Scrisoarea unui „redundant ratat” către un muiuț judiciar. Către generația muiuților de pe Planet der Affen.”

În alți ani îmi făceam un crâmpei de datorie de a-i pomeni pe cei ce și-au lăsat viața zălog pentru NOI.
Dar anul acesta nu mai pot fi atât de entuziast, văzând cât de diferită e România pe care ne-am închipuit-o noi exact acum 27 de ani și ce șandrama ruginită, veritabilă Planetă a Maimuțelor urlătoare, a ajuns Visul Nostru.

Azi, după 27 de ani, în loc să-i mai cinstesc pomenindu-i pe cei cernuți în pulbere de stele, adresez o „interpelare retorică” unui MUIUȚ JUDICIAR. Prin extrapolare întregii generații de MUIUȚI.

Acest text chiar a fost anexat la o cerere adresată unei instanțe,sub formă de „addendum”

iaca textul:

„ADDENDUM

         Am primit în data de xx dec. 2016, minuta ședinței în care s-a pronunțat hotărârea, o pagină fără nici un fel de utilitate practică asupra motivării în fapt și în drept a apelului pe care l-am declarat 4 zile mai târziu – xx dec. 2016. (norocuțul meu cu această comunicare, nu de alta dar mi se terminase sulul de curpapir și tocmai ce mă bântuia un amoc nebun și stringent de a face o vizită fulger în dosul curții)

          Astfel încât, luând în considerare antecedentele diletantismului profesional și superficialității procedurale ale calfei judiciare Z**an A**a-@Lioara, precizez fără echivoc că nu am chef ca să mă apuce al treilea diluviu planetar, o nouă glaciațiune sau semnele certe ale Apocalipsei ioanite ca să-mi primesc în termenul util și legal motivarea hotărârii xxx/xx.12.2016.

          Adevărata JUSTIȚIE, cea ADEVĂRATĂ, cea NEUTRĂ, cea IMPARȚIALĂ, cea ECHITABILĂ, fremătând de nerăbdare aidoma unui tretin pursânge înaintea startului în Epsom Derby, abia așteaptă să se înfăptuiască: apel, excepție de neconstituționalitate și, după caz, contestație în anulare, aplicație CEDO și acțiune împotriva statului român, cu necondiționata acțiune în regres a statului împotriva calfelor judiciare. (adoptarea prioritară a „legii răspunderii magistratului” devenind un veritabil truism.)

          Din fericire, JUSTIȚIA nici nu începe și nici nu se isprăvește la Suceava.

          Justiția caricaturală, făcută în cel mai autentic stil lăutăresc – după ureche, de calfele judiciare de la Judecătoria Suceava, n-a avut alt rost decât a confirma aprecierile excepționale, exprimate de fostul procuror-general adjunct - Marian Nazat:

          „Canibalismul judiciar face prozeliți în România ultimilor ani. Institutul Național de Magistratură trebuie iute reformat, altminteri ne vom trezi cu o droaie de monștri în robă. Acolo, la școala aia, de CALFE ÎN ALE DREPTULUI, ei trebuie să învețe măsura  și mila.” […]

          „Dreptatea întâlnită în vremea din urmă prin sălile noastre de judecată e, adesea, crudă, lipsită de bunătate. Tineri fiind, prea tineri, totuși !, magistrații români se tem să fie buni, nu cumva să fie considerați slabi, lipsiți de fermitate. Așa că, prin pedepse  înfricoșătoare, ei își clamează ostentativ-agresiv autoritatea cu care societatea i-a învestit din  nevoia păstrării echilibrului social.”

          Și nu în ultimul rând, dacă tot am redirecționat din bugetul personal importanta sumă de 2 lei, reprezentând costul francării prezentei cereri, trebuie să-mi fac datoria de guraliv neobrăzat și netemător și să spun lucrurile verde în față:

          prin toată activitatea superficială, de un diletantism profesional oripilant, depusă de puișorul judiciar Z**an A**a-@Lioara, a reușit să confirme ceea ce majoritatea oamenilor de vârstă matură bănuiau: „Cronica unui eșec predictibil” - eșecul intelectual, profesional, social, moral  al generației lăpușnene „Pro… dar mulți”, ultima generație de decreței concepuți și fătați în zilele anului 1989.

          O generație de netoți analfabeți funcțional ^[1], „loaze multe și cu diplome frumos colorate” ^[2], numai bune de flendurit în mâni și de utilizat în mod unic și igienic, în vreo eventuală situație de stringență fiziologică.

          Generația mucoșilor decreței care, la vremea când alții își puneau zălog viața sau libertatea personală pentru a câștiga tuturor drepturile și libertățile fundamentale, iar puțoilor - o viitoare țară democratică,  aveau „vârsta îndătinată sugerii deștului și a biberonului, își ștergeau mucii cu pelincile de la cur, se aburcau pe la ferești, băteau cu lingurița în geam și gângureau duios, cu voci îngeresc de ingenue: „INGA, MAMI, TREC MILITARII!”

          Generație care a avut norocul de a fi futută și fătată în ultimele zile ale „Iepocii Plumbuitului”, dar care au avut ghinionul kharmic de a fi neinstruiți educațional și nedospiți (neisprăviți) moral în iepoca neosocialismului de caviar, mimetizat în capitalism de cumetrie, rapt, furtișag, cotișag, șpagă, represiune și intimidare.

          Acești bebelași decembriști, fără deprinderi minimale, fără aptitudini elementare, cu mințile funcționând în sistem binar, aidoma motorului Otto în doi timpi,  astăzi au neobrăzarea apoteotică de a ne gratula pe site-uri cu eticheta „redundant și ratat” tocmai pentru cerbicia stăruinței noastre de a nu abdica de la sistemul valorilor etice în care am fost crescuți și educați, respectiv pentru neștiința noastră apostolică de a nu fi știut cum să fim descurcăreți, cum să ne înfigem în capul mesei unde tronează apetisantele  plăcinte post-belicoase. (a se vedea Anexa la prezenta).

          Așadar, acești puțoi a căror limitare intelectuală și educațională este egalată doar de nivelul neobrăzării și tupeului lor, cu o verticalitate a „caracterului” echivalentă cu cea a Limacșilor croiți din clei de muci, au ajuns să ne condamne după niște reguli bizare și ilogice, care nu au nici un punct comun cu cele mai elementare norme și principii de drept. Ba mai mult, au ajuns chiar să ne insulte cu nerușinată nerecunoștință.

          Pentru aceste loaze cu diplome și costisitoare, cu tupeu și nerușinare exacerbate, noi, cătanele din acel bizar solstițiu de iarnă din 89, ne-am călcat jurământul militar depus cu nici 2 luni înainte și am comis 2 infracțiuni pedepsite cu 15-20 de ani de temniță fiecare, dacă nu cumva cu pedeapsa capitală.

„Cod penal 1969

Art. 156 - Trădarea prin ajutarea inamicului se pedepseşte cu moartea şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea totală a averii.

Art. 162 - Subminarea puterii de stat

Acţiunea armată de natură să slăbească puterea de stat se pedepseşte cu moartea şi cu confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.”

          Dacă nu cădea Plumbuitul, cred că eram puși cu toții la zid și împușcați, după o judecată sumară în Curtea marțială.

          PENTRU CE NE-AM PUS CURUL LA BĂTAIE ATUNCI? PENTRU CE AM FOST ATÂT DE PROȘTI?

          Răspuns: ca să le facem generației fătate în nopțile lui ’89 o „Țară democratică” în care puțoii analfabeți funcțional să ajungă calfe judiciare cu gena slugărniciei impregnată în genom.

          Ca să le facem o Țară bună de muls ca Văcuța Milka acestor mediocrități și nulități, veritabili asistați social prin amploaierea, la „apelul bocancilor” în systemul judiciar și beneficiare ale venitului minim garantat pe MJ și MP de 1÷1,5 miliarde de lei vechi / capită /anual.

          Astfel încât, față de tupeul și neobrăzarea acestor mucoși patetici, ce ÎNCĂ mai practică cu sârg activitățile investigativ-operative nelegale de sorginte kaghebistă, fără vreo legătură cu obiectul prezentei cereri, trebuie să-mi exprim neaoș și la modul retoric impersonal, opinia personală:

           „Băi căcaților cu ochi, NOI măcar am fost CINEVA!

          NOI măcar am binemeritat ceva de la Patrie, și Patria a binemeritat ceva de la noi, participând la un eveniment  epocal și memorabil, păzind cu arma în mână chinurile facerii acestei Țări devenită bizară, în care meritocrația este uzurpată de mediocrația și nulocrația puțoilor decembriști.

          NOI măcar  ÎNCĂ mai suntem CINEVA, acceptându-ne cu smerenie și stoicism sărăcia, ducându-ne cu zâmbetul pe buze destinul nemeritat, dar măcar dovedim că ÎNCĂ SUNTEM OAMENI tocmai prin sistemul de valori invariabil ce ne-a fost sădit, prin educație, în caractere.

          VOI n-ați dovedit decât că sunteți niște căcați cu ochi, cu perspectiva certă a parcursului „evolutiv” la standardul superior de „căcați înghețați cu moț de mărgăritar” până la atingerea la superlativul socio-profesional și moral al unor „pule cu mânuțe și crengi”.

          NOI ca voi AM FOST! Voi ca NOI n-o să reușiți să fiți ÎN VECI!

          Din această dilemă nu puteți ieși. AM ZIS!

---

^[1]  „analfabet funcțional” – persoană instruită școlar la nivel mediu înspre mediocru, care știe a scrie și a citi, dar care, nestăpânind proprietatea celor mai elementari termeni ai lexicului uzual, nu pot desluși semnificațiile banale ale unui text. Echivalentul instituțional al vițelușului din „Nedumerirea” celor de la „Pasărea Colibri” . „Așa e soarta boului / vițel adult, Să stea la Poarta Noului / nițel mai mult.”

[2]  apud Paul Ghițiu în „Evenimentul zilei” din data de 4 iunie 2014, articol „Loaze, multe și cu diplomă - Şi mult prea costisitoare!”

Link: http://www.evz.ro/loaze-multe-si-cu-diploma-si-mult-prea-costisitoare.html