Planeta maimuțelor de partid și de stat - Invazia

Azi a apărut un GIBON de bombardament gramatical și stilistic, care s-a apucat să corecteze raportul ministrului de justiție.

Oh! Doamne, numai când am citit primele rânduri, mi-am dat seama de ce noi – GRĂMĂTICII OLD SCHOOL – nu avem loc de afirmare pe planeta maimuțelor: din cauza  MACACILOR IMPERTINENȚI care nu ezită să iasă din lanul de popșoi, în care au lâncezit în timpul orelor chiulite,  pentru ca mai apoi, de-a lungul liniei continue de pe drumurile publice, să-și împrăștie diareic înfiorătoarea incultură și cumplitul agramatism.

Kretinul ce se apucase să corecteze Raportul ministrului cică-i un lătrău cu vuvuzelă - unul cu inscripția bogdan oprea pe crotalia oferită de SPCLEP.

Citește, lume, și te miră de IMPERTINENȚA APOTEOTICĂ a maimuței urlătoare de partid și de stat.

Link: https://www.facebook.com/bogdan.oprea.39   

fragmente de ORIPILANT TUPEU ȘI INCREDIBILĂ NEOBRĂZARE

„Hai să ne și distrăm un pic. Așa arată, din punctul de vedere al corecturii ortografice și de sens, raportul de înfierare al DNA semnat, cu titulatura completă „prof. univ. dr.”, de ministrul justiției, Tudorel Toader (domn care reamintește tuturor, la începutul documentului, că a fost prodecan timp de 8 ani, decan, timp de 12 ani, și, din 2016, este rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cea mai veche universitate din România)...” 

„... poate mai grav decât orice altceva, domnul „prof. univ. dr.”, de la înălțimea specializării sale în drept, greșește până și numele funcției a cărei demnitate ne spune că o apără și scrie, în mai multe locuri, în mod greșit, „procurorul general al DNA”; orice student al meu de anul I află, în primul semestru, la cursul de Presă și actualitate, că DNA este condusă de un „procuror-șef”

IN-CRE-DI-BIL. Trecem peste finețea lingvistică a termenului de „corectură”, care în nici un caz nu are aplicabilitate semantică în ceea ce privește acțiunea de „a corecta” un text de genul celui în cauză, bașca o stăruitoare notă pleonastică, prin asocierea textuală „corectură” - „ortografie”, despre care știe orice Loază cu 4 clase că înseamnă „scriere corectă”.

Dar nu poate să nu surprindă aplombul delirant  cu care OMUL PEȘTERII realizează o producție record de virgule la hectarul de delir ortografic. 
Moamăăăă, mai rar îți este dat să vezi un nătâng care să împrăștie virgulele cu semănătoarea universală de cereale SEMA 36, reglată la densitate maximă. 
Frățioare, NESIMȚITUL acesta se unge din proprie inițiativă cu miasma fetidă a agri-culturii generale. Bufonul IMPERTINENT N-ARE NICI UN HABAR DE REGULI ORTOGRAFICE ELEMENTARE, singura regulă ce-i bântuie creierașul infatuat este regula substituirii pauzei de intonație cu etern-uzitata virgulă.

Dar ce te faci cu pitecantropul ale cărui pauze de intonație sunt în acord cu mintea lui lisă, trândavă, care funcționează cu eficiența unui motor de Trabant având o bujie ancrasată și celălalt piston gripat?

N-are nici o treabă guralivul de partid cu regulile elementare de utilizare a virgulei, când anume se pune și când nu, care sunt cazurile particulare când virgula poate fi alăturată conjuncției coordonatoare „și”. 
Regula: NU SE DESPART PRIN VIRGULĂ PĂRȚILE DE VORBIRE COORDONATE PRIN CONJUNCȚIA COPULATIVĂ „ȘI”. 

Apoi, n-are nici o treabă dacă se despart prin virgulă atributele și propozițiile atributive neizolate (de identificare, calificare și circumstanțiale), precum și complementele și  propozițiile completive directe și indirecte, aflate în poziție topică normală (după regentă). 

N-are nici o treabă cu obligativitatea folosirii virgulei între construcții lexicale având aceeași funcție sintactică și care determină același element regent (atribute și propoziții atributive, complemente și propoziții completive).

N-are nici o treabă cu ceea ce reprezintă o APOZIȚIE sau o construcție lexicală izolată, care aduce o lămurire suplimentară.

N-are nici o idee despre ce anume reprezintă semnul grafic denumit ”linia de suspensie”.

N-are nici o treabă care sunt conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale care introduc diferite părți de vorbire sau diferite tipuri de propoziții.

Tot ce știe PITECANTROPUL URLĂTOR este să se înfoaie ca un GIBON LOVIT de Ebola, să-și ia pe umăr țuhalul de virgule și să-nceapă să croiască cu ele unde apucă, taman după o anacronică pildă a Sămănătorului Scelerat: la locul potrivit, pe drum, pe lângă drum, în șanț, între bolohani, printre mărăcini, în capul cetitorilor și în ochii Grămăticilor de Școală veche.

Ptiu, maimuțe neobrăzate, lua-v-ar Împielițatul în adâncul Tartarului și arză-v-ar la foc mititel, primate impertinente ce sunteți! Că nu mai are loc OMUL de voi, PITECANTROPILOR!

pentru conformitate 2 capturi de ecran ale „semănăturii de virgule” împroșcată diareic de Gibonul hastagist.