Și te-ai dus, dulce minune

„Și te-ai dus, dulce minune

Ș-a murit iubirea noastră;

FLORIAN-ALBASTRU! FLORIAN-ALBASTRU!...

Totuși este trist în lume!”

Fragment din elegia Lulutzei de dinainte a apărea la TV plânsă și cu cearcăne.

Inga la ea cum s- a prezentat în studioul  oficiosului SRI - nimeni altul decât Digi24.

Nu-i așa că-i bocită?

========================================================================= 

Trista singurătate a cârdașilor systemici

Multe spuse și nespuse, multe făcute și purcoi de nefăcute.

Dar, acum, altceva trebuie de subliniat: trista nefericire a cârdașului systemic din Jamahiria Absurdistană, Neosecuristă și Experimentală Rroemenica.

Studiu de caz – binomul Co&Ko.

Oameni care, zice-se, sunt aidoma nouă. Sanki!

Și unul, și celălalt, trăiesc sub funestul și infamul spectru al trădării.

Ambii au fost promovați de ticălosul acela de băsescu – ambii au ajuns în situația de a fi nevoiți să se laude că „ei i-au legat inclusiv pe cei care i-au susținut și numit în funcții”.

Ambii s-au bătut pe umeri și și-au strivit păduchii reciproc cu ghiță și ponta – ambii au fost nevoiți să-și renege prieteniile conjuncturale și să încerce să-și arunce prietenii în temniță.

Ambii s-au tras de nojițele bocancilor cu o altă urdoare pseudo-cazonă -  jenerălașul izmenar oprea – ei bine, ambii, care au fost scoși din năcaz de oprea la diferite momente delicate ale carierei lor de ilustre mediocrități, au fost nevoiți să-i „dea în cap” Mecenei lor. Ce poate fi mai semnificativ decât amănuntul că florian și-a obținut doftoratul de mucava chiar la kakademia de informații a jenerălașului izmenar. Ca să nu mai spunem de sprijinul esențial pe care i l-a oferit oprea cu ocazia suspendării din 2007 a lui Bouteflika de Colentina.

Și exemplele pot continua până pică apa din tavan.

Așadar, TRIST ȘI ÎMPOVĂRĂTOR ESTE DESTINUL DE CÂRDAȘ SYSTEMIC.

Nu ai prieteni, nu ai cunoscuți, nu ai rude, nu ai nevastă, nu ai copchii, nu ai ibovnik sau țiitoare, NU AI NIMIC.

Ai doar o aparență abulică de PUTERE care TÂMPEȘTE și o situație materială confortabilă.

Dar, ce sacrificii implică aceste efemere și deșarte avantaje?

Să fii nevoit să privești tot timpul peste umăr; să fii nevoit să nu te încrezi nici măcar în oglinda din baie, în fața căreia monologhezi atunci când te bărbierești sau îți boiești genele cu mascara.

Să fii nevoit să trăiești sub spectrul unui canibalism social, să fii nevoit să-ți devorezi prietenii, cunoscuții, binefăcătorii.

Nu le fie cu supărare acestor TRIȘTI SINGURATICI, dar decât trăitori în cumplita lor kharmă nefastă, mai bine om simplu, cu câteva barabule acasă, un boț de mămăligă și o hodină liniștită. Dar Om între Oameni, cu prieteni, rubedenii, vecinătăți, simpatii sau dușmănii tradiționale, ponderate între limitele bunului-simț.

SINGURĂTATEA TRISTĂ A CÂRDAȘULUI SYSTEMIC NU-ȘI MERITĂ ATÂTEA SACRIFICII.

AM ZÂS!