Pe
la mine la Bortilenii de Cîmpie, era odată un derbedeu pe numele lui SPCLEP-
Bulă.
Aista
Bulă avea și el un tătâne, pe care-l iubea ca sarea-n ochi și abia aștepta să
deie colțul, ca să-i moștenească bojdeuca și să se apuce el de o afacere
bestială, cu fonduri europene – cică voie să deschidă aclo cafenea literară și
filarmonică, pe bază de abonamente reduse pentru babornițe, boșorogi,
prichindei de școală, IOVR și beneficiari ai Legii 416/2001.
Apăi
într-o bună zi, GrandBulă s-a hotărât să meragă la paradigmaticul meeting
dimpreună cu Domnul Zeu.
Dară pe Bulișor dintr-odată l-o apucat o stare așa de sfârșeală depresivă.
Dară pe Bulișor dintr-odată l-o apucat o stare așa de sfârșeală depresivă.
S-o
pus pe prispa bojdeucii – viitoare filarmonikă rurală ș-o-nceput să bocească
rhetoric, în referință rememorantă la tac-su:
„Oameni buni și-ntregul sat,
Viața
voatră-i un … căcat!
(arătând
impersonal înspre sepultura din țintirim)
„Ieri
stătea pe prispa căsii,
Azi
s-o dus în biipa mă-sii!”
Ia
să parafrazăm față de premoniția condeierului de la doicevele:
„Procurori
din DNA
Slujba
voatră-i tare grea!
(arătând
înspre Lulutza-Gânditoarea de la Hermannstadt)
„Ieri
lega baștani cu spor
Azi
brodează la Târgșor”.
(morala:
Don’t be impatient! Will be soon! Tic-tac, tic-tac! The
clock ticking!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu