Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

joi, 12 iulie 2012

Despre înfricoșata Judecată pe dinapoi (o postare mai veche)

Scurt/2 trimis de ...
1. Baubaulică ăsta cu Viața și Judecata pe dinapoi este calchiată cuvânt cu cuvânt și virgulă cu virgulă din escatologia egipteană, în special din cultul monoteist al faraonului Akhenaton.
2. Apocalipticul acela de Ioan este doar un jalnic plagiator.
Vizionara lui scriere apocaliptică este doar un fake după „Cartea lui Enoh” trecută sub oboroc de către deștepții (cu olițe de noapte pe capetele seci) care au canonizat conținutul testamentelor. (atât deștepții Vulgatei cât și căpățânoșii nenumăratelor concilii bisericești)

Because:
1. poporenii neascultători trebuiau să fie limitați între recompensă și pedeapsă, altminteri iar purcedeau la turnătorii de viței auriți;
2. trebuia să mănânce și gurița lui Ioan o azimă nedospită.
-------------
 Învătător sau Tămăduitor era un termen generic regăsit în sulurile comunității eseniene de la Khirbet Qumran. (sulul „Războiului fiilor luminii împotriva fiilor întunericului” sau în „Statutul comunității”
precizare - comunitățile eseniene din peșterile de pe litoralul Mării Moarte erau alcătuite din evrei dezgustați de atitudinea Țadocheilor și a Fariseilor și care începuseră să nu se mai supună autorității momentului, și-au alcătuit un calendar propriu și au început să interpreteze în manieră proprie scrierile sacre.
Revenind: Omulețul acela despre care îmi ceri date biografice cel mai probabil că aici și-a făcut ucenicia în Kabbala iudaică. Cel mai probabil că această locație acoperă perioada din viața sa dintre înfățișarea la templu și revenirea sa „maiestuoasă” în calitate de călăreț de rodeo măgăresc.
La Qumran cel mai probabil că l-a avut drept mentor pe Ioan Botezătorul; Se știe cu certitudine că acesta din urmă a fost prezent între esenieni și la fel de sigur se știe că Sulul său („Sulul lui Ioan Botezătorul”) a trecut prin mâinile fiului tâmplarului.
 Sătui fiind de secole de neîmplinire a prorocirilor vechilor profeți ai VT-ului, profeții pe care le-au preluat și valorizat inclusiv esenienii (ca precursori ai creștinilor), aceștia au pus-o de o mizanscenă.
Au pregătit ideologic terenul disputelor religioase israelite prin Ioan și apoi a apărut un actor jalnic care a întruchipat TOATE AȘTEPTĂRILOR EBREILOR și ale primilor chrestiani.
Mesia? Doar un rabin jalnic care prin acțiunea destabilizatoare produsă Imperiului Roman a fost condamnat la pedeapsa crucificării.
Restul sunt floricele, ceaiuri, texte, mărturii, etcaetera.
ADEVĂRUL este mult mai îndepărtat. Caută-l mai la est de jidănime!
------------
Continuarea ține de eclectismul metodei pluridisciplinare alese de fiecare în abordarea critică și istorică a fiecărei scrieri cu caracter teologic și teozofic, cu strânsă legătură în interpretarea sistemelor filosofice.
Mai trebuie de precizat că îndepărtarea originară a Adevărului se referă atât la componenta temporală (cu multe, multe mii de ani înainte de teatrul cu păpuși ebro/creștin) dar se referă și la o actuală situare geografică în extremul orient;
Spor la treabă! Începeți cu Eminescu!
Apoi cu Eliade, Cioran și Blaga.
Filosofie la greu, începând de la Aristotel, Platon, Democrit, Epicur; treceți pe acasă pe la Bacon, Voltaire și Rousseau și nu uitați să-i urați și pe „fasciștii” aceia de Kant și Hegel.
Ceva beletristică UFOlogică. Fizică la greu. Darwinism și evoluționism. Civilizații prehispanice. Traci, daci și mai ales celți. Athlanți ciudați. Urieși biblici. Cunoștințe uitate. Tehnologii incredibile
Istoria începe la ... Sumer. (evident) Iar Zarathustra așa zise ceva! Egipteni, greci și romani. Și Coranul muslim - of course.
Abia după 20-30 de ani de rupt cărțile vedeți poate deslușiți ce mama dracului bâiguie buddhiștii, jainiștii, tao-iștii, brahmaniștii, etcaeteriștii.
Apoi uitați tot ce ați citit. ce rămâne o fărâmă de adevăr. care nu-i totuna cu Adevărul ortobabelor mâncătoare de iahnie de fasole cu moaște afumate!
Iar la urmă poate fi citită și Biblia (a suta oară) ca pe o carte hazlie scrisă de Sandra Brown Jewish.
--------------
 Nevoia de sacru al omulețului profan (M.E. – „S și P”) a existat din paleoistorie.
Cea mai banală explicație a apariției prietenilor imaginari stă în necesitatea pur psihologică a Humanoidului de a nu se mai simți singur. Sau de a avea o justificare în ochii țațelor-maimuțe care-l bârfesc că merge ca oachea pe DRUM și vorbește singur.
„ -Unde mergi singur maimuțoiule?”
„ – Nu merg singur, ci merg cu Domnul Zeu.”
„ – Dar de ce vorbești singur.”
„ – Nici asta nu fac, ci vorbesc cu fii-su – Domnișorul Zeu.”

Păi dacă omulețul a înțeles să-și camufleze bicisnicia îndărătul unor fantasme, dacă se simte mai protejat și mai bun așa, atunci religia E BUNĂ. Oricare ar fi ea! Și oricine ar avea nevoie de ea!
Dar a pune în seama divinității toate neîmplinirile și toate nemulțumirile seamănă a jigodism cronic de tipul iraționalei fugi de răspundere.
------------------

miercuri, 11 iulie 2012

CTRL +Vi +Ctor +Aș

 Ce tare o fost +Vi+Ctor+Aș!
 I-o zâs lu’ Anhela cu tupeu că-i Deutsch-anschafferin-babă, c-are măsura XXL la gogoșari, c-are un Fotze mai hâd ca purgatoriul lui Dante și că o să-și perpetueze spița prin partenogeneză sau metoda arschficken.
Mai trebuia să-i recite „Ich bin Jung, Frau!” a lui Dinescu și ne rostogoleam pe sub mese de râs.
+Vi+Ctor+Aș era bun când s-o negociat acordurile și cu alte FeMeI, alea masonice, să-i pingelească o țâră tălpile lui Jefri Franc. Sau să-i arate semnul acela al armoniei internaționale (mijlociul erect) ca să priceapă și mormonul că Rromânica nu-i nici Hawaii, nici Marshall, nici Insulele minore din Caraibe sau Federatele Microneziei.
---------
p.s. care știi, uăi, de-a cui din Pârtești îi +Vi+Ctor+Aș? Că prea are sânjele iute în iel !
p.p.s: un banc de pe Net spune că Victoraș a ajuns ... Copy-lot!

vineri, 6 iulie 2012

Bătaia șefilor - bucuria nebunilor!


Lasă-i frate să se muște de beregată până n-or mai putea!
Uite-așa extincția neamurilor-proaste se va produce de la sine. Ca în Chicago-ul lui Al Capone  în care bandele mafiote se căsăpeau cu voioșie proletară iar poliția stătea pe margine să se isprăvească măcelul, după care adunau hoiturile.

Lasă-i până în toamnă/iarnă să-și dea la cap, țurloaie și ficat până n-or mai putea.
Apoi or să vină adepții Căii de Mijloc tibetane ș-or să procedeze așe:
În loc de Marea Adunătură Națională (sau sanatoriul parlamentului cum îi zice amu’) o să reintroducem sfatul bătrânilor ca pe vremea ginților. Adică o să alegem din fiecare cătun al țărei câte un moșneag dintr-acela simpatic, cam cum era Brâncuși când ședea pe prispă și-i zburătăceau prin minte numai păsări măiastre. Aiștea moșnegi or să fie dintr-ăia matusalemici, uitați de Domnul Zeu pe pământuț, slăbuți și uscățivi, cu bărbi și musteți albe. Fiștecare o să aibă în mânuri câte un toiag dint-acela încovrigat cam cum au mitropoliții cu epoleți din ritul creștin oriental. Condițiile de bază la delegarea acestor REPREZENTANȚI ai poporului vor fi doar doo:
1. Moșneguții să aibă BUNUL- SIMȚ al ÎNȚELEPCIUNII și
2. Să nu aibă niciunul mai mult de  clase primare, ca să dispară din actualitate tendința mizerabilă a acuzelor plagiatului.

În sala de ședințe aia mare a Palatului Ginților scoatem băncile alea în care stau neamurile-proaste la navigat cu tableta pe Youporn și RedTube și în loc punem în cerc niște lavițe dintr-alea de la Rășinari acoperite cu scoarțe moldovinești. Ca să nu se plictisească în meditații, le mai dăm moșnegilor câte o pașcă de tiutiun și ceva ziare (de opinie și atitudine din presa națională, din care să-și răsucească câte o țâgară inspirațională.

Amu’ ce hotărâri or să pufăie Sfatul Bătrânilor o să le pună în aplicare NOUL APARAT ADMINISTRATIV! Fiindcă cel vechi or să fie destituiți, îmbarcați în bou-vagoane, apoi prin terminalul CFR din portul Constanța – Caramba Draaqului în Sahara unde să-și facă o țară numai a lor și unde să se f**ă între ei de câte ori or vrea și cum or vrea.
În locul actualilor puturoși bugetari o să punem numai Tineri competenți din rândurile Ligii Studenților Români din Străinătate. Cică-s vreo 60.000 și la așa număr ne ajunge să înlocuim de la president, miniștri și secretari de stat până la ultimul director de școală sau spital.

Undeva, se enunța o axiomă:
Conducere bună – executanți proști – treaba nu merge.
Conducere proastă – executanți buni – parcă începe să miște ceva!

Dar cu o conducere bună și executanți străluciți, cum ar fi? Aaaaaa?
Sounds tempting?
------------------
p.s. dacă mai reușim să-l aburim pe Charlie de Vântișor ca să-și priponească Cămilla-n Rromanica, atunci ne-am scos! Al patrulea Reich milenar e-al nostru!
AM ZIS!
--------------
Update 09.07.12
Un forumist mă întreabă dacă nu-i bun un 7,62 mm.
i-am răspuns:


„Îi bun, îi bun!

dar mai bună e o Armalite sau un MacMillan ca să fie borțile mai mari și să iasă treabă „gospodărească”!

Cât despre la stânga și la dreapta s-au dus naibii toate punctele de reper.
Cică imediat după loviluție o luarăm cu toții la stânga ca să nu „întinăm idealurile de partid”.
Și TOVARĂȘUL a văzut că lucrul acesta nu e bun. Și așa au fost primele 2 zile ale facerii democrației deșucheate din Rromanica (mandate) privite prin țâmburușul băștii hidro-moscovite.
Apoi s-a enunțat principiul că cei din urmă vor fi cei dintâi - când va ordona Domnul zeu ”la stânga-mprejur”. Și s-a făcut la stânga împrejur. Aceasta a fost a treia zi a capitalismului de cumătrie. Dar Domnul emil a văzut că și lucrul acesta nu e bun fiindcă l-au înfrânt îngerii cei decăzuți cu tot cu stelele de pe umeri în adâncurile Gheenei luptei neo-securiste.
Apoi au revenit tovarășul Il-içi și cu tovarășa AdrianNa care iară suciră modificarea schimbării prin schimbarea modificării. Și a fost a Patra zi a zorilor unei democrații dată naibii de originală.
Și s-a văzut că nici lucrul acesta nu a fost bun fiindcă peste pământ se lăsase o liniște mormântală ce prefigura desfacerea peceților apocaliptice.
Văzând că nici lucrul acesta nu e bun, Domnul Zeu ți-a trimis îngerii săi (Semyaza, Azazel, Asael, etc.) ca să-i învețe pe fii oamenilor lucruri bune. Acestea au fost zilele cinci și șase din succesiunea mandatelor cotroceniste.
Ce i-au învățat îngerii pe fiii oamenilor (sau mai mult pe Helenele oamenilor) este lesne de constatat în momentul de față prin asprimea usturimii kurului și încrâncenarea dinților scrâșniți.
Și a văzut că nici acest lucru nu este bun.
Și a fost ce-a de-a șasea zi a facerii (la buzunare, la urne, la fonduri, la drepturi).
Dar Domnul Zeu s-a uitat în călindarul creștin-ortodox și a văzut că urmează ziua de sabat, motiv pentru care, sătul de-atâtea experimente nereușite și scârbit de neascultarea seminției Rromânico-fanariote, și-a băgat piciorul în ea geneză și a plecat în veek-end la mare (of corse la Nisipurile de aur!)
Tot ce-a mai lăsat pentru trăitorii acestor locuri a fost promisiunea fermă a unui diluviu în care să stârpească toate semințiile cele spurcate și nerușinate ale tâlharilor deuteronomici cunoscuți îndeobște sub titlul generic de „clasă politică”.
Asta după ce îi trece ziua de odihnă, căci nu-i așa, la atâta neascultare și răzvrătire, chiar că merită și domnul Zeu un moment de respiro creațional.
-----------------
p.s. mersul acesta oscilatoiu de la stânga la dreapta se aseamănă cu drumul parcurs de o muscă (socială) de-a lungul benzii lui Moebius.
Poți s-o iei pe unde naiba vrei și în ce sens vrei că până la urmă tot la stânga revii și dai bot în bot cu feseneul  tătucului ILICI!
AM ZIS!

P.P.S. nu m-ai felicitat cu ocazia avansării; dar să știi că la mine nu e câtuși de puțin  la apelul bocancilor ci e drept urmare a campaniei din munții Ardeni și cucerirea Belgiei și a Franției, a campaniei din nordul Africii și ulterior apărarea coastei Normande. Toate sub directa comandă a Feldmareșalului Rommel.
Păi dacă în țara voastră de kăkat s-au făcut maiori din soldați neinstruiți (inapți chiar și pentru GAZ) și lenți-colonei din caporali, nu ți se pare corect ca să-mi fie recunoscute și mie stagiile de vechi combatant?

Hut-Hut!”

Pupat Piața Endependenți !*


Prolog: „Iubesc procedura constituțională, dar urăsc pe procédanți !”

LA NOI:

Walk only on paths of honor. Fight and never be cowardly. Leave to others the ways of infamy. Rather than win through infamy, better to fall fighting on the road of honor.

(The 6th Law of Honor – „ The Nest Leader’s Manual” – Cornelius Hauberck Forester)

Black Hawk Down!

Încă 4 inocenți răpuși pe altarul unui sistem anchilozat de subfinanțare. Măcar de-ar fi fost 4 „polcovnici” dintr-ăia de la apelul bocancilor dar aceștia erau cu stagiile în regulă. Păcat ca la asemenea vârstă tânără să înveți a muri. Ș-aveau și copchii. Nu le era de-ajuns nenorocul de a se fi născut în Rromanica, acum mai trebuia să rămână și orfani!


LA EI:
Legea referendumului – modificată pe genunchi prin adăugarea subsidiară a moto-ului enunțat de Stalin:
„Nu contează cine și cum votează, important este CINE NUMĂRĂ VOTURILE!”

CCR – un fel de slugă umilă care în 24 de ceasuri trebuie să văcsuiască cizmele Hitlerașului, să calce cu fierul de călcat ziarele internaționale pentru Il Duce și mai apoi să-și tragă singură trei palme peste urechi și un șut în gură. C-așa vrea mușchiul mahmurului**, neuronul mongolului, bârna nazală a motanului sau țâmburușul băștii proletare a bufniței hidro-moscovite.

LA ALȚII:
„Premierul CTRL+A, +C, +V are un nou consilier în persoana generalului american Wesley Clark.”
(așa sună știrea pentru poolime.)
Statele Unite sunt deosebit de îngrijorate față de perspectivele amplasării componentelor scutului antirachetă pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Rromanica, motiv pentru care l-au desemnat pe generalul american Wesley Clark în funcția de înalt reprezentant al guvernului american pe lângă guvernul Rroman, împuternicit plenipotențiar și extraordinar B-) cu protejarea intereselor strategice ale SUA și NATO în Republica Baas Arabia Socialistă Rromanica.
( așa sună știrea REALĂ.)

În parlamentul european cele mai vehemente luări de poziție le aparțin popolarilor oiropeni. Previzibil! Dar lor li s-au asociat și voci din cadrul socialiștilor!
(Îhî!) TRĂDARE! Victoraș (îhî!), fă repejor un congres al FSN-ului și (îhî!) dă-i afară din Internaționala socialistă pe toți cei care au întinat idealurile partidului!*** :D
Dar cele mai răspicate voci aparțin europarlamentarilor germani.
Păi ce mama lui Wotan, că doar de asta și-au rupt nemțalăii merțanul de la gura copiilor ca să aibă cu ce drege busuiocul din Elada? ~X(  
Ca acum să-și dea în petic niște derbedei de la capătul lumii unde a preconfigurat Budai –Deleanu Legile Rasiale de la Nürnberg =;  și unde ajung toate limuzinele șutite aiurea din Jermania? Scheiße! S-o creadă numai mamuța lui victoraș de la Pârtești că nemțalăii bagă sute de miliarde de coco în kurul grecilor ca să permită unor mucoși non-euro să dea foc la arătura Europei! ****

Epilog: „Procedura constituțională … ca procedura constituțională, dar s-o știm și noi!

-------------
* Costăchel Pardău
Iconom, fost deputat PDL coleg. 9 Otrava Dornei [nota notei], actual deputat Endependent – lingău- fripturist - Gudurău USL-ist

** Oare cum draaqu se trezește piz-de dimineață să meargă să conducă ședința deSenatorilor? (:| Nasoool momentul! Cea mai păguboasă afacere pe care o putea face! Adio șase-șase, adio marț, adio șpriț, adio nopți albe!

*** șoptește eternul ilegalist „zâmbăreț”.

**** Victoraș, fă-te băiat cuminte că te văd concentrat cu arcanul într-un Sonderkommando ce-o să sape cu lingurița canalul Rin-Volga!

[nota notei] – de ce-i spune acum Otrava Dornei poate să ezplice numa’ MONTE – Caps Lock care tot dzâce ceva despre otrăvurile de la Metadetul Făltișenilor și teorema „înălțimii” în triunghiul isoscel Iacobeni –Cârlibaba- Fundu Moldovei!
Monte-ne, cine era din Fălticeni ș-o făcut cartea la Otrava Dornei, că pe mine mă bântuie un lapsus? Sau era viceversa?
Și cum îi cu poloboacele cu a-ce-to-cian-hi-dri-nă?
(scuze, dar am avut numai 3 și 4 la chimii! Așa-mi dăde’ fratele informatorului că m-o pus responsabil cu propaganda da mii mai mult îmi plăce’ vinu’ de Cotnari, fetili muntenilor și discoteca din Groapă!)

joi, 5 iulie 2012

Rima consacrată de la VOT e cumva … BOT?


Prolog:
„ L'État, c'est … nous!”

Cuprins (de greață):
LA NOI:
- Agențiile de rating retrogradează calificativul din Rromanica;
- Hidroelectrica trage heblul și bagă-n scintilații și băieții deștepți și echilibrele macroeconomice și tichiuțele masonice din FMI și BM;
- curentul se scumpește cu 5%;
- seceta dă și ea un … picior de ajutor la dezastrul național;
- șomajul crește în luna mai cu 0,3% ajungând la 7,7%;
- examene naționale – dezastru din cap în coadă;
- leul este afectat de valul de caniculă, turbează și o ia pe urma suratei botswaneze;
- atletismul românesc nu mai e în stare să producă nici măcar o medalie de tinichea;
- carburanții rivalizează la preț cu uleiul de mir;
- piețele bursiere au stabilitatea unui testicul într-o căldare.

LA EI (la Ei, la Ei, la Ei, la mama lor!)
Alegerile au trecut – dă-i în p**da mamei lor de nenorociți, ce mai vor și ăștia! Noi avem alte teme prioritare pe agendă, cum ar fi:
- trup și suflet ne manifestăm solidaritatea cu AdrianNa – cel mai mare „disident” și „deținut politic” de la Ogoranu și Coposu încoace!
- Ceartă de copchii proști cine merge la brusel: - eu sunt mai tare!; - ba eu sunt mai tare!; - ba eu!; - ba eu!; - ești prost!; - ba tu ești prost!; - sunt mai prost!; - ba eu sunt mai prost!;
- aceeași copchii proști cu pâra la mama lui Ștefan cel Mare: - Tovarășaaaaa Olteaaaaaa! Victoraș a plagiat!; - Ba andreea a dat cu vaastu-n proprietatea intelectuală.; - ba Abramburica a mâncat paste-le cu copy-ii!, - ba Codruța a furat! – ba victoraș nu e master! – ba la voi e Mang-leala!
- SILENȚIO, PREGO! - urlă faptico-sinergic Ilici – cerberul de pază al democrației Rromânești deșucheate. Nu vă mai certați că … „sună ca draaqu și întinăm idealurile de partid și de stat!” *
- Avocatul Toporului – silențio!
- TVR – silențio!
- Radio Rromanica – silențio!
- CCR – shut up, bolovanilor!
- Preșul de la Senat – siktiryou!
- celălalt preș de la Camera Depupaților – fuckyou!
- mai urmează Zeus să primească heraus din Olimp după care trai nineacă – hai la lupta cea mare;
- cine dracu a mai văzut balanță cu un singur taler? Curioșii să aibă răbdare până când o să se lase LINIȘTEA peste Rromanica, USL o să ajungă la 96,(6)% ș-apoi o să înregistreze la OSIM redescoperirea partidului UNIC;
– apoi o să „trăim decenii de împliniri mărețe”

LA ALȚII:
- fizicienii au în sfârșit dovada existenței bosonului Higgs;
- de la Reuters, AFP, The Guardian, The Economist, Nature  și până la ziarele locale din Nauru râd pe înfundate de prostia și tupeul românesc;
- Comisarul european pentru justiție este ÎNGRIJORAT  de evoluția scenei politice românești;
- Markus al lui 10Gâtengerg este și el iritat cum draaqu de-au reușit să dea scutul unei jamahirii socialiste în devenire;
- Comisia de la Veneția își exprimă îngrijorarea cu privire la atacurile nedisimulate asupra independenței justiției;
- Parlamentul european și Comisia europeană îngrijorate în privința nerespectării statului de drept în Rromanica.
- Deutsche Welle ne compară cu cel de-al treilea Reich al Lupului turbat;
- presa internațională urlă ca nebunii despre o așa-zisă lovitură de stat;
- epigonii lui șeicaru din presa națională joacă mărunt din glezne cu nasul adumbrind izul apetisant al ciolanului fără fasole;
- într-o piață se strigă Jos X-ulescu! și Sus Y-ulescu!. O verstă mai încolo alții strică pi(z) dos: Jos Y-ulescu! și Sus X-ulescu!

- los indignados = 51% ** din electori murmură în barbă, din ce în ce mai nervoși: Ai, hai! Ce pari în cap vă meritați voi cu toții, emanații feseniști disimulați sub toate culorile spectrului luminii albe! Ai, hai!

Epilog:
„Apres … nous le deluge!”***
--------------
*        Doar prietenii mai știu când, cum, unde și mai ales DE CE!
** pentru că ceilalți, AI LOR sunt așa: 19,5% pediști și 29,5% useliști.
*** citat luat cu copy-paste din programul de guvernare al lui victoraș pseudo-titulescu.

luni, 2 iulie 2012

Petiție online


Pentru modificarea baremului de corectare la matematică

Domnule ministru (care draaqu ăi mai fi la ora prezentei petiții)

Subsemnații, un grup de părinți ai unor lefardale de copchii obraznici dar tupeiști, din gubernia Suceava, formulăm prin prezentul demers o solicitare ultimativă de a modifica baremul de corectare al probei de matematică din cadrul examenului de neevaluare națională (sau evaluare sintetizantă a dezastrului național în care ați adus sistemul de învățământ)

Astfel la subiectul II.3. al probei –
„Într-o clasă sunt 26 de elevi. Dacă ar pleca două fete și trei băieți, atunci numărul fetelor ar fi egal cu dublul numărul băieților. Determinați numărul fetelor din clasă.”
– solicităm să se acorde 5 puncte pentru ORICARE răspuns ar fi fost elaborat pe foaia de concurs, ba mai mult, să se acorde acest punctaj și celor care nu au răspuns deloc, tocmai ca o recunoaștere sine-qua-non a semnificației filosofice a maximelor:
„Tăcerea e de aur.” și „Dacă tăceai, filosof te numeai.”
Motivele pentru care formulăm această solicitare sunt următoarele:
- În primul rând că nu se cade ca să-i asupriți așa de aprig pe sărmanii noștri puturoși taman astăzi de dziua lui Ștefan cel Mare Și Sfânt. Apăi dacă Măria sa, care a fost și el om ca toți oamenii de supt vremuri, cu kusururi și calități ’osebite, a ajuns în călindarele pochilor numai în baza faptelor sale extraordinare și fără să cunoască reciproca a doua  a teoremei celor trei perpendiculare și nici explicitarea modulului, atunci considerăm că și leneșele noastre progenituri nu merită să-și împuie capul cu tot felul de questii desuete și care n-o să le folosească deloc la numărarea furtișagului sau a paraîndărătului.
- Un alt argument demn de luat în seamă ar fi evidența statistică a rezultatelor (dez) onorante obțiunute în guvernia Suceava, altădată fruntașă pe plan național la producția de piulițe*. Prin reevaluarea tuturor lucrărilor, procentul de așa-zisă promovabilitate al guberniei va creste în mod semnificativ cu 0,04%. Ceea ce va constitui un motiv de reală satisfacție profesională a trântorilor ce sălășluiesc dulce, pe sinecură publică, în cuibușorul de nebunii denumit generic ISJ SV.
- Însă principalul argument al prezentei petiții îl constituie faptul că subiectul II.3 este mai mult decât ambiguu, din datele problemei neputându-se deduce un răspuns cert și unic.
Astfel se precizează că elevii sunt „într-o clasă” – ceea ce pare puțin paradoxal luându-se în considerare predispoziția beizadelelor noastre spre adăstare în cluburi, baruri, crâșme sau cafenele, oriunde altundeva mai puțin în sala de clasă (uh! ce nașpa sună „sala de clasă”!).
Bun, să admitem că erau în sala de clasă aduși cu arcanul de poliție și jandarmerie.
Dar NU SE PRECIZEAZĂ CE FEL DE CLASĂ ERA? Era clasă din ciclul primar? Gimnazial? Sau nu cumva erau de la liceu? Ipoteza incompletă a problemei face ca aceasta să nu aibă conturat un răspuns cert.
Dacă era o clasă din anii terminali de liceu? Cum se poate stabili numărul real de fete din clasă atâta timp cât nu se dă și rezultatul statistic, pe plan național și județean, referitor la numărul fetelor de liceu rămase însărcinate? ( „Copii cu copii” - parcă era titlul unui articol din enervatorul sucevean!) Știindu-se foarte clar predispoziția junilor liceeni spre încălecare, descălecare, înnodare sau combinare, nu poate fi elaborat un răspuns cert care să fie cuprins în grila de corectare.
Se spune că erau niște fete care erau cu două mai multe decât dublul băieților plus alți trei.
Formula combinărilor de „n” luate câte „k” poate fu cumva aplicată concret la subiectul propus? Care este numărul elevelor n care se combină? și de ce pleacă cele două? Sunt cumva urâte și au fost respinse de „grupul fetelor zburdalnice”? sau acelea au fost chemate prin telefon de niște pești să presteze anumite activități … heuristice? Sau poate că fătuțele cele 2 erau asistente la vreo emisiune de quiloțăreală și emanciparea orgoliului lor le împiedică să mai zăbovească într-o prăpădită de problemă de la evaluarea puțoilor de a opta!
Dar băietanii de ce sunt doar o jumătate din numărul domnișoarelor? Ministerul Needucației Naționale nu știe că în Rromanica saudită încă nu s-a introdus poligamia iar bigamia este faptă penală?
Cei trei păcălici de ce pleacă? Au acnee pe față cumva? Sunt timizi sau virgini? Sau te pomenești că aceia trei au plecat să depună aplicațiile la admiterea în facultățile din străinătate și care pe urmă vor fi vedete inopinate la emisiunea de „divertisment” – „România deșteaptă”?
Apoi ce nu se cuprinde în ipoteza problemei este locul în care studiază această clasă și ce anume studiază?
Sportul la Jean Monet? Pianul la Sfântul Gheorghe? Sau Limba engleză la „Dimitrie Cantemir” SV?
Această precizare este necesară pentru introducerea în datele problemei a unei unități combinatorii suplimentare care se adaugă la necunoscuta N sau K?
Abia după precizarea TUTUROR amănuntelor conjuncturale care pot determina sau modifica numărul final de fete din respectiva clasă (indiferent de vârsta lor – bebelușe, liceene sau profesoare) se poate enunța cerința evaluativă a itemului.

În final, domnule ministru, vă rugăm să luați în considerare temeinicia argumentelor sus-menționate și să dispuneți, prin ordin al ministrului, modificare baremului de corectare al probei de matematică.

Semnat
Un grup de părinți ultraocupați profesional sau plecați în străinătate, cotizanți cu regularitate la fondurile neortodoxe ale școlii, de protocol sau de șpagă, plătitori vremelnici de taxe exorbitante pentru meditații și nemulțumiți până în vârful unghiilor de rezultatele mizerabile obținute de către lefardalele junioare.

-------------
* pe timpul lui Ștefan cel Mare sau mai recent pe timpul lui Petrică cel Mare.

** reevaluare metodologică identică reevaluării ex-ministrului Oprea și care, prin „honorabila” activitate desfășurată, a reușit să dea cu bidineaua cu kăkat peste unul din puținele lucruri rămase verticale în această țară – facem aici referire la profesia și la gradul militar.
Evident că această tâlhărie pe față se circumscrie liniei tradiționale de denigrare și ducere în derizoriu a tuturor VALORILOR pe care se sprijinea acel minimum de încredere și mândrie națională:
a) - Școala ați făcut-o țăndări prin infiltrarea ei susținută cu nonvalorile aplaudacilor. Pe cale de consecință Diploma de bacalaureat care altă dată (amu 22 de ani) era un prilej de întemeiată mândrie a ajuns să fie echivalentă cu nota de plată de la vreun club de fițe; diploma de licență a studiilor superioare, care, de asemenea, era cândva accesibilă DOAR celor cu adevărat competenți și valoroși, astăzi își are echivalentul Haretian în frecvența cu care Oana, Mădălina, Simona, sau mai știe draaqu ce fufă, își schimbă quiloții tanga inexistenți, tampaxul, iubitul fotbalez sau beamweul.
Despre doctorat nu mai e loc de discuție atâta timp cât un editorialist mai cu ștaif a spus că dacă dai cu o piatră într-o agora aglomerată, cu siguranță calicești vreo doi doftori.
Sau îl nimerești în testiculul stâng pe vreun țacher venit la târg să roadă moaște de mitropolit, țacher care pe urmă va umbla ca zăbăucul pe holurile cabinetelor doftorilor în drept, întrebând cu disperare dacă nu cumva mai este pe undeva și un doctor în stâng.
b) – Armata ați făcut-o bucățele-bucățele mici prin mărețele disponibilizări din anii 1998-2004, așa că unde nu-i nici Domnul Zeu nu cere. Mai rămânea de minimalizat importanța ierarhico-instituțională a gradului militar. Done! Thank-you, former minister Oprea! (lua-ți-ai batalioanele de soldați neinstruiți și caporali ridicați în grad la apelul bocancilor și duce-te-ai măcar o săptămână în Afgansitan ca să vă binemeritați gradele învățând cu ce se mănâncă treaba asta ciudată denumită Armată.
c) – despre cel de-al treilea pilon valoric al încrederii românilor – biserica – în procentaj de 90% e deja pe chituci astfel:
45% depreciativ din acuza epoleților mitropoliților ce păstoresc turmele arhierești și
45% din cauza derbedeilor clerici de mir, veritabile satane deghizate în sutane și care, închinându-se lui Mamona, au înlocuit cultul tradițional creștin și cutumele ancestrale cu ritualul obscen al Lăcomiei de arginți, Inimii nelegiuite și Neîndestulării pântecului.
Mai rămân 10% PREOȚI charici de care „să aveți grijă” în următorii ani să-i zugrăviți cu bidineaua calomnioasă de sorginte sovietică.

DIXI!

FABRICA DE PIULIȚE - PROBA VERITĂȚII


Dottore!*

Statistica referitoare la notele obținute la matematică spune cam așa:
La nivel național 72,58% dintre elevi au obținut note peste 5.
La nivelul județului Suceava 54,31% au obținut note de trecere. (’tu-le mama lor de camere cum au intimidate ei copchiii și Suceava nu mai este lider național!)
Dar, la fabrica de piulițe pe care cu onoare despotică o „manageriezi”, doar 36,36% dintre elevi au obținut mult dorita notă de trecere. Cu specificația că acești 36,36% sunt alcătuiți din 29,5% note între 5 și 6,99 iar între7 și 9.00 DOAR 6,8%.
Evident că vina este exclusiv a elevilor, nu-i așa?

Ia de aici rezultatul statistic de la limba și literatura română:
Național – 87,20% note peste 5
Suceava – 84,88% note peste 5
Fabrica de piulițe – 84,44% (WOW!)

Deci:
1. copiii nici nu sunt tâmpiți și nici nu au vreo vină!
2. unii și-au făcut treaba și merită felicitări.
3.drept consecință ceva acte de onoare? O demisie micuță? un seppuku ratat de intervenția asistenților?
4. să spui Aferim că nu a căzut varianta 7 – cea de rezervă. Abia atunci se lăsa cu deportarea în gulag!
-------------
* dottore nu se referă la victoraș, ci e un alt dottore, care face parte din categoria „sătenilor” iritați veniți cu pluta pe Siret, cu ancoraj benefic în satul MEU!
Să nu vă mai aud vreodată guițatul, porcovanilor, căci EU AM DREPTATE! Citiți mai sus și vedeți cum ați mai nenorocit (încă) o promoție!

luni, 25 iunie 2012

Dom’ Brigadir-șăf


Dom’ brigadir CIOBANU!
Prima dată nu-și poate reprima tălpetele de babă o concluzie șturlubatică față de ciumpercile ce le scoateț amu la mezat: astea pare-mi-se că sunt ciumpercile necântărite din șampania electorală pe care n-aț mai apucat să le dați la poporeni. Amu ca să nu rămâneți cu ele pe stoc v-aț apucat să le cântăriți, să le prețăluiți și să le dați la oarece negustori de iluzii.
Dar pentru ce te interpelează (vorba e de la utenie învățată!) deutsch-baba:
pi undi umblî ceanlant dom’ brigadir-șăf! Ce mama naibii s-o dat la fund de nu mai dă nici un semn vital la kamarazii luia cei devotați? Undi laț ascuns așa de bine?
Puni o fătuță ce stă și freacă buha prin birouri să copypasteze mesajul aista, să-l tipărească pe hârtie cu antet din ghinde și frunze de stejar și coloane cu mistreți și cocoșei de munte la vremea rutului, să se ducă să-l cate pe dom’ brigadir-șăf și să-i pună sub mustață zapisul.
Să-i zâci la potlogar că avem un deal-înțelegere la care am bătut palma și la care am beut aldămasul – treaba aia cu pasul Puzdra în care să stabelim stratejia pentru parlamentarele din toamnă.
Să nu se facă pe-a niznaiul că doară o știe pe babă că e fimeie dintr-o bucată pentru care deviza „Ein Mann (eine Frau) – ein Wort” îi este crez de-o viață.
Și să-i mai spui așa că baba șo respectat întru-totul promisiunile făcute iar proba verității este rezultatul de la alejiri din patrulaterul morții leucemice Ostra- Crucea – Broșteni – Stulpicani. Șă știe dom’ brigadir-șăf că tăte voturile pe care le-o luat acolo le-o luat numa „din cauza” la babă care o respectat tăte legile din cărticică:
1. o fost disciplinată față de cauza (pierdută de dinainte) că doară știi că la ie acasă, sub decalog are o carpet persiană cu porunca „Ordnung und Disziplin!”
2. O muncit ca o SISIFĂ cât o alergat pe la moșnegii ciia damblagiți de Parkinson și leucemie ca să-I convingă să te ia la țintă cu ștampila pe matale și pe tovarășii matale (de potlogării)
3. Lejea trii n-o respectat-o cu dispensă de sus de la Bucale că o trebuit să vorbească mai ceva ca televizorul și mai tare ca un megafon că moșnegii naibii toți erau surzi și întrebau numa unde-i tufa de trandașiri.
4. Educații n-o mai făcut baba la niminea că cine dracu stă să mai cânte cu flautul la urechea porculu’ atâta timp cât diplome de bac se găsăsc în târg la Cumpărătura iar Diplome mumos colorate de licență se găsăsc lesne la Sfredelu Haret.
5. O pus baba tăt suflitu care-l mai are la cei 89 de ani a iia ca să nu te lase în nacazul ce s-o abătut peste cheliuța matali. Numai ie știe câtă osteneală filantropică o depus în sprijinul matali.
6. O luptat numai pe căile onoarei și n-o mituit nici o mumie electorală prima că n-o vrut ie să-și întineze cujetul ș-a doua că matali n-ai trimes nica parali, udătură sau crăpelniță cu care să se mai dedulcească sanatoriul Ana Aslan dintre munții Bocovinei.

Așa că amu îți cere baba să-ți respecți și matale obligațiile asumate prin bătăiușul palmei, altminteri te somează baba c-o să te deie la comptencions (așa o scris slova asta jândarul de la parterul palatului în care bântuiai matale atunci când s-o înfățoșat la matali cu jalba-n proțap da’ matali n-au vrut s-o primești și i-ai întors kuru.) Ș-apoi dacă te dă la comptencions să știi că baba mai are scrinul cu codurile celea de legi s-o să te deie pentru rezoluțiunea unilaterală a deal-ului făcut din vina exclusivă a matali cari nu vrei să-ț îndeplinești obligațiile liber convenite.
Ș-apoi să vezi ce daune o să solicite baba că n-o să-ț ajungă tătă agoniseala matali scoasă la licitație ca să-i … satisfaci pretențiile babii.
Așa că te așteaptă baba la locul cuvenit, nu zâce unde ca să nu afle pizmașii, știi matali care, aclo unde o zâs și EmineM în ultimul lui album lansat – „Poezii”:

” Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Și în brațele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ți desprind din creștet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei ședea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ți cadă flori de tei.

Fruntea alba-n părul galben
Pe-al meu braț încet s-o culci,
Lăsând prada gurii mele
Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blânda batere de vânt;

Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cada rânduri-rânduri.”

Ș-aclo, printre alinturi, ohturi sau vro țucătură șterpelită din colțul musteații, te-așteaptă baba cu rogaiu-n poală să vii și matale cu drujba, clupa și cu dosarele celea compromițătoare șutite din timp util.
Ce feerie o să fie pe noi – mai tăiem un buștean și-l cubăm, mai punem țara la calea ferată cu câte-un dosărel trimes la „Resboiul” ca să reușim în toamnă să te expediem De Legat fedeleș în Parlamentul României, mai bem câte o cafă bună, mai facem câte o ghidușie că șașa nu ne vede nimeni, etcaetera…. (sound tempting!)

Te-așteaptă baba ta credincioasă cu nesfârșit dor și alean! Dă un semnal de viață, duglișule!

Jurământul Horaților

Ce pana mea jumătate din Stockholm se binoclează la postările mele. Mea culpa că „i-am umplut frigiderul cu carne” domnișoarei Zineb Noka, dar chiar așa, jumătate dintre voyeuriști să fie de la Universitatea din Stockholm, nu-ș ce facultate de psihologie-sociologie.
Una mai îndrăzneață de feliul ei mă întreabă dacă ne cunoaștem de undeva.
Da, mămucă, ne cunoaștem de la cutremurul din 4 martie (!) șapșapte când ne țineam de aceeași cărămidă prăvălindă.
Sau poate de la Marea Loviluție Socialistă din Decembrie când ne țineam amândoi de aceeași grenadă – eu de corpul grenadei iar tu de splintul de siguranță. (Deh, copchiii! Totdeauna sunt atrași de lucrurile strălucitoare!)
EVREIKA! M-am prins!
Ăștia or fi ceva masteranzi sau doctoranzi care au ca temă a lucrării „Corespondențe cauzale dintre tendințele xenofobe și scrânteala online”
Or fi crezut copchilașii că sunt pretenaș* cu Anders și m-au luat drept cobai.
Bun așa, flăcăi și fete! Hai că ați găsit cel mai dolofan șobolan experimental.
Luați de aici:
Lecția I –SALUTUL ROMAN
Ce spune prima oară Kiki-Riki-Miki-Wiki.
„Salutul roman este reprezentat prin mișcarea mâinii puțin deasupra capului, cu palma întinsă către cel salutat. Este o formă de respect pentru colegul, respectiv cetățeanul, de aceeași "origine". Era folosit în perioada Imperiului roman, exact cu același scop. De aici a fost preluat de către fasciști, care îl foloseau ca salut în cadrul armatei.”
Luăm și „Pictura” reprezentând „Jurâmântul Horaților” care este mai mult decât edificatoare.
Dar cine or fi fost Horații ăștia? Păi spune Titus Livius care-o fost un fel de grămătic lătinesc asemenea lui Gregoire Urecheatul , că Horații o fost o gașcă de cartier capitolin care, probabil pentru vreo cetățeană curtată simultan la discoteca din forum, s-o caftit cu megieșii lor Curiați din cătunul vecin Alba Longa. Acum ce-i drept e că adevărul historic spune că ei au ieșit la înaintare combatantă ca să nu se ia la ciondăneală belicos-civilă ceilalți fani ai celor două tabere care erau în stand-by pe câmpul de luptă separați prin cordoane de lictori-jandarmi.Treaba lor ce-au făcut și dacă au făcut bine.
Da na, uite la ei, nesimțiții cum sfidează viitorul popor ales al lui Moise și își parafează jurământul cu salutul fascist.
Tupeiștii naibii. Doar aveau la îndemână Cărțile Sibiline pe care ar fi putut să le cerceteze ca să vadă că va veni un popor ales-cules de prin nisipurile Sinai-ului care or să fie iritați de asemenea purtare amorală.
Rușine și legiunilor romane care își onorau Caesarii și Imperatorii prin aceeași formulă a Quiriților însoțită de formula omagiantă „AVE CAESAR/IMPERATOR, MORITURI TE SALUTANT !”
(cu siguranță că dintre nesimțiții aceștia de soldați se aflau și Legiunile a V-a Macedonica și a XIII-a Gemina care mai apoi au venit să șutească aurul lui ficiorul lui Scorillo!)
Rușine să-i fie și lui Napoleon Bonaparte care a adoptat și el semnificația victorioasă a acestui Îndemn mobilizator. Te pomenești că rosteau în dialect corsican și vreo formulă esoterică ce s-ar traduce prin „Sieg und Heil”*** (pre limba lui Heine.) Ce nesimțiiiiit!
Rușiiiiiine, să fie trecuți toți pe lista dușmanilor popoarelor a lui Ellie Wiesenthal și să le fie șterse faptele din Cartea Istoriei și numele din Cartea vieții.
Huoooooooo!
------------------
* Dă șî mia o mie cinci sute de… Euro, să fie în bafta ta de uscătură nordică!
** țâganul acela corsican născut pe aceleași plaiuri unde o să vază lumina zilei, peste vremuri, un alt țâgan corsican la fel de tupeist – pre numele lui de mirean Niculăiță Sarkozy.
*** „Victorie și Credință (Mântuire)! - dar aiastă treabă detaliem data aviatoare.

I love american movies …


… ’coz …

… tematica, motivele și mijloacele de exprimare artistică sunt bestiale.

I - Prima și prima oară îmi place că americanișii își ucid președintele de trei ori pe zi și o dată la amiază. Cool! Asta dacă nu cumva se brodește să apară acel mesianic American Hero care să pună bețe în roticelele complotiștilor și să împlinească, așa cum este firesc, victoria binelui asupra răului.
II - În contrapartidă, când nu sunt ocupați cu scenarii regicide, regizorii au ca temă de inspirație predilectă tot felul de scârboșenii îmbălate: viermi uriași, șerpi, insecte, rechini, caracatițe, maimuțe – toate de dimensiuni de parcă ar fi fost crescute la CAP Scornicești. Față de abundența fluidelor și a secrețiilor împroșcate pe micul ecran, un omuleț ceva mai cetit* având alte standarde valorice ale aprecierii actului artistic, și-ar induce în mod eronat concluzia că aceste producții sunt filme psihologice de avangardă având ca fundament teoria psihanalitică dezvoltată de Jung, Freud și Adler. Sau mai bine spus sunt filme utile pentru pregătirea psihologică a caracterelor maleabile, instruire practică ce se desfășoară sub deviza – „Cine rezistă mai mult”.
Bun!
III - Pe locul trei în topul enervării hollywoodiene stau filmele de acțiune cu buget de 2 dolari și 50 de cenți , realizate cu o distribuție cuprinzând 4 actori și un pitic (evident capul de afiș deținându-l Dolph Lundgren). Ei bine, scenariul acestor făcături parcă e calchiat după „epopeea cuceririi țării Canaanului”. Bad guys dețin butoanele puterii cu titlu absolut de proprietate, împilează poporul și vor să stăpânească THE WHOLE WORLD. Însă ce nu au luat în considerare acești băieți puși pe șotii este faptul că, ÎNTOTDEAUNA, dintr-un azil de veterani, dintr-o închisoare federală, dintr-un tomberon stradal sau dintr-un cartier rău famat apare un proscris reșapat care, prin tăria caracterului propriu și prin puterea exemplului personal, va SALVA OMENIAREA de la dezastru, armaghedon, apocalipsă, ș.a.m.v. **.
Toate aceste trei categorii tematice se subscriu unei tehnici cinematografice bizare rezumată prin câteva puncte de reper predictibile ca desfășurare: a) gruparea stranie a loviturilor balistice, b) admirația necondiționată exprimată în cel mai inoportun moment c) bălăngăneala.

a) cu o platitudine de-a dreptul enervantă lucrurile se petrec cam așa – după Hero-ul apocaliptic trag băieții răi, din toate categoriile de armament, cu un echivalent numeric egal cu cel al diviziilor combatante la poarta Stalingradului. Dar minunea draaqului*** Alesul Salvării omenirii nu are nici măcar o zgârietură și navighează majestuos, ca un transatlantic printre aisberguri, către împlinirea eschatologică a Misiunii sale. Nu contează câtuși de puțin că efectul cumulat al armamentului pizmașilor devastează recuzita sau produce diluvii și extincții în masă. Fix pix! Mesia-reloaded își vede nestingherit de jobul voluntar asumat și trece printre cataclisme cu o lejeritate specifică unei rățuște fetișiste „uitată” dezinvolt în cada de baie.
În contrapartidă însă, mai totdeauna eroul este înzestrat doar cu un jaf de pistol de pe timpul lui Toma Alimoș sau cu vreo flintă ruginită, cu trompetă în capăt, închiriată prin furtișag de pe la vreun mexican urmaș destoinic al conquistadorilor. Până la urma urmei poate să n-aibă nimic oțeale în mânuri că doară se știe că visul american triumfă ÎNTOTDEAUNA chiar și cu mâinile goale sau în kurul gol. Cu siguranță că majoritatea scenariștilor din țara aia de peste baltă**** au avut parte de o copilărie freudian traumatizată de chatarsisul Croitorașului cel viteaz. Altminteri nu se explică de ce la fiecare pârț tras din flinta Cavalerului Dreptății se produc efecte inimaginabile: 
- pe earth - zgârie norii se prăbușesc ca niște jalnice piese de Mahjong, se distrug baraje aidoma celui de la Aswan iar procente semnificative ale forțelor Răului se prăbușesc în adâncurile Gheenei zvârcolindu-se în chinuri demonice;
- din airspace dă cu kurul de pământ un Stealth ultimul răcnet***** aparținând celorlalți Stealths (hoțomani) ai lumii camuflați mimetic în leaderi incontestabili ai moralității democratice universale. Însă, în acord cu prevederile Tratatului de reducere a armamentului neconvențional și pentru a echilibra balanța de forțe, tot din înaltul ceriului, un satelit spion rusăsc lansat pe orbită cu misiunea unică de a observa dacă zâmbăreața aia de Lady Hillary poartă ’au ba quiloți tanga, adoptă la rându-i o determinare de kamikaze Pearl-Harborian și își urmează confratele tehno-voyeurist în mișcarea-i uniform accelerată în câmp gravitațional;
- nu în ultimul rând, confirmarea randamentului distructiv al pârțului balistic avându-l ca autor pe eternul păcălici american vine din străfundul pământului, loc de unde apar trei vietnamezi leșinați de foame, doi șoșoi și o vulpe turbată care, nevoind să surrendeze unconditional, își fac seppuku în transmisiune în direct la CNN.

b)  astă chestie iar e o treabă stereotipară pe care nu o poți înțelege decât dacă ai fost scăpat în creștet pe dușumea la botez, opărit în cristelniță sau înțărcat cu vodcă rusească de contrabandă. Primprejur mediul înconjurător al Mamei Geea cea vindicativă indică fără putință de tăgadă că mai sunt disponibile 3,1415926 secunde pentru ca personagiile principale să-și ia picioarele la spinare altminteri unde le stau tălpile le va sta căpățâna într-un viitor deosebit de apropiat. [n.a.] Ba mai mult de-atât toate urgiile știute sau eschatologiile nescrise în ceasloavele pochești își dau mâna într-o nebună horă sabbathică având menirea de a clinti măcar un milimetru din determinarea Eroului hollywoodian. Ciu-ciu! Timpul își suspendă benevol scurgerea ireversibilă către Marele Neant al pulberii stelare iar Soarele rămâne și el în loc și-și face cruce cu degetele mari de la piciorul drept stupefiat de-atâta prostie omenească. [6] Ei bine, ce se apucă să facă neisprăvitul aventurier? Se apucă tâmpitul să se oprească în mijlocul decorului ca să-i spună progeniturii că „FIULE, SUNT MÂNDRU DE TINE!”. Valabil și reciporc sau prin extensie: fiul spune lui tac-su, tac-su lui bunic-su, liubovnicul îi spune nevestei vecinului, aceasta îi spune soțului (să se ducă dracului fiindcă o are mică) … ș.a.m.v. In fine, oricare ar fi tandemul subiecților în drept, aceștia se proțăpesc ca proasta-n târg în mijlocul, toiul, apogeul sau orgasmul acțiunii și se gratulează cu niște ode care i-ar face geloși și pe  înțelepții pupinkuriști de la curtea Caesarilor. Dă-o draaqului de acțiune iminentă, mai poate să aștepte.  [7]
Varianta prescurtată a paradoxului atemporal dinamic ar fi cam așa: taman în centrul acțiunii, exact acolo cam pe unde trece Axis Mundi, se opintește static heroul cu puicuța lui. Amu’ de unde și-o fi cules păcăliciul sufletul pereche poate fi lesne explicat rezumând sintetic firul narativ al literaturii de closet marca Sandra Brown: „te-am văzut/ mi-ai plăcut/ ce rămâne de făcut/ să te f*t/ koorvo!” după care combatanții literari se despart un număr de ț+1 ani și apoi se regăsesc printr-o uluitoare întâmplare. Continuarea transcende din paginile maculaturii de sertar către cutumele basmelor românești: s-au cositorit și au rămas împreună până la adânci bătrâneți, nunta a ținut șapte zile și șapte nopți, s-au veselit toți curtenii și sătenii, au avut parte de casă de piatră și copii de văiugă care creșteau într-un an cât PIB-ul României din raportările trimestriale ale INS.
Rewind to Heroes: momentul atemporal din manufăcătura cinematografică se identifică  cronologic MARII REGĂSIRI. Motiv pentru care , în același decor ostil alcătuit din trilioane de fragmente materiale ce se deplasează cu viteze hiperluminice, se apucă porumbeii să-și transfere reversibil niscai fluide secretate de glandele salivare. Adică să se țuce cu o fervoare echivalentă trăirii spirituale a unei  babe tuberculoase ce-și preumblă neigienic papilele gustative peste rama ferecată în quintale de aur a unei icoane fuckătoare de minuni.
De parcă n-ar mai avea puțintică răbdare să iasă din zona crepusculară și să tăbărască la primul hotel, motel, hostel, Câmpie Elizee, izvor de pădure eminesciană sau vro campestră căpiță de fân. Stupid and imprudent people!

c) noțiunea de suspans are în accepțiunea hollywoodiană o singură materializare reprezentată de mișcarea oscilatorie amortizată. În poziție atârnată de ce s-o nimeri mai la îndemână: în țurțudanul muntelui, pe marginea unei râpe, pe un broken bridge sau pe ’coperișul unui skyscraper. Bineînțeles că pendulul maximal este materializat faptic prin persoana (neprețuită) a unui personaj central. În cele mai multe cazuri este chiar unul dintre protagoniștii odelor proletcultiste dinăuntrul acțiunii apocaliptice – you know, my readers – tăntălăul acela despre care autorul biologic își manifesta încântarea față de fericita materializare a unui eveniment inopinat constând într-o pană de cauciuc produsă prezervativului propriu.
Cred că nimeni nu-și închipuie măcar o nanosecundă posibilitatea finalizării faptice a scenariului ipocrit prin prăbușirea fatalmente către capătul abisal al platformei regizorale, loc în care se pot produce consecințe ireversibile materializate prin ruperea definitivă și fatalmente a gâtului. Nu! Pofta în cui amatorilor de adrenalină. Eroul atârnător TREBUIE să supraviețuiască măcar pentru a ne irita percepția printr-un ultrapredictibil „THANK YOU, SON/ dad/ dude/ father/ grandfa/ sister/ brother/ sweety/ mistress/ secretary/ … (etcaetera depinzând de cine cu cine și-o mai pune în mod pragmatic) YOU SAVED MY LIFE!”

Odată enunțate și analizate temele și motivele majore ale pseudoproducțiilor nord-americane se impun de la sine detalierea punctuală a câtorva mijloace de exprimare artistică.
Păi prima oară ar fi grupajul general de mijloace stilistice prin care se urmărește, cu bună-intenție, zăpăcirea percepției cognitive a publicului spectator. Dintre aceste modalități artistice de exprimare pot fi menționate următoarele, astfel cum rezultă dintr-un document intern, inaccesibil publicului larg, redactat de către epigonii deshumați ai lui Alfred Hitchcock:
- utilizați o rată de întrețesere a framelor peste frecvența de 16 imag/sec, perceptibilă ochiului uman. Dă-i la dobitocul telespectator 26 de frame pe secundă ca să-i faci cerebelul varză. Pentru cei care au urmat oarecare stagii de pregătire psihologică pentru luptă intercalați flash-uri orbitoare la schimbarea cadrelor iar treaba subliminală va fi desăvârșită.
- apoi, indiferent de platitudinea dezolantă a scenaristicii inspirată de pe malurile pârăului Mississippi, obligatoriu imaginea va fi asociată cu infrasunete și ultrasunete care să inducă o senzație stranie de frică/ panică/ teamă/ angoasă. Dă-l în pizdele mamii lui de spectator, scopul principal urmărit este de a contura o imagine auditiv-vizuală identică celei prin care Hades trecea inoportunii muritori peste apa Stixului.
- dacă se întâmplă cumva ca din dublele necesare montajului „capodoperei” cinematografice se nimerește cumva ca unele să fie realizate pe timp de noapte, atunci puneți un dobitoc care să se preumble printr-un canal, printr-o grotă, o peșteră, prin pizda mamei lui sau pe unde-o vrea numai să fie un întuneric ca în purgatoriu. Atunci prostălăul care va avea, evident, o lanternă în mânuță, un proiector de antiaeriană sau un stroboscop, obligatoriu va avea grijă ca să baleieze spotul luminos peste focarul camerei de luat vederi receptoare. Receptează camera câteva flashuri → rezultă pe cale de consecință și pregătirea perceptivă de tip varză de Bruxelles a publicului spectator. Ne mai trebuie doar o rață pe care s-o răscrăcănăm peste varza neuronală din capul publicului după care treburile sunt extremely nice, putem să-i șoptim receptorului să-și tragă un bullet în cap căci vom fi siguri că acesta va face astfel întocmai și la timp.

Apoi ce-ar mai fi important de menționat, raționând prin frecvența practică a utilizării metodologico- persuasive?
Păi ar fi cam așa:
- Ideea de rememorare regresivă se poate sugera prin aceleași metode consacrate – white flash+ultrasunete;
- ideea de dificultate a opțiunii personale, a alegerii (între cerbul consort cu puța mică și niggerul over 10 inches) sau orice altă scenetă condițional-optativă se va realiza prin travelling circular. Nu contează că, după 30 de secunde de montagne-russe cinematografic, ochii spectatorului se apropie involuntar de condiția unui melc Helix pomatia stropit cu furadan. Noi trebuie să implementăm în subconștientul receptorilor dificultatea emoțională a amănuntelor elective.
- apoi ideea de acțiune implicită poate fi spoită chiar și la scenele în care sunt doar doi actori care dorm pe ei de lene iar cadrul ambiental este aidoma unei  plictisitoare imagini din satelit asupra Antarcticii în perioada Ordovicianului. Soluția este lesne la îndemână: operatorul camcorder-ului va tremura obiectul muncii în mână mai ceva ca un bolnav de Parkinson în fază terminală. Impresia generală, fără a beneficia de o analiză metodologică, va fi de acțiune intrinsecă deosebit de susținută.
- Alo! Dom regizor! Am primit pe feisbuc vreo 6.000.000 de reclamații că le-ați făcut creirii varză la privitori.
- Dă-i în mă-sa de maimuțe troglodite care n-au nici un habar despre valorile actului artistic în sine.

Apoi ar mai fi așe:
- Orice bombă pe cale de explozie ( mai puțin bombele sexy care explodează mereu, again, again and over again numai în bedroomurile băieților cu peste șase zerouri în coada VisaMastercardului ) ei bine aceste pocnitori vor fi dezamorsate numai în ultima secundă. Ia să recunoască careva, pe cuvânt de pionier, dacă a văzut cumva ca vreun dispozitiv exploziv să fi fost neutralizat înainte  de secunda fatală 00.00.01. Cine poate să susțină public asemenea aberație este premiat cu 10 puncte din oficiu, o plimbare cu barca și este invitat să-și înconjoare grumazul cu un laț de sârmă ghimpată, să se cocoțe pe cupola Catedralei Mântuirii Neamului, să priponească capătul liber al sârmei aricești de turla clopotniței după care să se arunce jos în hău, cu entuziasm extatic întru experimentarea in vivo a percepțiilor spiritual-tranzitorii de tip bungee-jumping.
- alte manufacturi predictibile sunt cele de natură verbală. Orice s-ar fi întâmplat pe pământuțul acesta, începând cu extincția dinozaurilor sau explozia din Tunguska siberiană  și terminând cu nainelevenul New-Yorkez, toate atitudinile compătimitoare sau condescendente se manifestă sub aceeași și aceeași formulă enervantă ! „I am sorry!”
Sorry about populațiile precolumbiene, sorry despre virginitatea răpită într-un viol incestuos sau sorry în legătură cu corăbiile ipotetice ale cugetului propriu înecate într-o mare depresivă sau în butoiul cu melalcoolie.
Iar ca să fie iritatea privitorilor dusă la pragul paroxistic, individul compătimitor plusează enervant; „Let’s / you want to talk about this !/?” de parcă n-ar mai fi pe lumea asta treburi sicrete care să fie ferecate, în străfundul cugetului propriu, cu un lăcățel indestructibil de-al gnomului-meșter faur. Nu! În opinia americanișilor despre toate treburile intime trebuie să vorbim fie cu primul venit, fie cu vreun shrink ipocrit care, pentru 4 ședințe terapeutice, te lasă cu contul bancar chel ca un curuleț de bebeluș neînțărcat. Sau dacă se poate să ne spunem în cadru instituționalizat, într-o ședință de terapie în grup, detaliile jenante ale vieții ce ne întemeiază sentimentul înnăscut al fricii de penibil, atunci este numai bine.
„- Bună-ziua! Eu sunt X-ulescu și sunt cel mai mare BOU din America de Nord!”
” – Hello, dobitocule, pupa-ne-ai pe toți în koor prin față și băga-ne-ai mâna-n sân la ko**e!”
-  Apoi altă fază exasperantă e că niciodată indivizii NU SUNT PREGĂTIȚI PENTRU ACEASTA. (I am not ready for this/that…). Stereoptip verbal și procedural mai ales aplicabil vreunei mămuci aflată în sindrom post traumatic. O tot freacă la creier vreun futnic de Don-Juan care anterior a fost tovarăș de college cu preafrumoasa mămucă, dar care aspirant nu a avut îndrăzneala să-și manifeste dragostea platonică din cauza acneei juvenile specifice castității sau din cauza faptului că ex-leadera formației de majorete părea inabordabilă prin perspectiva ei de liubovnică titulară a șefului bandei  motocicliștilor din Bronx.
Ei bine, scurgerea timpului constituie cea mai bună exemplificare a unei maxime vestice – ”Nu se știe ca pământul/ Din ce parte bate vântul”, așa că actualmente, la data desfășurării acțiunii narative din producția cinematografică americană, fostul păcălici virgin a încolțit-o la potecuță [8] pe fosta Miss Universe. Pe cale de consecință, în plină criză de priapism, vrea să i-o pună. Mult, adânc, apăsat și terapeutic-rememorant.
Dar mămuca emoțional traumatizată, nu și nu deoarece „încă nu este pregătită pentru aceasta”. Bine măi gâsculițo cu ascendent ereditar în inteligența nativă a antecesoarelor capitoline, dacă pentru o motăneală îți trebuie pregătiri aidoma celor de la lansarea navetei Columbia! Când o să fii pregătită pentru aceasta o să ai vârsta și sex—appealul Mumei-Pădurii iar de iubit or să te mai  iubească doar trolii și piticii.”
În loc de concluzie:
American movies make me sick!
Mai bine merg să văd un filmuleț franțuzesc demifrivol. În care singura regulă e că nu are nici o regulă, nu mai înțelege nici naiba cine cu cine se iubește și nu se mai înțelege om cu om sau om cu … cu nevasta altuia.
Sau poate un filmuleț haios cu italieni iubitori de viață.
Sau poate unul rusăsc cu mujici dostoievskieni, domnițe boieroaice înfocate,  pasional ’ubitoare de chipeși ofițiri prusaci! Sau cu tretia miravaia vaina în care soldatul rus intra sub gheață cu țigara în gură și ieșea dincolo cu ea tot aprinsă.
Poate!
„De gustibus non disputandum”

-----------------------------
* adică pentru care Biblioteca din Alixăndria nu a fost Wikipedia iar ... zur Laden zum Gutenberg nu este nici o marcă de bere belgiană, dar nici antecesorul lui Bin Laden.
** (și așa mai la vale)
*** Isaac, Avraam, Graal – prin extrapolare deducem că denumirea ortografică a lui aghiuță este draaqu.
**** țară cu o „îndelungată” istorie triseculară, zămislită din ocnașii și bandiții Oiropei, condamnați la galeră și surghiuniți în viitorul Eden prorocit de Sfânta Fantomă a Lordului șmecherașilor cu șorțulețul și tichiuța fremătând de-atâta esoterism masonic.
***** ultimul răcnet se vrea să însemne atât valoarea calitativă a acestei construcții adjectivale dar și ceea ce a scos pe guriță pilotul aircraftului căruia i s-a rupt cordonul de declanșare a catapultării.
[n.a.] astfel cum a stipulat imperativ bunicul Ștefan într-un ucaz dat cu ocazia unui banchet organizat de  boierii trădători în onoarea celei de-a 47 aniversări de la aburcarea pe tronul Întregii Țări a Moldovei
[6] Dacă Immanuel Kant ar mai fi viețuit o țârucă, și-ar fi completat trilogia critică – „Critica rațiunii pure”, „Critica rațiunii practice” și „Critica facultății de judecată” cu o a patra lucrare ce ar fi purtat titulatura de „Critica prostiei crase”.
[7] sau mai taie din ea, dă-o dreqului!
[8] potecuța mioritică fiind o situație mono-comportamentală aproximativ egală furcilor caudine romane.