Scurt/2
trimis de ...
1.
Baubaulică ăsta cu Viața și Judecata pe dinapoi este calchiată cuvânt
cu cuvânt și virgulă cu virgulă din escatologia egipteană, în special
din cultul monoteist al faraonului Akhenaton.
2. Apocalipticul acela de Ioan este doar un jalnic plagiator.
Vizionara
lui scriere apocaliptică este doar un fake după „Cartea lui Enoh”
trecută sub oboroc de către deștepții (cu olițe de noapte pe capetele
seci) care au canonizat conținutul testamentelor. (atât deștepții
Vulgatei cât și căpățânoșii nenumăratelor concilii bisericești)
Because:
1.
poporenii neascultători trebuiau să fie limitați între recompensă și
pedeapsă, altminteri iar purcedeau la turnătorii de viței auriți;
2. trebuia să mănânce și gurița lui Ioan o azimă nedospită.
-------------
Învătător
sau Tămăduitor era un termen generic regăsit în sulurile comunității
eseniene de la Khirbet Qumran. (sulul „Războiului fiilor luminii
împotriva fiilor întunericului” sau în „Statutul comunității”
precizare
- comunitățile eseniene din peșterile de pe litoralul Mării Moarte erau
alcătuite din evrei dezgustați de atitudinea Țadocheilor și a
Fariseilor și care începuseră să nu se mai supună autorității
momentului, și-au alcătuit un calendar propriu și au început să
interpreteze în manieră proprie scrierile sacre.
Revenind: Omulețul
acela despre care îmi ceri date biografice cel mai probabil că aici și-a
făcut ucenicia în Kabbala iudaică. Cel mai probabil că această locație
acoperă perioada din viața sa dintre înfățișarea la templu și revenirea
sa „maiestuoasă” în calitate de călăreț de rodeo măgăresc.
La Qumran
cel mai probabil că l-a avut drept mentor pe Ioan Botezătorul; Se știe
cu certitudine că acesta din urmă a fost prezent între esenieni și la
fel de sigur se știe că Sulul său („Sulul lui Ioan Botezătorul”) a
trecut prin mâinile fiului tâmplarului.
Sătui
fiind de secole de neîmplinire a prorocirilor vechilor profeți ai
VT-ului, profeții pe care le-au preluat și valorizat inclusiv esenienii
(ca precursori ai creștinilor), aceștia au pus-o de o mizanscenă.
Au
pregătit ideologic terenul disputelor religioase israelite prin Ioan și
apoi a apărut un actor jalnic care a întruchipat TOATE AȘTEPTĂRILOR
EBREILOR și ale primilor chrestiani.
Mesia? Doar un rabin jalnic care
prin acțiunea destabilizatoare produsă Imperiului Roman a fost
condamnat la pedeapsa crucificării.
Restul sunt floricele, ceaiuri, texte, mărturii, etcaetera.
ADEVĂRUL este mult mai îndepărtat. Caută-l mai la est de jidănime!
------------
Continuarea
ține de eclectismul metodei pluridisciplinare alese de fiecare în
abordarea critică și istorică a fiecărei scrieri cu caracter teologic și
teozofic, cu strânsă legătură în interpretarea sistemelor filosofice.
Mai
trebuie de precizat că îndepărtarea originară a Adevărului se referă
atât la componenta temporală (cu multe, multe mii de ani înainte de
teatrul cu păpuși ebro/creștin) dar se referă și la o actuală situare
geografică în extremul orient;
Spor la treabă! Începeți cu Eminescu!
Apoi cu Eliade, Cioran și Blaga.
Filosofie
la greu, începând de la Aristotel, Platon, Democrit, Epicur; treceți pe
acasă pe la Bacon, Voltaire și Rousseau și nu uitați să-i urați și pe
„fasciștii” aceia de Kant și Hegel.
Ceva beletristică UFOlogică.
Fizică la greu. Darwinism și evoluționism. Civilizații prehispanice.
Traci, daci și mai ales celți. Athlanți ciudați. Urieși biblici.
Cunoștințe uitate. Tehnologii incredibile
Istoria începe la ... Sumer. (evident) Iar Zarathustra așa zise ceva! Egipteni, greci și romani. Și Coranul muslim - of course.
Abia
după 20-30 de ani de rupt cărțile vedeți poate deslușiți ce mama
dracului bâiguie buddhiștii, jainiștii, tao-iștii, brahmaniștii,
etcaeteriștii.
Apoi uitați tot ce ați citit. ce rămâne o fărâmă de
adevăr. care nu-i totuna cu Adevărul ortobabelor mâncătoare de iahnie de
fasole cu moaște afumate!
Iar la urmă poate fi citită și Biblia (a suta oară) ca pe o carte hazlie scrisă de Sandra Brown Jewish.
--------------
Nevoia de sacru al omulețului profan (M.E. – „S și P”) a existat din paleoistorie.
Cea
mai banală explicație a apariției prietenilor imaginari stă în
necesitatea pur psihologică a Humanoidului de a nu se mai simți singur.
Sau de a avea o justificare în ochii țațelor-maimuțe care-l bârfesc că
merge ca oachea pe DRUM și vorbește singur.
„ -Unde mergi singur maimuțoiule?”
„ – Nu merg singur, ci merg cu Domnul Zeu.”
„ – Dar de ce vorbești singur.”
„ – Nici asta nu fac, ci vorbesc cu fii-su – Domnișorul Zeu.”
Păi
dacă omulețul a înțeles să-și camufleze bicisnicia îndărătul unor
fantasme, dacă se simte mai protejat și mai bun așa, atunci religia E
BUNĂ. Oricare ar fi ea! Și oricine ar avea nevoie de ea!
Dar a pune
în seama divinității toate neîmplinirile și toate nemulțumirile seamănă a
jigodism cronic de tipul iraționalei fugi de răspundere.
------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu