Lordwarrior-ul (cu) retard

(pamflet cu gust amar, ca de Zyklon B)

Moto:

"Der Marxismus muß sterben damit die Nation wieder auferstehe"

Hitler im Berliner Sportpalast zum Jahresbeginn seinen Wahlkampf. Datum: 10. Februar 1933

(trad. "Marxismul trebuie să moară pentru ca națiunea să se ridice din nou")

Prolog:

„Dacă social democrației i se opune o doctrină mai bine fundamentată, aceasta va învinge, chiar dacă lupta este înfocată, cu condiția, totuși, ca ea SĂ ACȚIONEZE LA FEL DE BRUTAL.”

(Adolf  Hitler, „Mein Kampf”, p.30)

„SUNT ÎN RĂZBOI CU PSD” 
 (latră un Plăvann pocnindu-și călcâiele cizmelor și repezindu-și mâna la cingătoare ca să scoată Lugerul)
 

WOW!

Trecând peste șocanta similitudine cu ideile programatice sintetizate de Adolf Hitler în „Mein Kampf” și ulterior cu acțiunea sa în perioada anilor 1933-1934, vorbele nesăbuite ale Reichsgauleiterului Klaus Adolf Plăvannis I cel Clăpăug și Rânjit pot fi interpretate și în cheie psihiatrică.

Acuma, oamenii cu toate țiglele pe casă și bine așezate, cu toate doagele capului la locul lor și bine prinse în cercuri pot pricepe că Plăvannis nu este altceva decât un WARRIOR CU RETARD

În general, lumea NORMALĂ LA CĂPUȚ și-a făcut toate treburile la vremea lor îndătinată. Printre ele fiind studiile  sau… războaiele, care și-au avut sorocul la anii tinereții.

Adicătelea acum vreo 30 de ani, unii naivi frumoși, își puneau viața și libertatea zălog ca să-i facă Retardwarrior-ului sibian o Țară Democratică, Mândră ca Soarele de pe ceriu.

Prin asta se înțelege că acei tineri combatanți  în tenebroasele evenimente ale lui Dec. 89 s-au cam plictisit de… Războaie.

Însă, la acele vremuri ale lui Decembrie, adolescentul retard Klaus Werner Johannis nu prea avusese timp să se prindă la poantă că-n Țară și-n Hermannstadt e Revoluție fiindcă, proaspăt măritat fiind în nov. 1989, era mai preocupat să-și pedaleze țoacla ca să se ducă să i-o tragă sub codiță fetei blănarului Lazurcă, nimeni alta decât Ravisanta și Răvășitoarea Carmencita.

Ca o paranteză, trebuie de precizat o lacună  din biografia adolescentului retard al anului 1989: unii cronicari afirmă că Jugendul Plăvann pedala de zor ca să se ducă s-o ciufulească pe Ravisantă.

Alți cronicari, mai firoscoși, afirmă că de fapt Plăvannul și arzoaica lui nu se ocupau deloc cu vreo ludică activitate futăcioasă, creatoare de prichindei, ci ei se opinteau să traducă actele de vânzare, pardon, de adopție internațională a unor bastarzi orphani, sau se perfecționau în meșteșugul plastographierii unor înscrisuri testamentare.

În fine, gura lumii multe grăiește și cine-i atât de zărghit să creadă toate năszbâtiile scornite de… ciuma roșie!

Boon!

Revenind la Tânărul Plăvann:  stringența ocupațiunilor sale, văduvindu-l de posibilitatea de a-și epuiza… RĂZBOAIELE la sorocul îndătinat, l-a forțat pe acesta să-și descopere vocațiile belicoase la vârstă de… adult retard.

(între ”delay”-ul cognitiv al minții sale înțepenite ca un motor Otto gripat și redundanța inerțială a dezvoltării sale psiho-fiziologice manifestându-se o corespondență biunivocă.)

Adică la momentul la care alții sunt sătui și plictisiți de războaie, s-a trezit Marele Nazi-Plăvann să behăie în piețe, târguri și oboare, pe poduri, sub poduri și în tuneluri rutiere precum că el este reîntruparea vreunui Warlord Nibelung (probabil Kriegsherren Siegfried) și că… EL ESTE ÎN RĂZBOI CU PSD.

”Ich bin im Krieg mit der SPD!”

(„Bun așa, mă băiatule, dacă a trebuit să ajungi mare cât bradul, inteligent ca gardul ca să-ți descoperi talentele de Războinic deshumat!” – ar exclama un privitor obiectiv).

Însă, dacă tot și-a descoperit Plăvannul harul și vocația de microHitleraș, Io* zic ca poporul să fie milostiv cu el și să adopte față de halucinațiile deviante ale Plăvannului o atitudine de maximă comprehensiune.

Adicătelea să-i facă și lui la Bălăceanca un TEATRU DE RĂZBOI așa mai mititel, într-o cameră capitonată nevătămător, luminoasă, albă, în care nici întristare nici suspin nu e (de-atâta benzodiazepine băgate în kurul locatarilor).

Acolo să i se facă Plăvannului o lădiță mare cu nisip, de tipul celor utilizate la aplicațiile de Stat major, în care Plăvannul să-și pună soldățeii de plumb, Panzerele, Gebirgsjagërii, panzerfausturile, submarinele, crucișătoarele, Stukas-urile, Messerschmitt-urile și toate celelalte marafeturi „belicoase”.

Și să-l lase pe sărmanul Lordwarrior retard să se joace în Kriegsspiel-uri până n-o mai putea, să-și exerseze cât o vrea deprinderile și instinctele belicoase de strateg mondial

Să-l lase să deschidă fronturi împotriva ”Ciumei roșii”, să mânuiască trenulețele ce-i transportă la Konzentrationslager pe evrei, comuniști și social-democrați, să ordone campanii ofensive și să planifice manevre militare de anvergură  europeană.

El împreună cu ilustrul său Stat major, (Oberkommando) alcătuit, bineînțeles, din Sinele, Eul și SupraEul ilustrei sale personalități vizionare.

Inga așa toată lumea o să fie fericită și mulțumită: și oamenii cu toate doagele acasă, nemaifiind nevoiți să asculte scrâșnetele din măsele, rostite în tonuri fricativ-consonante, în ritm de Horst Wessel Lied, de acest prezumtiv subiect al stabilimentelor ospicioase, cu charismă de Teufel și rânjet de Totenkopf.

La rândul lui și Warlordul cu retard se va simți minunat în lumea lui, lume idilică și feerică, liberă de marxism și în care nu-și au locul untermenschenii, ci doar Herrenvolkul agreat de Führer:  psihiatrii, infirmierii, brancardierii și Ravisanta Carmencita sosită în vizită conjugală semestrială, aducându-i cadou o consolă Wii cu ultimul joc de strategie lansat de developerii de la „Paradox”.

Să se bucure și el, micuțul Hitleraș, măcar de 13 iunie – ziua sa de naștere, sau de 20 aprilie, ziua de naștere a idolului său.

În loc de final:

Sieg durch Heil! („Victorie prin Mântuire! (Însănătoșire”)

Heil Plăvannis! ( „Să se însănătoșească Plăvannul!”)

Heilung durch Spielen, natürlich!

Epilog:

„Cea dintâi dintre toate condițiile, pentru o metodă de luptă care folosește numai și numai arma forței, este întotdeauna perseverența. Adică reușita planului constă exclusiv în APLICAREA ÎNDELUNGATĂ ȘI UNIFORMĂ A METODELOR DE A ÎNĂBUȘI O DOCTRINĂ ETC.”

(Adolf  Hitler, „Mein Kampf ”, p.118)

„Această opinie mi-a fost confirmată și de evidenta imposibilitate de a angaja o luptă nemiloasă împotriva social-democrației, tocmai din cauza acestei absențe a oricărei mișcări care să fie altceva decît un „partid parlamentar.”

(idem, p.120)