(recuperare 15 ian. 2014)
Categoriile gramaticale deșucheate ale verbelor creatoare, de sorginte populist-fesenistă
Verbele creatoare (demiurgice) sunt acele verbe personale, tranzitive,
care presupun o activitate CREATOARE, petrecută în mod REAL și CONCRET.
Aceste verbe sunt, „a face” „ a realiza” „a construi”, „ a clădi”, „a
transforma”, „ a obține”, etc. În general sunt acele verbe ce stau (sau
ar trebui să stea!) la baza acțiunii administrative și executive de la
toate nivelurile.
Aceste categorii gramaticale ciudate*,
implementate postelectoral și anapoda în gramatica administrativă a
bolșevicilor feseniști și a menșevicilor fedeseniști, sunt:
- Diateza MISERUPISTĂ (derivată din pasivul-reflexiv),
- Modurile CONDIȚIONAL-UTOPIC și PREZUMTIV DE ABUREALĂ.
- Timpul VIITOR DE SULIVARĂ
- Persoana colectivă a GĂȘTII DE PARTID
- Numărul HULPAV „fără număr- fără număr”
Pentru a reliefa anacronismul imbecil prin care aceste categorii
gramaticale afectează viața cetății, se poate stabili ca punct de
referință stilul gramatical al exprimării (mincinoase) din timpul
oricărei campanii electorale.
Astfel, în platforma program a
ORICĂREI formațiuni politice din Rromânica fesenistă multicolhoznic
dezvoltată, verbele sus-menționate sunt întotdeauna la diateza activă:
„
facem”, „
realizăm”, „
implementăm”, „
obținem”, „
construim” etc.
Întotdeauna aceste verbe sunt la modurile personale
indicativ sau
conjunctiv, desemnând acțiuni care sunt prezentate de MINCINOȘI ca fiind
reale, respectiv acțiuni realizabile și posibile.
Întotdeauna
aceste verbe ale ctitoriei populiste sunt la timpul viitor absolut, în
diferite construcții sintactice afirmative sau negative.
De ex:
„
Vom
reîntregi salariile și pensiile”,
„
Vom interzice cianurarea și
fragmentarea hidraulică”,
„
Vom crea un milion de NOI locuri de muncă”,
„
Vom construi 1000 de km de autostradă”,
„
Vom continua toate lucrările
de investiții existente”,
„
Nu vom mări prețurile”,
„
Nu vom mări nici un
fel de taxe și impozite”, etc.
Întotdeauna aceste verbe au caracter
tranzitiv, fiind circumstanțiate de niște complemente directe definind
niște ctitorii atât de ample încât i-ar face pe locuitorii Luxemburgului
să pălească de invidie.
Fără excepție aceste verbe ale vrăjelii
electorale au caracter
personal, având ca subiect și făcând referință la
persoana papagalului vorbitor care se prezintă în fața agorei cu
vorbirea mieroasă și privirea șpanchie. Întotdeauna acțiunea platformei
program va fi realizată, din punct de vedere al subiectului acțiunii, ÎN
MOD DIRECT ȘI NECONDIȚIONAT de catindatul cocalar, de echipa de
campanie ce amușinează dindărătul acestui Pinocchio ordinar sau de fel
de fel de „specialiști” în varii domenii, înregimentați în alae și
cohortae de câte 10.000 de tehnocrați / manipüla.
Buuun!
Acesta fiind punctul de origine al analizei gramaticale a vrăjelii
populiste aplicată, cu o platitudine și o regularitate exasperantă,
tuturor exercițiilor elective din Absurdistanul neocolhoznic și
multifesenist dezvoltat Românica.
Hai să vedem cum evoluează aceste categorii gramaticale DUPĂ accederea la ciolanul cel dulce al Patriei.
Păi, prima suceală intervine la nivelul diatezei specifice. Nemaifiind
valabilă
diateza activă, se introduc, în discursul limbii de lemn (de
inspirație iliesciană și croită din coada unui târnăcop de brigadir pe
șantierele patriei) noi forme ale
diatezei reflexive și pasive, toate
reunite sub forma unei struțo-cămile lingvistice, denumită diateza
„
miserupistă” (cunoscută și sub numele de „diateza ciocul mic”).
Toate construcțiile verbale realizate DUPĂ realizarea unei majorități
politice stau sub semnul diatezei reflexive, atât sub aspectul său
dinamic personal, cât mai ales sub aspectul impersonal:
„
populația să nu se aștepte la creșterea nivelului de trai”
„
cetățenii să se apuce să-și plătească dările”
„
guvernul s-a hotărât să introducă taxa pe albinărit, fumărit,
respirat, gândit și pârțâit, respectiv taxa pe stâlp și taxa pe tarașul
de la gard”
Chiar mai mult decât atât construcțiile reflexive
impersonale conferă aspecte de tragism kafkian asupra discursului
oficial, construcții blestemate sub aspectul eludării răspunderii
directe și personale asupra afirmațiilor promovate în perioada
electorală:
„
se pare că datele macroeconomice REALE nu permit reîntregirea salariilor, ci doar indexarea lor cu 25 %”,.
Mai mult decât atât, fuga englezească de răspundere** se realizează
prin adoptarea construcțiilor specifice diatezei pasive, puse la timpul
trecut sau prezent:
„
guvernul a fost împiedicat de către FMI să reducă TVA-ul și contribuțiile de asigurări sociale.”
Modurile verbelor sub auspiciile cărora stă discursul guvernamental
postelectoral sunt, în general,
condiționalul utopic și
prezumtivul de
abureală, semnificând acțiunile promise anterior dar a căror realizare
depinde de îndeplinirea unei condiții prealabile, respectiv acțiuni care
anterior au fost mai mult decât certe și realizabile dar care la
momentul vorbirii au devenit doar prezumate, bănuite:
„
am realiza un milion de locuri de muncă dacă pleacă băsăscu”,
„
am putea să nu mărim prețul la combustibil, gaze și electricitate dacă ne-ar da voie FMI”,
„
să mai fi existând opoziție în Rromânica? Haida de! Cine, Blaga? Ha, ha, ha!”etc.
Însă categoria gramaticală care suferă cele mai evidente denaturări ale
sensului evident este
timpul verbului. Comunicările verbale afirmative,
categorice și certe, puse sub semnul
viitorului absolut, ulterior
capătă un caracter perpetuu-irealizabil, pus sub semnul reperului
temporal „
la sulivară”
Adică TOT ce s-a promis anterior în programul
electoral, cu degetele încrucișate și pe cuvânt de pionier sau utecist,
ca fiind de imediată stringență și perfect realizabil, la momentul
implementării executiv-administrative devin veritabile fantasmagorii
morganatice:
„
Vom interzice exploatarea gazelor de șist … în republica Moldova”
„
Vom continua lucrările de investiții ale guvernelor anterioare când ne-om vedea ceafa fără oglindă sau webcam”
„
O să asigurăm independența justiției și promovarea valorilor statului de drept când și cum or să vrea mușchii noștri”
Pentru ca metamorfozarea irațională către irealitate și irealizabil a
discursului fesenist să capete amploare prin adoptarea
persoanei și
numărului atât de dragi feseneilor:
-
subiectului multiplu – „
Noi,
secta fesenistă reprezentată de supermajoritatea parlamentară
beneficiară de superimunitate penală”,
respectiv
-
numărul tipic
cocălăresc - „
Fără număr, fără număr!” - cu aplicabilitate evidentă la
amploarea devalizării resurselor bugetare și a avuției naționale.
Concluzie-corolar:
Gramatica fesenistă poate fi rezumată cam așa
a) Înainte de alegeri – „
Vom coborî Luna de pe cer***,
vom transmuta în
hambarele meltenilor marea cu sarea, vom comercializa cu TVA 9% blana
ursului din pădure și vom realiza lucrări de aducțiune a laptelui și-a
mierii”
b) după alegeri: „
O să realizăm TOT ce am promis la SULIVARĂ”
Cui nu-i convine să facă ciocul mic, că acum suntem NOI**** la putere.
-----
* Abia această evoluție anormală a gramaticii limbii feseniste explică
motivul pentru care feseneul a acționat permanent în vederea distrugerii
și pulverizării acelor segmente ale vieții sociale – învățământul și
cultura – segmente elitist-intelectuale care puteau sesiza anacronismul
amoral al acțiunii acestor găști feseniste, „premiate” de către OCCRP
(Organized Crime and Corruption Reporting Project) cu titlul de
„Persoana anului 2013 în promovarea corupției”
**update ian.
2014: o variantă nonverbală mult mai pragmatică a fugii de răspundere a
fost implementată de Întâiul Pinocchio al țării: vizita privată pe tot
felul de coclauri ale mapamondului, travelling poltron pus sub semnul
devizei „miserupenpaișpedepulimeacemavotat”
*** ca s-o vopsească în roșul sovietic ce constituie culoarea de fond pe care se ofilesc cei trei trandașiri blestemați
**** NOI = facțiunea bolșevică a feseneului, anterior acesteia la ciolan fiind facțiunea menșevică a feseneului.