Azi a apărut un GIBON de bombardament gramatical și stilistic, care s-a apucat să corecteze raportul ministrului de justiție.
„Hai să ne și distrăm un pic. Așa arată, din punctul de vedere al corecturii ortografice și de sens, raportul de înfierare al DNA semnat, cu titulatura completă „prof. univ. dr.”, de ministrul justiției, Tudorel Toader (domn care reamintește tuturor, la începutul documentului, că a fost prodecan timp de 8 ani, decan, timp de 12 ani, și, din 2016, este rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cea mai veche universitate din România)...”
„... poate mai grav decât orice altceva, domnul „prof. univ. dr.”, de la înălțimea specializării sale în drept, greșește până și numele funcției a cărei demnitate ne spune că o apără și scrie, în mai multe locuri, în mod greșit, „procurorul general al DNA”; orice student al meu de anul I află, în primul semestru, la cursul de Presă și actualitate, că DNA este condusă de un „procuror-șef”
Dar nu poate să nu surprindă aplombul delirant cu care OMUL PEȘTERII realizează o producție record de virgule la hectarul de delir ortografic.
Moamăăăă, mai rar îți este dat să vezi un nătâng care să împrăștie virgulele cu semănătoarea universală de cereale SEMA 36, reglată la densitate maximă.
Frățioare, NESIMȚITUL acesta se unge din proprie inițiativă cu miasma fetidă a agri-culturii generale. Bufonul IMPERTINENT N-ARE NICI UN HABAR DE REGULI ORTOGRAFICE ELEMENTARE, singura regulă ce-i bântuie creierașul infatuat este regula substituirii pauzei de intonație cu etern-uzitata virgulă.
Regula: NU SE DESPART PRIN VIRGULĂ PĂRȚILE DE VORBIRE COORDONATE PRIN CONJUNCȚIA COPULATIVĂ „ȘI”.
Apoi, n-are nici o treabă dacă se despart prin virgulă atributele și propozițiile atributive neizolate (de identificare, calificare și circumstanțiale), precum și complementele și propozițiile completive directe și indirecte, aflate în poziție topică normală (după regentă).
N-are nici o treabă cu obligativitatea folosirii virgulei între construcții lexicale având aceeași funcție sintactică și care determină același element regent (atribute și propoziții atributive, complemente și propoziții completive).
N-are nici o treabă cu ceea ce reprezintă o APOZIȚIE sau o construcție lexicală izolată, care aduce o lămurire suplimentară.
N-are nici o idee despre ce anume reprezintă semnul grafic denumit ”linia de suspensie”.
N-are nici o treabă care sunt conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale care introduc diferite părți de vorbire sau diferite tipuri de propoziții.
Tot ce știe PITECANTROPUL URLĂTOR este să se înfoaie ca un GIBON LOVIT de Ebola, să-și ia pe umăr țuhalul de virgule și să-nceapă să croiască cu ele unde apucă, taman după o anacronică pildă a Sămănătorului Scelerat: la locul potrivit, pe drum, pe lângă drum, în șanț, între bolohani, printre mărăcini, în capul cetitorilor și în ochii Grămăticilor de Școală veche.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu