Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

sâmbătă, 1 octombrie 2016

CeTePe-ii sau jurnalismul cu lanț, zgardă și botniță




De atâtea botnițe, lese și zgărzi ce au fost aplicate „jurnalismului”, această „a patra putere în stat”, din bulldog fioros, cerber al valorilor democrației, a ajuns un fel de chihuaua răpănos și păduchios care amușinează, cu priviri hămesite, masa Cârmacilor de la care să-i fie azvârlită o feliuță micuță de salam (fie el salamul și sub forma unui apartament, a unei sinecuri sau a unui stipendiu lunar de 5.000 de euro). Dar cum orice mecanism social este definit de automatism obiectiv, rolul și menirea presei în societate a fost AUTOMAT SUBSTITUIT de JURNALISMUL CETĂȚENESC. Cel puțin în ultimii 10-15 ani, toate marile dezvăluiri, toate marile anchete, toate marile „scandaluri” au fost potențate de acțiunea miilor și zecilor de mii de furnicuțe cetățenești care, din spatele tastaturii, au distribuit, analizat și confirmat informații utile.

Așadar, în rezumatul comentariului de mai sus: în Rroemenica neo-securistă și cripto-comunistă, presa a devenit doar o ocupațiune cu dublă valență: cea lucrativă – pentru „promotorii” ei și cea de „entertainment” – pentru segmentul larg al oilor de teracotă, cu mintea îmbălsămată în vodcă, superstiție, ignoranță, incultură și misticism.
În fapt, presa, definită de sintagma „Uniunea Gazetarilor cu Epoleți”, și-a NEGAT IREVOCABIL rolul și menirea socială de apărători ai valorilor democratice fundamentale. „Gazetarii” contemporaneității nu sunt altceva decât niște venali micimani, care, prin atitudinea mercenară și acțiunea ticăloasă, pângăresc până și memoria veroasă a lui Pamfil Șeicaru.
A patra putere în stat o reprezintă „Citizens journalism”-ul, iar undeva pe palierul 5 al pârghiilor democratice se situează, retrograd, această breaslă a manipulatorilor iscarioteni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu