Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

vineri, 9 martie 2018

NOLI TURBARE CIRCULOS MEOS



Așadar, se pare că SE PUNE BOTNIȚA, nu-i așa? 
Apăi, Io* mă războiam SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR începând de prin anul 2014, atunci când, pentru a contracara acțiunea celui mai incisiv și satiric postac din Suceava, un grupuleț de bagabonți și golănași în robe au pus-o ei de-o mizanscenă, fundamentată pe un prohibit exercițiu interpretativ extensiv analogic al unor prevederi de Cod penal. Nu mai reiau povestea că-i defunctă: o acțiune prin învăluire a unor Negulești în robe, menite să pună botniță și să stopeze valul de critici la adresa Nelegiuiților de la Rădăuți. De atunci a curs multă apă pe Siret, Systemul a triumfat prin sfidarea cu impertinență a tuturor  principiilor de drept invocate, a tuturor excepțiilor ridicate, a tuturor nulităților invocate, a tuturor argumentelor enunțate și a probelor propuse. Între timp mi-am executat inclusiv pedeapsa închisorii (nemeritată) , în procentaj de aproape 90% din mandat.
Dar, din toată cruciada mea donquijotească împotriva Sturmabteilung-urilor porcușorilor și juzilor cu nasul în suflet, epoleți pe sub robă și toporișcă la cingătoare, n-a mai rămas decât pionieratul acelor ipoteze referitoare la restrângerea abuzivă a drepturilor fundamentale la libera exprimare și libertate a opiniilor.
Atunci, fiind aproape convins 99,(6)% că NU AM VOIE SĂ CÂȘTIG DOSARUL, nepermițându-mi-se să-mi dovedesc nevinovăția, știam că voi fi „executat electric” cu ceva luni de închisoare. Dar grija mea cea mai mare nu era ce anume voi face în închisoare, ci mai ales neliniștea de a lăsa definitiv soluționată o asemenea ticăloșie judiciară care, prin pionieratul ei în materie jurisprudențială, va putea permite declanșarea a altor și a altor exerciții represive împotriva gazetarilor, jurnaliștilor, blogerilor, postacilor etc.

Din tot acel Uriaș efort de apărare – materializat în aproape 3 ani de acte procedurale și procesuale, în 3 acțiuni principale – 2 penale și 1 civil, plus altele vreo 10-12 dosare asociate sau derivate din primele, în momentul de față NU A MAI RĂMAS ÎN PICIOARE decât o excepție de constituționalitate, formulată în faza apelului din speța ce mi-a adus nemeritata titulatură de „PENAL”. În acea excepție, printre alte fraze mucalite sau sarcastice, sunt enunțate o serie de Adevăruri care, pentru acea perioadă – nov. 2015 – mai 2017 – constituiau veritabile premiere în materie de enunț cu temă socială, formulat în limbajul cel mai neechivoc și fără de putință de tăgadă. Iaca ce spuneam în finalul respectivei excepții: „Finalitatea flamboaiantului și halucinantului exercițiu interpretativ extensiv analogic al dosarului 8856/314/2015 deschide o cutie a Pandorei ale cărei bestiarii evadate vor produce abominabile orori în Cetatea diriguită de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale.” 

În loc de concluzie: Io* nu mai am nevoie nici măcar de audiență a blogului. Nu-mi mai pasă de nimic și de toate. Io* m-am retras, prin CONȘTIENTĂ RENUNȚARE, în acel loc marginal înspre care m-a ostracizat societatea neosecuristă a maimuțoilor urlători de bombardament judiciar. Acolo, stau și mă delectez cu cercurile mele somând, pe oricine mai vrea să-mi tulbure echilibrul, cu celebra diatribă rostită de Arhimede: „Noli turbare circulos meos”
Este vorba de acele cercuri ale destinului care, pentru mine au debutat în Dec 89, ocazie cu care mi-am câștigat în mod nemijlocit dreptul la libera exprimare. Cercurile s-a închis după 28 de ani, printr-o condamnarea abominabilă, printr-un exercițiu represiv camuflat, având drept țintă reală tocmai exercițiul liberei exprimări. Așadar nemainteresându-mă de nimic și de toate din Rroemenica Absurdistană, Neosecuristă și Satrapică a anului 2018, referitor la evidenta ascensiune exponențială a atacurilor fățișe la adresa LIBEREI EXPRIMĂRI, invit pe oricare cetitor de bună credință să mai lectureze o dată textul Cererii de sesizare a Curții constituționale. Poate se înțelege ceva din ceea ce urla, ca Moise în pustiu, un cetățean simplu, SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR, cetățean la acea vreme NEPENAL.

Happy reading și multă baftă tuturor gazetarilor, blogerilor, postacilor, influencerilor sau formatorilor de opinie care, în anii ce vor urma, vor intra cu ghiotura la închisoare!

postscript: NOLI TANGERE CIRCULOS MEOS!  
https://tazmaniandemoon.blogspot.ro/2017/03/exceptie-de-neconstitutionalitate-art.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu