Țiganii din Wallachia au fost sloboziți din robie abia în 1856 iar cei din Moldova cu un an înainte – 1855.
Statutul
lor, anterior dezrobirii, era unul lipsit de personalitate juridică, ei putând
fi vânduți după bunul plac al stăpânului, puteau fi puși zălog; nu puteau depune mărturie în tribunal,
depoziția lor neavând valoare juridică și nici un fel de putere probatoare.
Nu
în ultimul rând, pentru faptele țiganului rob răspundea stăpânul robului.
Așadar
cam acesta era statutul social al robului țâgan.
După
dezrobire, li s-au dat „bilete de slobozenie” și s-au stabilit în așezări umane
nou-întemeiate, denumite „Slobozii”.
Apăi,
dacă înainte de slobozire, acesta era regimul juridic al țâganilor, CINE
GRIJANIA MAMII LUI DE NETOT a permis ca astăzi țiganii SĂ FIE PROCURORI, SĂ FIE
JUDECĂTORI, să întocmească acte procedurale și procesuale, să interpreteze, să
aplice legea, să caute adevărul rumânilor și să-i pedepsească pe aceiași
rumâni?
Dacă
înainte nici măcar NU PUTEAU DEPUNE MĂRTURIE ÎN INSTANȚELE VREMII, azi cine le
dă voie la Bucșe et ejusdem farinae ( alte asemenea spurcăciuni țigănești [1]), SĂ
ÎNDEPLINEASCĂ ATRIBUTE ALE ACTULUI DE
ÎNFĂPTUIRE A JUSTIȚIEI?
Cine
a permis asemenea blasfemie, uitând că paradigma invariabilă a țiganului
învestit cu autoritate este aceea de a o fute pe mă-sa și de a-l spânzura pe
tac-su.
Cine
a dat voie, mă, la acești sloboziți proveniți din „slobozii” să se aburce în
jilțurile boierești ale divanurilor și să înceapă să împartă dreptatea și
osânda?
„Cum
nu vii tu, Antonescu - Mareșale, ca punând mâna pe ei,
Să-i
împarți în două cete: țigani de ogor * și țigani de casă **…”
=========
* procuror** judecătoreasă
[1] Cum ar fi, de exemplu, Viorel – o canalie pripășită dintr-o
Slobozie wallachă și care, la Rădăuți ajungând mare Stăpân de robi judiciari sloboziți, nici măcar nu înțelege că are OBLIGAȚIA de a-și asuma răspunderea pentru faptele sloboziților din stăpânirea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu