, se reține ca punct inițiatic arestarea din luna septembrie a matrozului satrap văpsit cu farbă politică de culoare potrocalie. Acest eveniment impredictibil a produs consecințe imediate și evidente asupra lăcuitorilor cetății:

1. S-a anulat aplicabilitatea sociologică a expresiei lăchinești „Panem et circenses”. Dacă până la momentul septembrie, citizenii mun’cipiului aproape că renunțaseră, siliți de impotența autorităților administrative, la nivelul de trai decent sugerat de termenul „pâine”, ei bine, după reținerea matrozului-autocrat, locuitorii cetății au fost văduviți și de cea de-a doua componentă a binomului persuasiv ce stă la baza oricăror guvernări plutocratice: CIRCUL.
Pe cale de consecință, privați fiind de eternul circ rădăuțean, locuitorii s-au orientat spre alte modalități spectaculare de socializare, recte s-au năpustit cu toții pe rețelele de socializare. Ingăta așa, s-au cunoscut om cu om, om cu fata omului, oama omului cu vecinul sau om cu nevasta altuia.
Acest argument reprezintă SINGURA explicație validă în ceea ce privește creșterea numărului de căsătorii de după luna septembrie 2014;

2. A dooa la mânuță, este vorbire despre perioada friguroasă a anului, perioadă îndeobște îndătinată număratului banilor, beutului vinului, bârfitului la gura sobei sau atrăgătoarei activități de ludică motăneală întru perpetuarea spiței dinastice a fiecărei familii.

Apăi, dintr-o altă analiză a evoluției prețului gigacaloriei în Rădăuți, efectuată la momentul în care Țarul Tătar al Serviciilor Comunale de Jupuire a 7 piei de pe rădăuțeni a anunțat scăderea gigacaloriei, analizând faptic și scriptic datele oficiale rezultate din HCL-uri, rezulta, FĂRĂ PUTINȚĂ DE TĂGADĂ, faptul că gigacaloria în Rădăuți nu numai că a scăzut, ci A CRESCUT într-un cuantum de peste 5%.
Astfel încât, revenind la activitățile îndătinate cutumiar sezonului rece, se profilează astfel paradoxul explicativ al creșterii natalității:

apăi, pe frigaraița ce a domnit în bordeiele rădăuțene, în iarna 2014/2015, ce mama draaqului să mai faci?

- bârfit la gura sobei – Ioc! Fiindcă soba era mai rece ca scheletul unui mamut siberian descoperit în craterul exploziei meteorului de la Tunguska;
- numărat parale – Canci! La ce biruri, censuri și foncieri au pus Țarul Tătar & Co. pe capul iobagilor truditori, cui mamuța șeitanului i-a mai rămas pe afundul chimirului vreun crăițar disponibil numărătorii contabile de tip etno?
- beut vin – Nema! Vine ierea din belșug, dară cui îi arde să beie ca prostul pe stomacul gol?

Ș-apăi atunci, dacă tot erea prin casă un frig importat de după Cercul  Polar de Nord, oaminii și oamenele au mai avut ca „unică alternativă” * pitularea dedesubtul oghealului patului, dimpreună cu cine s-o fi nimerit. + =  „Love is all around” by Wăi Wăi Wăi
Pitulare cu valențe strict practice, evoluate comportamental înspre histrionismul unei ziceri mucalite din Ardeal:
 Muierea me îi așă de mnicuță, c-o pierd în pat. Da’ și când o găsăsc ….!

Astfel au fost explicate științific, fără a se face apel la studiile cercetătorilor britanici, cele 2 elemente aparent stranii, petrecute în ultimul an în Rădăuți – capitală informală a Părții de Sus a Bukowinei de Gios: mai mulți flecăi măritați, mai multe băietane însurate și mai mulți prichindei ce și-au revendicat dreptul constituțional la căcăcioasă scânceală.

Acum, în loc de încheiere, o prophecye:
Și asta ce a fost în 2014/2015 îi păr la ceas față de ce o să fie în 2015/2016. Din doo motive: Țarul Tătar tot la comanda robinetelor cu apă caldă și parale se află iar mujicii nativi care ar fi îndreptățiți să-și depună dosarele privind ajutorul pentru încălzirea locuinței, din motive ce țin de blocajul administrativ, o să primească iarna asta numai fierbinți urări de îmbărbătare.

-----
* citat din tâmpenia agramată, rostită de un ilustru episzdemiolog sucevean, actualmente bard conjunctural prin Dormitorul Parlamentului, loc în care, cu ocazia aprobări zilei de 28 oct ca Zi a Bucovinei, declamă niște versuri bizare, alcătuite din textul unui cunoscut cântec popular, alături de fragmente din Ultimele Teze din Aprilie ale Plumbuitului, ceva inserții din Ghimnul Măicuței Rassia și toate având note elegiace raportate la căderea Adelei din înaltul ceriurilor Casei județene de Asigurări de Sănătate.

„Die Schneewittchen und die sieben Zwerge”

(Charakterisierung von Märchenfiguren)

Originaltitel: „Anhela ca Zăpada și cei șapte pitici cicisbei comunitari”

(Indici de identificare a non-caracterelor personajelor din basm)

Prolog: „Nu trageți în pianist și nu puneți boambe sub scăunelul naratorului!”

Motto:

„În pădurea cu alune

Aveau casă 7 pitici

Vine Mohammad și spune

Vreau să stau și eu aici

Pu-pu-pu, Insha'Allah

Vreau să stau și eu aici (bis de 800.000 de ori)”

Amu, ignorând orice reguli cutumiare ale unei analize literare, trecem de-a valma peste unitatea de loc, timp acțiune, simultan cu precizarea personajelor principale din acest basm cu din ce în ce mai vădite accente de tragedie greacă.

Motivul năvalei analitice nefiind generat de lipsa cunoștințelor stilistico-literare, ci fiind determinat de aplombul năvalei hoardelor de migratori orientali ce s-au pus în mișcare ca la o mobilizatoare arătare a sângeacului arhaic.

Amu’ toate toponimele, antroponimele și sintagmele din basna Frățânilor Grimm trebuie considerate a fi așa un fel de cimilitură supranaturală, un cod esoteric aidoma kabbalei universale.

Pe repede înainte, se face vorbire despre Pădurea cu Alune – care vra să zică a fi Pădurea Neagră din doicilandul bavarez.

„Alunele”, în forma de atribut substantival prepozițional, adicătelea vrea să însemne belșugul din pădurea bavareză, belșug sugerat de salariul minim orar de 8,50 € pentru toți truditorii în mina de smaragde și adamante.

Apoi, bogăția pădurii bavareze, a cărei zvoană se răspândise în toată roza vânturilor, până hăt în Orientul Îndepărtat și Maghreb, se regăsea în nivelul de trai excepțional al pădurenilor nativi, nivel de trai susținut de un sistem de asigurări sociale și de sănătate excepțional de generos cu toate puturoșeniile lanțului trofic: ursuleți koala, leneși, pârși, veverițe, castori, popândăi, șobolani, șoareci et ejusdem Order Rodentia.

De dus se dusese numai vestea acestui Eldorado din Pădurea cu Alune Bavareză, însă de pătruns în luminișul în care-și aveau casa cei 7 dwarfi comunitari era cam dificil de petrecut întrucât luminișul comunitar era strașnic apărat cu garduri din împletituri de nuiele, îngrădituri genuine manufacturate la un atelier de meșteșuguri populare dintr-un sătuc luxemburghez – parcă Schengen îi zâce luia.

Tăt era bine și frumos în luminișul în care cei 7 pitici comunitari își aveau sălașul până într-o zi în care, în casa lor își făcu apariția Die Schneewittchen – Albă ca Zăpada Alpilor – nimeni alta decât babornița ceea vrăjitoare și țâcnită – doicibaba Aisha von Merkel – care mâncase o jumătate de tonă de ciuperci halucinogene și, crezându-se reîntruparea metempshihotică a zeiței Freya, se deghizase într-o prea-grațioasă și sfielnică fecioară, la care nici Fotze-ul nu-i era mai hâd ca poarta mortăciunilor din  Helheim, nici gurița nu-i mâncase ciuperci necântărite în Comunicatul BAMF (Bundesamt für Migration und Flüchtlinge) din 25 august.

Apăi dacă înainte de a-i deschide poarta Anhelei ca Zăpada, cei 7 pitici fredonau de zor cântecele optimiste:

„Ai-ho, ai-ho

Suntem pitici mișto,

Avem și barbă și carici

Chiar dacă suntem mici”

Ei bine, după tăbărirea în bordeiul lor a SchneeAnhelei, dintr-odată au devenit mai pragmatici, conștientizându-și declinul suveranității locative:

„Foaie verde ca și plopul,

Mamă, ne-am futut norocul!”

Cam asta fu schimbarea de atitudine și concepție asupra vieții, produsă în mintea naivă a celor 7 pitici comunitari, imediat după admiterea în spațiul lor locativ a Doicibabei Anhela metamorfozată în preacurată și preanevinovată Albă Ca Zăpada.

Amu, ar trebui de identificat, punctual, care sunt cei 7 dwarfi comunitari, ce au fost puși sub condurul noii lidere a luminișului din Pădurea cu Alune.

Apăi ar fi așa:

Doc (Înțeleptul)  - se zâce că ar fi Jean-Claude Juncker, că doară șorțulețul și tichiuța lui de membru în Consiliul celor 300 îl îndreptățește să-și aroge titulatura de Înțeleaptă Eminență Cenușie a Ipocritei politici a luminișului european; lucru confirmat de titulatura NUMITĂ de Președinte al Comisiei Luminișului din Pădurea cu Alune;

Sneezy (Hap-Ciu) – nu poate fi altcineva decât guralivul și neobrăzatul ăla de Frans Timmermans, actual prim-vicepreședinte al Comisiei Luminișului; stereotipul strănutatului îl are format încă din vremea când era Ministru de externe al Țării Cașavalului Hollande, poziție in care, de fiecare dată când îl apuca strănutatul, în loc să folosească civilizat o batistă, se apuca să stuchească muci și bale peste fața și imaginea României și a Bulgariei;

Happy (Bucurosul) – poate fi personificat în mod superlativ absolut de prostanul ceala de prezident al cucoșăilor de munte galici – Francois Hollande - Răsboinicul Față-Palidă din Mali; această personificare fiind susținută de invariabila criză de bucurie de care este stăpânit cocoșălul galez ori de câte ori Albă ca Zăpada propune câte vreo trăsnaie atât de sfruntată, încât atributul „porn-BDSM” * pare doar o simplă alintătură gingașă.

Grmuorpy (Morocănosul) – mai mult ca sigur că ar putea fi exemplificat în persoana lui Martin Schultz, atât datorită prestanței sale de urs cârcotaș, dar mai ales din perspectiva poziției sale de BärPräsident al Adunării Parlamentare a Pădurii cu Alune, poziție din care a susținut, cu o fervoare și o consecvență tâmpelnică, toate prostiile scornite de mintea Anhelei cea Dusă cu Pluta Ciupercilor Halucinogene Îngurgitate.

Bashfull  (Rușinosul) – sau mai bine spus Bashless - Nerușinatul, nu poate fi altcineva decât premierul luxemburghez Jean Asselborn, năstrușnic și abulic grăitor de slove nesincrone cugetului, grăire slobodă și anapoda, elaborată în cel mai autentic spirit al legăturii dialectice indisolubile dintre „sula și prefectura românească”, năzbâtie epocală prin care propunea sancțiuni financiare prin restrângerea accesului la alune al tuturor viețuitoarelor din Pădurea cu Alune care refuză să ia în găzduire câteva mii nedefinite de Mahommezi, să le pună la dispoziție frigiderul cu bunătățuri, să-i cazeze în pat cu nevasta iar la ora 11 să le pună la dispoziție fiica minoră întru desfășurarea unei demonstrații de moravuri talibane, sau, de ce nu, de a se oferi voluntar pe sine întru desfășurarea unei ședințe practice de beheading al ghiaurilor kaafir (kufr).

Sleepy (Somnorosul) – cu certitudine că nu poate fi altcineva decât Werner Faymann – kanzlerul lumișului östlich al Pădurii cu alune, care se dormea pe el de lene răstimp în care Bashless se pârțâia pe sine debitând năzdrăvăniile ce o făceau pe Anhela ca Zăpada să se pișe pe ea de râs și satisfacție. Observat de Anhela că doarme pe el, prostanul Somnoros austriac a primit o scatoalcă peste scufie și, trezindu-se, ca să arate că e conectat la evenimente, a început să repete ca un netot tot ceea de scornise mintea dementului luxemburghez Nerușinat

Dopey (Mutulică) – pentru ca în final, de la apelul nominal al piticilor cicisbei ai Anhelei ca Zăpada să lipsească prostul luminișului, nimeni altul decât Mutulică.

La apelul imperativ al Anhelei „Mutulică, mutulică, komm zu mamma să te pupe!”, ghici cine se ițește sfios de dindărătul ușii?

Da, nimeni altul decât Klaus der stumme Zwerg, cu privirea sfioasă îndreptată înspre litosferă, îngânând, din toată splendoarea quintaluilui său de vlăjgan bleg, un umil și stins:

„- Jawohl, Mutti, ich bin hier!

Gib mir einen Kuss, Mutti!”

Cam asta ar fi o scurtă caracterizare a personajelor din Basna Frățiilor Arabe - „Anhela ca Zăpada cu mințile etnobotaniczburătăcite și cei șapte pitici cicisbei comunitari”.

Și-am încălecat pe-un gard de sârmă ghimpată și v-am spus povestea toată.

Și-au trăit până la adânci bătrâneți, cu mulți nepoți și strănepoți.
( jihadiști, natürlich! )

Insha’Allah!

---------

* BDSM - Bondage & Discipline, Dominance & Submission, Sadism & Masochism. Adicătelea, cum ar veni, tot un fel de DIKTAT, ca cel din 9 septembrie, ocazie cu care „Germania a decis să primească refugiați pe teritoriul României. E absurd”.

( citat din Traian Ungureanu, europarlamentar PPE)